Am tot zis azi ca va iubeasc...si asa e:))
Au venit ai mei cu mine si mi-au facut rost de achieves:))
Nu credean ca o sa mai fac vreodata less-rabi. 2 intrerupts and dead. Fiti-ar transformarea, doar gandindu-ma ca inca 5 prieteni mai au de facut achieve-ul asta....ma intristrez instant. Cel mai greu achievement ever mi se pare. N-ai cum sa-l contorizezi cand e dps mare. Au fost 2 intrerupturi de la 2 pala. Atat. No zau. Si noi faceam rotatii, cum ca mai aveam shaman, adeca eu, si rogue in party. Mai una bucata dk ne trebuia si ne-am fi destrabalat. Dar se pare ca pala rulez:))
Am luat mountul azi 3 dintre noi. GZ. GG :))
Mai trebe 30 de mounti. 6 din tournament, 6 din bg, apoi greu....farm, farm and farm.
miercuri, 30 septembrie 2009
marți, 29 septembrie 2009
Barbatii si puterea
Era dimineata rau azi dimineata. Dupa doua nopti aproape nedormite simteam frigul in toate oasele. Aveam ochii mijiti si nu puteam privi strada cu ei.
Si cum mergeam agale spre servici, opreste o masina rosie din care, un domn la costum cu ochelari de soare cu dinti ma intreaba "Te duc la metrou?" Oh, da, toata viata am asteptat momentul asta mirific. Sa gasesc idiotul cu care sa-mi petrec toate noptile, iar diminetile sa ma duca la metrou. Nu pe luna, nu la stele, nu la mare, nu spre soare, but la metrou. Da, draga domnule idiot, am fost cea mai mare fraiera ca n-am acceptat invitatia ta si-a masinii tale sa ma insoteasca 30 sec pana la metrou. Cate puteam savarsi in timpul asta....sa-mi ceri numarul de telefon. Poate peste 15 ani ne-am fi adus aminte cum ma duceai tu diminetile la metrou...
I-as impusca pe barbatii cretini si plini de ei. Pe cei care au pierdut natura vanatorii, pe cei care nu au pic de umor sa intre intr-o conversatie. Crapa-ti-ar masina in prima groapa si vedea-te-as cum m-ai mai duce tu pe jos la metrou. Am zas.
Si ridicati-s-ar doar cand simti cai putere sub sezut!
Tu di airrport!
Si cum mergeam agale spre servici, opreste o masina rosie din care, un domn la costum cu ochelari de soare cu dinti ma intreaba "Te duc la metrou?" Oh, da, toata viata am asteptat momentul asta mirific. Sa gasesc idiotul cu care sa-mi petrec toate noptile, iar diminetile sa ma duca la metrou. Nu pe luna, nu la stele, nu la mare, nu spre soare, but la metrou. Da, draga domnule idiot, am fost cea mai mare fraiera ca n-am acceptat invitatia ta si-a masinii tale sa ma insoteasca 30 sec pana la metrou. Cate puteam savarsi in timpul asta....sa-mi ceri numarul de telefon. Poate peste 15 ani ne-am fi adus aminte cum ma duceai tu diminetile la metrou...
I-as impusca pe barbatii cretini si plini de ei. Pe cei care au pierdut natura vanatorii, pe cei care nu au pic de umor sa intre intr-o conversatie. Crapa-ti-ar masina in prima groapa si vedea-te-as cum m-ai mai duce tu pe jos la metrou. Am zas.
Si ridicati-s-ar doar cand simti cai putere sub sezut!
Tu di airrport!
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Sirenele
Toata lumea a intrat macar o data in mrejele lor. Fara sa stie cine sunt, fara sa se intrebe cum au ajuns sa le adulmece miasma. Pierdute intr-o lume fantasmagorica, sirenele ne vor duce veacurile in carca si de acum inainte.
Nu stim multe pentru ca nu ne intrebam. Privim doar ce vedem, pasim doar ce simtim si mirosim splendoarea doar cand ia valtoare. Cu doua cozi de-ar fi nascute s-ar narui dorinta lor infinita de a pasi.
Inconjurata de ocean, sortita departarii de tarm, incolacita de alge in jos, mangaiata de soare in sus, frumusetea absoluta adulmeca mici marinari rataciti. Valuri de ei, din secol intr-alt secol. Cu degetele lungi, sirenele ating pianul pe fundul marii. Un pian vechi, facut de mana omeneasca, dar cu sunet ruginit si-apus…asa rezoneaza si sufletul lor.
Cand oare mai aud marea? Mi. La. Do. Sssst, lasa-ma sa ascult marea.Si pianul rasuna iar: mi, la, do. Si iar, si iar, si iar. Inchipuiri. Sirenele, sirenele sunt multe. Un stup in jurul pianului cu note vagi. Oceanul le accepta pacatul. Dorinta. Oceanul inghite tot.
Un petec de pamant de vad si freamata furtuna. Emotii din strafunduri se ridica spre el. Pamant. Decenii- pentru cele mici -de aseptare pana sa-l vada ca se naruie laolalta cu orizontul, acolo unde se imbina el perfect cu….intre…realitate…visare…. Linia unde cerul se imbina cu pamantul e metafora omeneasca pentru orizont. Sirenele stiu asta.
Sirena e un animal trist, care plange toata ziua, asa s-au nascut toate oceanele. Sirena nu e prietena cu Neptun. Si sirena, oricat de mult s-ar asemana cu centaurul, traieste in mare. Ocean. Balta. Pe sirena n-o poti uita. Ori devii nemuritor (“si rece”), ori n-o cunosti. E jumatate. Nu poate fi jumatatea ei proprie, altfel n-ar mai fi impartita. Alegeri, alegeri…
Nu stim multe pentru ca nu ne intrebam. Privim doar ce vedem, pasim doar ce simtim si mirosim splendoarea doar cand ia valtoare. Cu doua cozi de-ar fi nascute s-ar narui dorinta lor infinita de a pasi.
Inconjurata de ocean, sortita departarii de tarm, incolacita de alge in jos, mangaiata de soare in sus, frumusetea absoluta adulmeca mici marinari rataciti. Valuri de ei, din secol intr-alt secol. Cu degetele lungi, sirenele ating pianul pe fundul marii. Un pian vechi, facut de mana omeneasca, dar cu sunet ruginit si-apus…asa rezoneaza si sufletul lor.
Cand oare mai aud marea? Mi. La. Do. Sssst, lasa-ma sa ascult marea.Si pianul rasuna iar: mi, la, do. Si iar, si iar, si iar. Inchipuiri. Sirenele, sirenele sunt multe. Un stup in jurul pianului cu note vagi. Oceanul le accepta pacatul. Dorinta. Oceanul inghite tot.
Un petec de pamant de vad si freamata furtuna. Emotii din strafunduri se ridica spre el. Pamant. Decenii- pentru cele mici -de aseptare pana sa-l vada ca se naruie laolalta cu orizontul, acolo unde se imbina el perfect cu….intre…realitate…visare…. Linia unde cerul se imbina cu pamantul e metafora omeneasca pentru orizont. Sirenele stiu asta.
Sirena e un animal trist, care plange toata ziua, asa s-au nascut toate oceanele. Sirena nu e prietena cu Neptun. Si sirena, oricat de mult s-ar asemana cu centaurul, traieste in mare. Ocean. Balta. Pe sirena n-o poti uita. Ori devii nemuritor (“si rece”), ori n-o cunosti. E jumatate. Nu poate fi jumatatea ei proprie, altfel n-ar mai fi impartita. Alegeri, alegeri…
joi, 24 septembrie 2009
Sunt toata un of, alt of
Ma aflu exact in situatia unui copil caruia i-ai luat jucaria.
Intai a fost senzatia de respingere a realitatii, mi s-au impaienjenit ochii de neputiinta, sufletul urla ca nu mi se poate intampla asta chiar mie, iar mainile s-au repezit sa reinfaste jucaria smulsa cu putere de la pieptul meu. M-au cuprins toate furiile lumesti si parca am simtit cum serpi imi ies prin par cu ura, repeziciune si furie inimaginabile.
Apoi, cand jucaria nu mai era in raza mea vizuala, am plans. Am plans atat de tare si de mult si in toate felurile posibile. Am suspinat adanc, am plans in hohote, am plans isteric, am plans cu lacrimi de crocodil, am plans cu siroaie, am plans pana n-am mai avut putere.
Si-acum m-am resemnat. Si nici o vorba nu ma mai alina. Si toata tristetea am strans-o si-am legat-o fedeles sa nu mai plece de la mine, sa-mi ramana sclava pe vecie. Si totul e pustiit in jurul meu si nu mai vad culori in oameni. Am ochii goi si nu mai vreau sperante. Sunt secatuita de disperare.
Mi-e amar, mi-e dor...
Intai a fost senzatia de respingere a realitatii, mi s-au impaienjenit ochii de neputiinta, sufletul urla ca nu mi se poate intampla asta chiar mie, iar mainile s-au repezit sa reinfaste jucaria smulsa cu putere de la pieptul meu. M-au cuprins toate furiile lumesti si parca am simtit cum serpi imi ies prin par cu ura, repeziciune si furie inimaginabile.
Apoi, cand jucaria nu mai era in raza mea vizuala, am plans. Am plans atat de tare si de mult si in toate felurile posibile. Am suspinat adanc, am plans in hohote, am plans isteric, am plans cu lacrimi de crocodil, am plans cu siroaie, am plans pana n-am mai avut putere.
Si-acum m-am resemnat. Si nici o vorba nu ma mai alina. Si toata tristetea am strans-o si-am legat-o fedeles sa nu mai plece de la mine, sa-mi ramana sclava pe vecie. Si totul e pustiit in jurul meu si nu mai vad culori in oameni. Am ochii goi si nu mai vreau sperante. Sunt secatuita de disperare.
Mi-e amar, mi-e dor...
marți, 22 septembrie 2009
Stuck In A Moment You Can't Get Out Of
I`m not afraid
Of anything in this world
There's nothing you can throw at me
That I haven't already heard
I'm just trying to find
A decent melody
A song that I can sing
In my own company
I never thought you were a fool
But darling, look at you. Ooh.
You gotta stand up straight, carry your own weight
This tears are going nowhere baby
You've got to get yourself together
You've got stuck in a moment
And now you can't get out of it
Don't say that later will be better
Now you're stuck in a moment
And you can't get out of it
I will not forsake
The colors that you bring
But the nights you filled with fireworks
They left you with nothing
I am still enchanted
By the light you brought to me
I still listen through your ears
Through your eyes I can see
You are such a fool
To worry like you do.. Ooh
I know it's tough
And you can never get enough
Of what you don't really need now
My, oh my
You've got to get yourself together
You've got stuck in a moment
And you can't get out of it
Oh love, look at you now
Stuck in a moment
And you can't get out of it
I was unconscious, half asleep
The water is warm 'til you discover how deep
I wasn't jumping, for me it was a fall
It's a long way down to nothing at all
You've got to get yourself together
You've got stuck in a moment
Now you can't get out of it
Don't say that later will be better
Now you're stuck in a moment
And you can't get out of it
And if the night runs over
And if the day won't last
And if your way should falter
Along this stony pass
And if the night runs over
And if the day won't last
And if your way should falter
Along that stony pass
It's just a moment
This time will pass
luni, 21 septembrie 2009
O floare si doi gradinari
- O floare si cinci gradinari
- Pai saptamana trecuta erau trei gradinari
- Ei, se inmultesc...
- Pai nu-i bine.
- Depinde pentru cine!
- Pai pentru gradinari.
- Nu, nu, depinde cate petale are floarea.
- Sa faca bine sa nu fie orhidee? O margareta poate s-ar salva.
- Sau o crizantema...de toamna
- De-aia de se ofileste cand o tai si o pui in apa?
- Pai trebuie sa ai grija de ea :)
- Pai saptamana trecuta erau trei gradinari
- Ei, se inmultesc...
- Pai nu-i bine.
- Depinde pentru cine!
- Pai pentru gradinari.
- Nu, nu, depinde cate petale are floarea.
- Sa faca bine sa nu fie orhidee? O margareta poate s-ar salva.
- Sau o crizantema...de toamna
- De-aia de se ofileste cand o tai si o pui in apa?
- Pai trebuie sa ai grija de ea :)
Inerveit
In dimineata asta inteleg femeile. Isterice. M-am trezit cu capsa atat de pusa, ca imi vine sa musc din oameni. In primul si-n primul rand as musca beregata celor care se bucura de toamna. Pentru ca eu nu pot si nu pot s-o sufar si m-a cuprins invidia. E frig, e enorm de frig, nu mai pot purta sandale si tra` sa acopar 90% din portiunea pe care am piele. Nu bate soare. Nu vine idei decat de torturat si alea-s multe. Nu vreau sa vad lume vesela in jurul meu, iarba nu-mi mai place.
Mai imi si rasuna in minte o melodie care isi pune amprenta pe nervii mei ca o picatura chinezeasca. TZTZ. Mai citesc si-n horoscop ca sunt plina de energie. Da, negativa, merci, ia-o tu, ala de facusi horoscopul si spala-te cu ea pe cap. Ma duc sa gasesc oameni pe care sa-mi vars nervii, intr-un mod constructiv ofc. Adica incerc sa enervez pe cineva atat de tare incat sa-mi para rau dupa, singura modalitate de a-mi schimba starea. Alte idei n-am.
Mai imi si rasuna in minte o melodie care isi pune amprenta pe nervii mei ca o picatura chinezeasca. TZTZ. Mai citesc si-n horoscop ca sunt plina de energie. Da, negativa, merci, ia-o tu, ala de facusi horoscopul si spala-te cu ea pe cap. Ma duc sa gasesc oameni pe care sa-mi vars nervii, intr-un mod constructiv ofc. Adica incerc sa enervez pe cineva atat de tare incat sa-mi para rau dupa, singura modalitate de a-mi schimba starea. Alte idei n-am.
miercuri, 16 septembrie 2009
Sfat pentru barbati
Daca nu stiati cum sa faceti o femeie sa fie a voastra dupa nu, nu, nu si nu-uri repetate, invatati de aici: spuneti femeii ca vreti doar sa fiti prieteni. O sa nasteti monstrii. Asta e sincer valabila doar barbat-femeie, nu si viceversa.
Pai zau asa, ati vazut voi print care sa-si refuze printesa sub pretext ca “nu se poate”? Nici in basme, nici in basme....
Pai zau asa, ati vazut voi print care sa-si refuze printesa sub pretext ca “nu se poate”? Nici in basme, nici in basme....
marți, 15 septembrie 2009
Trist
Se pare ca actorii si cantaretii cu care eu am crescut se sting pe capete. Nu stiu de ce ma intristeaza atat de tare moartea lui Patrick Swayze, dar parca imi vine sa ma pregatesc de doliu. Parca il cunosteam, parta imi era ruda si oricum, era pretty boy... acel pretty boy pe care il visau toate adolescentele de varsta mea.
Si el de fapt nu e baiatul perfect, facut pentru a iubi, ci un batranel care n-a mai putut sa lupte cu boala... Trist, foarte trist...
Si el de fapt nu e baiatul perfect, facut pentru a iubi, ci un batranel care n-a mai putut sa lupte cu boala... Trist, foarte trist...
luni, 14 septembrie 2009
Suspans
Cum stateam eu aseara in pat, uitandu-ma la Tv si incercand sa adorm, incepe sa ma manance degetul mic de la piciorul stang. Era asa de departe ca am hotarat sa nu mi-l scarpin. Dar mancarimea nu se potolea, asa ca am facut un efort extrem, am indoit genunchiul, m-am aplecat inspre el si am inceput sa-l scarpin. Dar mancarimea nu se potolea. Si-am inceput sa ma scarpin mai abitir. Si ea tot nu se potolea orice i-as fi facut.
Si cum mancarimea nu se potolea si nu se potolea, oricat de pianistice erau degetele mele, am luat sticla rece de apa de pe noptiera si am pansat mancarimea. De pe degetul mic. Senzatie extrem de placuta, mancarime potolita. Pun sticla la loc, urmarim filmul in continuare. Nu trece un minut, mancarimea reapare. Uof!
Ma ridic din pat, aprind lumina si suspectez degetul mic de la piciorul stang de lucruri necurate. Il inspectez pe toate partile, doar doar voi gasi urmele monstrului ce m-a ciupit. Nimic. Pielicica intacta, cu cateva dare rosii de la unghiile mainilor ce incercau sa o calmeze.
Sting lumina si imi aduc aminte de un reportaj in care o tipa ce fusese in vacanta in Africa s-a intors acasa cu larve de muste care ii intrasera pe sub piele si nu se vedea nimic, pana cand i s-a umflat piciorul deodata si mai-mai ca trebuia sa i-l amputeze.
Si atunci a inceput sa ma manance si mai sus. Pe la glezna. Si m-am scarpinat si acolo, mai abitir decat la degetel. Si-apoi a inceput sa ma manance si pe la genunchi. Si-atunci am fost sigura, o mancarime trebuie si ea sa fie provocata de ceva. Deci am larve de muste din Africa pe sub piele.
Azi nu ma mai mananca nimic, dar o sa va tin la curent cu evolutia lor. Probabil ca mustele de Africa dorm ziua si colcaie noaptea. Daca ma mai mananca ceva si deseara, e mai mult decat sigur. Ma duc la doctor maine.
Si cum mancarimea nu se potolea si nu se potolea, oricat de pianistice erau degetele mele, am luat sticla rece de apa de pe noptiera si am pansat mancarimea. De pe degetul mic. Senzatie extrem de placuta, mancarime potolita. Pun sticla la loc, urmarim filmul in continuare. Nu trece un minut, mancarimea reapare. Uof!
Ma ridic din pat, aprind lumina si suspectez degetul mic de la piciorul stang de lucruri necurate. Il inspectez pe toate partile, doar doar voi gasi urmele monstrului ce m-a ciupit. Nimic. Pielicica intacta, cu cateva dare rosii de la unghiile mainilor ce incercau sa o calmeze.
Sting lumina si imi aduc aminte de un reportaj in care o tipa ce fusese in vacanta in Africa s-a intors acasa cu larve de muste care ii intrasera pe sub piele si nu se vedea nimic, pana cand i s-a umflat piciorul deodata si mai-mai ca trebuia sa i-l amputeze.
Si atunci a inceput sa ma manance si mai sus. Pe la glezna. Si m-am scarpinat si acolo, mai abitir decat la degetel. Si-apoi a inceput sa ma manance si pe la genunchi. Si-atunci am fost sigura, o mancarime trebuie si ea sa fie provocata de ceva. Deci am larve de muste din Africa pe sub piele.
Azi nu ma mai mananca nimic, dar o sa va tin la curent cu evolutia lor. Probabil ca mustele de Africa dorm ziua si colcaie noaptea. Daca ma mai mananca ceva si deseara, e mai mult decat sigur. Ma duc la doctor maine.
sâmbătă, 12 septembrie 2009
Si-acum sa revin la oi
Cate nevoie au oamenii de atingere si cat de mult pot simti placerea....
Am avut una dintre cele mai frumoase seri.
Blonda pupacioasa si gumilitica, blonda nebuna si guraliva, titirila beat, eu si un barbat :))
Sar`na pentru seara asta plina de ras si burdusita de stare de bine :)
Am avut una dintre cele mai frumoase seri.
Blonda pupacioasa si gumilitica, blonda nebuna si guraliva, titirila beat, eu si un barbat :))
Sar`na pentru seara asta plina de ras si burdusita de stare de bine :)
Letter for that one
Am iubit oamenii de cand ma stiu. P`aia care merita doar, ofc. Dupa parerea mea care merita, iar ofc. In opinia-mi, pe`nteles. N-am dus lipsa de prieteni niciodata. Traiesc prin ei si asta va fi cat timp voi mai fi intreaga la minte si la trup. Cu sociabilitatea stau f bine, iara.
Deci :)
Ce-am pirdut, nush cand, cum si unde: am uitat sa fiu feminina, am uitat sa am mici placeri sau tabieturi, am uitat sa iubesc si multe altele....dar am fost cea mai buna prietena si cel mai bun amic al oricarei persoane ce-a intrat in contact cu mine.
Si m-a lovit. M-a schimbat, m-a transformat inapoi. Mi-a deschis tot ce pierdusem. Nu stiu cum naiba a facut asta, dar sigur va fi foarte fericit cand va citi ce scriu aici. M-a lovit si desteptaciunea acuma lol. Nu inteleg ce chimia pizdii s-a intamplat, dar m-a refacut. Sunt iarasi eu.
Am inteles doar azi cam cum e in pielea ta. Bine, normal, sa fii iubit :))
Dar de cand te-am cunoscut, ma simt atat de bine in pielea mea incat cred ca e facuta special pentru mine.
Asta e ultimul post in care mai vorbesc de dragostea mea pentru tine. Pentru ca nu mai conteaza sentimentul, conteaza cat de mult mi-ai dat, habar n-ai tu. Si mi-ai dat, mi-am luat si tu nu te-ai simtit secatuit. Asta iar e fenomenal.
In inima mea, stii tu...ramai mic mic mic, dar al meu. Te-am avut totusi mai mult decat am sperat, mult mai mult decat am vrut. Ce n-a fost consumat, n-a fost sa fie. Restul, tot ce avem, nu se va schimba. Oricand si la orice ora voi fi acolo sa te ascult, pentru ca imi e drag si pentru ca imi place si sa nici nu te gandesti ca m-as plictisi vreodata de ceva din ce-ti apartine :)
Si te voi iubi de azi inainte exact asa cum trebuie. Vei simti bucuria in glasul meu de cate ori ma vei suna. Raspunsul la intrebare: da, si daca uit ca ne-am uitat la stele tinandu-ne in brate, da, drag si dor tot va mai fi de tine.
Dar te iubesc altfel azi, ofc mai mult ca ieri, dar altfel :)))
Si n-am sa uit niciodata ce ai trezit in mine, am sa caut asta peste tot in lume si iti promit ca zidul ala degeaba pe care mi l-am facut imprejurul meu nu va mai ajunge sa ma ingradeasca.
Esti cel mai minunat om de pe pamant, thats for shure...
Deci :)
Ce-am pirdut, nush cand, cum si unde: am uitat sa fiu feminina, am uitat sa am mici placeri sau tabieturi, am uitat sa iubesc si multe altele....dar am fost cea mai buna prietena si cel mai bun amic al oricarei persoane ce-a intrat in contact cu mine.
Si m-a lovit. M-a schimbat, m-a transformat inapoi. Mi-a deschis tot ce pierdusem. Nu stiu cum naiba a facut asta, dar sigur va fi foarte fericit cand va citi ce scriu aici. M-a lovit si desteptaciunea acuma lol. Nu inteleg ce chimia pizdii s-a intamplat, dar m-a refacut. Sunt iarasi eu.
Am inteles doar azi cam cum e in pielea ta. Bine, normal, sa fii iubit :))
Dar de cand te-am cunoscut, ma simt atat de bine in pielea mea incat cred ca e facuta special pentru mine.
Asta e ultimul post in care mai vorbesc de dragostea mea pentru tine. Pentru ca nu mai conteaza sentimentul, conteaza cat de mult mi-ai dat, habar n-ai tu. Si mi-ai dat, mi-am luat si tu nu te-ai simtit secatuit. Asta iar e fenomenal.
In inima mea, stii tu...ramai mic mic mic, dar al meu. Te-am avut totusi mai mult decat am sperat, mult mai mult decat am vrut. Ce n-a fost consumat, n-a fost sa fie. Restul, tot ce avem, nu se va schimba. Oricand si la orice ora voi fi acolo sa te ascult, pentru ca imi e drag si pentru ca imi place si sa nici nu te gandesti ca m-as plictisi vreodata de ceva din ce-ti apartine :)
Si te voi iubi de azi inainte exact asa cum trebuie. Vei simti bucuria in glasul meu de cate ori ma vei suna. Raspunsul la intrebare: da, si daca uit ca ne-am uitat la stele tinandu-ne in brate, da, drag si dor tot va mai fi de tine.
Dar te iubesc altfel azi, ofc mai mult ca ieri, dar altfel :)))
Si n-am sa uit niciodata ce ai trezit in mine, am sa caut asta peste tot in lume si iti promit ca zidul ala degeaba pe care mi l-am facut imprejurul meu nu va mai ajunge sa ma ingradeasca.
Esti cel mai minunat om de pe pamant, thats for shure...
vineri, 11 septembrie 2009
Gandim sau nu, simtim, deci existam, nu?
Pentru ca nu e greu sa aduci un cub de ghiata cand ea vrea sa bea vinul rece...
Pentru ca nu e greu sa iti lasi prietenii sa bea fara tine pentru a te duce sa scrii doua zile o lucrare de liceenta pentru o prietena...
Pentru ca nu e greu sa asculti toate aberatiile din lume fara sa dai sfaturi...
Pentru ca nu e greu sa faci curat in casa unei prietene ca o servitoare cand ea nu poate...
Pentru ca nu e greu sa mergi pe scari in loc sa iei liftul pentru a nu intrerupe cea mai placuta convorbire telefonica...
Pentru ca nu e greu sa gatesti micul dejun persoanei cu care ai impartit patul...
Pentru ca nu e greu sa uiti durerea ta pentru a rade cu ceilalti...
Pentru ca nu e greu sa razi de necazul intamplat, atat de tare si atat de mult incat sa uite pana si necazul ca a existat vreodata...
Pentru ca nu e greu sa intrebi daca cineva are nevoie de foc, chiar daca nu fumeaza....
Pentru ca nu e greu sa tii in brate atunci cand e cea mai mare nevoie...
Pentru ca nu e greu sa spui o vorba de incurajare, oricui...
Pentru ca nu e greu sa dai de mancare cui nu are...
Pentru ca nu e greu sa arati lumii ca prietena ta beata e cea mai frumoasa prezenta si toate celelate palesc in fata ei, doar pentru ca o pui intr-o alta lumina...
Pentru ca nu e greu sa arati frumos lumii ca o umilesti prin firea-ti...
Pentru asta am fost nascuta...
Pentru ca nu e greu sa iti lasi prietenii sa bea fara tine pentru a te duce sa scrii doua zile o lucrare de liceenta pentru o prietena...
Pentru ca nu e greu sa asculti toate aberatiile din lume fara sa dai sfaturi...
Pentru ca nu e greu sa faci curat in casa unei prietene ca o servitoare cand ea nu poate...
Pentru ca nu e greu sa mergi pe scari in loc sa iei liftul pentru a nu intrerupe cea mai placuta convorbire telefonica...
Pentru ca nu e greu sa gatesti micul dejun persoanei cu care ai impartit patul...
Pentru ca nu e greu sa uiti durerea ta pentru a rade cu ceilalti...
Pentru ca nu e greu sa razi de necazul intamplat, atat de tare si atat de mult incat sa uite pana si necazul ca a existat vreodata...
Pentru ca nu e greu sa intrebi daca cineva are nevoie de foc, chiar daca nu fumeaza....
Pentru ca nu e greu sa tii in brate atunci cand e cea mai mare nevoie...
Pentru ca nu e greu sa spui o vorba de incurajare, oricui...
Pentru ca nu e greu sa dai de mancare cui nu are...
Pentru ca nu e greu sa arati lumii ca prietena ta beata e cea mai frumoasa prezenta si toate celelate palesc in fata ei, doar pentru ca o pui intr-o alta lumina...
Pentru ca nu e greu sa arati frumos lumii ca o umilesti prin firea-ti...
Pentru asta am fost nascuta...
Vama
Cerul la Cherhana
My best friend and I, me and my self, pentru ca doar eu contez pentru ea, si doar ea pentru mine. Cand ne vom certa foarte tare vom sti sigur sa depasim momentul fara sa ne vorbim. De ani de zile nu ne mai certam, ani de zile ne-am certat. Cred ca ea e:))
Si mucurile de tigara au preferintele lor, dragostea e triumful cand nu exista pret de platit. Deci n-aveam scrumiera. Oameni :D
Asta e poza perfecta. Unii simt ultima zi de vara intens, altii prima de iarna, cand sufletului sanii nu-i mai canta. Depinde unde ai crescut si cine esti. Nu conteaza nimic altceva. Ambele sunt general aprobate si aprobate:P
Nebuni....
Eu clovn gandind, iubind, visand....
Prima zi de Vama prelungita
Me cu Blondele, imediat cum am ajuns in Vama
Iubesc poza asta, ne pierdem ca niste nimfe pe drumul intre El Comandante si rasaritul soarelui, care nu poate fi vazut perfect decat de la Stuff
De vorba, pe drum, drumete ratacite....
Seara de Vama si rasarit de soare la Stuf, rasarit de soare asteptat parca de o vesnicie de toata plaja. Bolero l-a chemat, ca de fiecare data, soarele nu s-a lasat asteptat, pozele sunt inutile, senzatia de asteptare in poza urmatoare:) Memorii, acte, parafrazari, betii. Lumea e a mea, o sa-i raman si eu fidela :D
Si apoi a pornit ziua cu prietenii, toti linistiti ca am zarit soarele....ultima poza e faza de incheiere a zilei....
miercuri, 9 septembrie 2009
Post for my self
E un fel de pagina de jurnal, mi s-a spus azi ca par stapana pe mine cand scriu pe blog. Nu mai stiu de ce ma chinui asa, poate din dorinta de-a trai o poveste...care incepe asa:
n-a fost niciodata ca odata...ca a fost si de-aia si povestesc.
Pe meleaguri indepartate si insorite traia de demult un designer. Mesterea cuvintele de mic, avea alura de print si lumea ii pica la picioare fara a depune vreun efort. Avea calitatea de-a viola sirenele prin privirea-i, primul cuvant spus de el intruchipa perfectiunea. Barbatia i se citea pe buzele-i dulci, dar Omul iubea marea, o iubire fara de pacat, fara gelozii, fara temeri, totala, puternica, adanca....de-acolo si-a imprumutat culoarea.
Dar era un simplu om. De era zeu, povesteam o alta poveste, draga cititorule. Dar omul, draga cititorule, omul, oricat de cinstit si bun ar fi...are multe feţe cu care poate convietui. Si au trecut ani si ani peste netarmurita-i mare. Iar orizonturile i s-au parut de atins. Puterea de-a le avea i-au intarit crezul. Si a inceput tiptil, pasind pe taramuri incerte – dar netarmuite si ele – sa testeze orizonturile deschise in iubita-i mare.
A mers el ce a mers si in questul lui de cunoastere a gasit o piatra vesela. Piatra i-a zambit sincer, deschis, frumos, pasnic, delicat si dulce...piatra nu mai intalnise om in mijlocul marii... a fost incantata si ea de descoperire si dornica de a vorbi, a gandit pentru prima data „ce barbat minunat in mijlocul marii, oare de ce paseste atat de singur?...”
Omul s-a oprit din calatorie, mirat si nedumerit de puterea pietrei de a sta la suprafata. „Piatra mica, pe cine cauti tu in mijlocul marii mele?” o intreba Omul. Piatra era obosita de atata inotat si s-a fasticit, nereusind sa-i raspunda cum ar fi vrut ea.
A pornit de aici povestea, draga cititorule.......................( )
Iar piatra a fost adusa la mal, departe de briza, de taifun, de noapte si de zi, protejata, iubita, rasfatata, incantata. A fost adusa in brate, cu drag si dor si ura si mister de un Om care nu stia ca o piatra poate fi facuta atat de fericita doar tinand-o in brate.
Pe ţărmul rece, piatra n-a mai fost umeda, iar cuvintele i s-au uscat. El, fiind designer de meserie, a sapat adanc si maiestuos in ea, faurindu-i melodii, fantasme si dorinti arzatoare. Piatra stia ce inseamna soarele, dar designerul, neoferindu-i decat atentia lui, fara promisiuni desarte, totusi ii incalzea extremitatile mai mult decat a simtit ea vreodata.
Omul....tot Om ramane. Si-ar dori si marea si pamantul. Omul a sapat adanc in piatra si s-a plasmuit pe sine insusi. Si-ar dori pamant, dar marea, draga cititorule, marea este totul atat timp cat esti Om....
- Povestea se va continua cand va avea un sfarsit. -
(Pour toi: Cum poate concura o piatra cu marea intreaga?
Zi-mi, zi-mi daca gresesc....stiu ca sunt cea mai frumoasa piatra....dar eram obisnuita sa simt ca marea e a mea, iar acum sunt in mainile tale...doar o pietricica...Macar sfarama-ma....."Patima se cere satisfăcută")
And again....
- Povestea se va continua cand va avea un sfarsit. -
No comments allowed at this one, sry
n-a fost niciodata ca odata...ca a fost si de-aia si povestesc.
Pe meleaguri indepartate si insorite traia de demult un designer. Mesterea cuvintele de mic, avea alura de print si lumea ii pica la picioare fara a depune vreun efort. Avea calitatea de-a viola sirenele prin privirea-i, primul cuvant spus de el intruchipa perfectiunea. Barbatia i se citea pe buzele-i dulci, dar Omul iubea marea, o iubire fara de pacat, fara gelozii, fara temeri, totala, puternica, adanca....de-acolo si-a imprumutat culoarea.
Dar era un simplu om. De era zeu, povesteam o alta poveste, draga cititorule. Dar omul, draga cititorule, omul, oricat de cinstit si bun ar fi...are multe feţe cu care poate convietui. Si au trecut ani si ani peste netarmurita-i mare. Iar orizonturile i s-au parut de atins. Puterea de-a le avea i-au intarit crezul. Si a inceput tiptil, pasind pe taramuri incerte – dar netarmuite si ele – sa testeze orizonturile deschise in iubita-i mare.
A mers el ce a mers si in questul lui de cunoastere a gasit o piatra vesela. Piatra i-a zambit sincer, deschis, frumos, pasnic, delicat si dulce...piatra nu mai intalnise om in mijlocul marii... a fost incantata si ea de descoperire si dornica de a vorbi, a gandit pentru prima data „ce barbat minunat in mijlocul marii, oare de ce paseste atat de singur?...”
Omul s-a oprit din calatorie, mirat si nedumerit de puterea pietrei de a sta la suprafata. „Piatra mica, pe cine cauti tu in mijlocul marii mele?” o intreba Omul. Piatra era obosita de atata inotat si s-a fasticit, nereusind sa-i raspunda cum ar fi vrut ea.
A pornit de aici povestea, draga cititorule.......................( )
Iar piatra a fost adusa la mal, departe de briza, de taifun, de noapte si de zi, protejata, iubita, rasfatata, incantata. A fost adusa in brate, cu drag si dor si ura si mister de un Om care nu stia ca o piatra poate fi facuta atat de fericita doar tinand-o in brate.
Pe ţărmul rece, piatra n-a mai fost umeda, iar cuvintele i s-au uscat. El, fiind designer de meserie, a sapat adanc si maiestuos in ea, faurindu-i melodii, fantasme si dorinti arzatoare. Piatra stia ce inseamna soarele, dar designerul, neoferindu-i decat atentia lui, fara promisiuni desarte, totusi ii incalzea extremitatile mai mult decat a simtit ea vreodata.
Omul....tot Om ramane. Si-ar dori si marea si pamantul. Omul a sapat adanc in piatra si s-a plasmuit pe sine insusi. Si-ar dori pamant, dar marea, draga cititorule, marea este totul atat timp cat esti Om....
- Povestea se va continua cand va avea un sfarsit. -
(Pour toi: Cum poate concura o piatra cu marea intreaga?
Zi-mi, zi-mi daca gresesc....stiu ca sunt cea mai frumoasa piatra....dar eram obisnuita sa simt ca marea e a mea, iar acum sunt in mainile tale...doar o pietricica...Macar sfarama-ma....."Patima se cere satisfăcută")
And again....
- Povestea se va continua cand va avea un sfarsit. -
No comments allowed at this one, sry
marți, 8 septembrie 2009
Ma toy
Mi-am gasit jucarie. Google analytics. Si vad si io acuma ineptiile cautate pe google prin care s-a ajuns pe blogul meu. Nu va plictisesc cu toate, dar pe mine cateva m-au dat pe spate.
- "cea mai frumoasa declaratie de dragoste" - va dati seama ce teapa si-a luat cand a vazut-o pe-a mea... baiete, sau fato, n-o pune in aplicare ca ti-o iei :)). Btw, exista oameni care cauta asa ceva pe net? Copiaza o declaratie de dragoste si apoi o spun cu intonatie si tot tacamul? Lame, lame, lame :D
- "cum sa ma imbrac pentru o nunta in octombrie" - no, shit, ai gasit asta la mine pe blog??? Sa-mi spui si mie ca am o nunta in octombrie, facem schimb :D
- "formatia dragoste catinel" - asta chiar m-a spart, nu gasesc legatura. Dar a stat ceva pe site, poate asta cauta lol :))
- "meduze fluorescente" - da, se iexista. Dar tra` sa le cauti bine si sa mergi la mare :))
- "futi in timp ce dormi" - woot? why? how? hm.....speachless, ai gasit ce-ai cautat?
Cam astea is funny in cateva zile. Don`t wanna know ce se strange intr-un an...
In alta ordine de idei, I`m under 60. Kilo. De vreo 7 ani n-am mai fost sub 60. Nu mai am cu ce sa ma imbrac. Deci cine are chef de slabit, sa-mi ia dragostea de pe cap, io nu mai pot s-o duc mult asa ca ajung zombie. Zilele urmatoare arunc niste poze pe blog. Bine ca port haine largi si nu se vede. :d
- "cea mai frumoasa declaratie de dragoste" - va dati seama ce teapa si-a luat cand a vazut-o pe-a mea... baiete, sau fato, n-o pune in aplicare ca ti-o iei :)). Btw, exista oameni care cauta asa ceva pe net? Copiaza o declaratie de dragoste si apoi o spun cu intonatie si tot tacamul? Lame, lame, lame :D
- "cum sa ma imbrac pentru o nunta in octombrie" - no, shit, ai gasit asta la mine pe blog??? Sa-mi spui si mie ca am o nunta in octombrie, facem schimb :D
- "formatia dragoste catinel" - asta chiar m-a spart, nu gasesc legatura. Dar a stat ceva pe site, poate asta cauta lol :))
- "meduze fluorescente" - da, se iexista. Dar tra` sa le cauti bine si sa mergi la mare :))
- "futi in timp ce dormi" - woot? why? how? hm.....speachless, ai gasit ce-ai cautat?
Cam astea is funny in cateva zile. Don`t wanna know ce se strange intr-un an...
In alta ordine de idei, I`m under 60. Kilo. De vreo 7 ani n-am mai fost sub 60. Nu mai am cu ce sa ma imbrac. Deci cine are chef de slabit, sa-mi ia dragostea de pe cap, io nu mai pot s-o duc mult asa ca ajung zombie. Zilele urmatoare arunc niste poze pe blog. Bine ca port haine largi si nu se vede. :d
luni, 7 septembrie 2009
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste
"Am fost mult mai dulce cu toate, mai putin cu tine!"
Cine-i norocosul acum?:P
Cine-i norocosul acum?:P
joi, 3 septembrie 2009
Happy birthday to me!
Da, e ziua mea azi. Fac 31, omg. Ce de ani...:)
O persoana foarte draga mie mi-e draga degeaba ...
Dar o alta persoana foarte draga, cu care n-am mai vorbit de jumatate de an m-a sunat si mi-a bucurat sufletul. Am sa ies cu ea azi si apoi cu toata gasca de pitzipoance :)
Si week-endul asta iarasi mare. Vama de data asta. Dar fara soare ca data trecuta, va fi un weekend linistit si pasnic, ca sa-mi acopere de tot bataile inimii.
Una peste alta, nu ma simt de 31.
O persoana foarte draga mie mi-e draga degeaba ...
Dar o alta persoana foarte draga, cu care n-am mai vorbit de jumatate de an m-a sunat si mi-a bucurat sufletul. Am sa ies cu ea azi si apoi cu toata gasca de pitzipoance :)
Si week-endul asta iarasi mare. Vama de data asta. Dar fara soare ca data trecuta, va fi un weekend linistit si pasnic, ca sa-mi acopere de tot bataile inimii.
Una peste alta, nu ma simt de 31.
miercuri, 2 septembrie 2009
Draneita
Aseara m-am uitat printre amintiri. Poze, jurnale, biletele, teancuri si teancuri de hartii cu suflet. Si printre toate declaratiile de dragoste si de durere (ca altele de care sa am? hai, acolo, putina filozofie si niscaiva povesti) am gasit un bilet scris de un necunoscut. Imi aduc aminte perfect intamplarea, in schimb nu imi aduc aminte cum arata el.
Eram acum vreo 10-12 ani in Clubul de Jazz din Timisoara (a propos, mai exista?) cu prietenii. Radeam, beam, cantam si ne simteam bine. Si vine necunoscutul la mine, imi da un biletel si ma roaga sa-i raspund cu da sau nu. Atat. Apoi a zambit si a plecat.
Biletelul: :)
"OK. Dincolo de starea si poantele de grup, vreau sa-ti spun urmatoarea chestie: evident, stii ce este un OZN. Un OZN are in jurul lui un camp in care, daca intri, incepi sa-i imprumuti proprietatile: iti stralucesc mainile, te ridici usor de la pamant etc.
Tu esti un fel de OZN. Calitatea campului tau este firescul.
Si acum am o mica intuitie: este adevarat sau nu ca esti in stare ca in toiul unui moment tandru (chiar cu cineva pe care-l iubesti) sa deschizi un ochi si sa te amuzi de expresia bovina a celuilalt?
Da sau nu?"
"OK. Dincolo de starea si poantele de grup, vreau sa-ti spun urmatoarea chestie: evident, stii ce este un OZN. Un OZN are in jurul lui un camp in care, daca intri, incepi sa-i imprumuti proprietatile: iti stralucesc mainile, te ridici usor de la pamant etc.
Tu esti un fel de OZN. Calitatea campului tau este firescul.
Si acum am o mica intuitie: este adevarat sau nu ca esti in stare ca in toiul unui moment tandru (chiar cu cineva pe care-l iubesti) sa deschizi un ochi si sa te amuzi de expresia bovina a celuilalt?
Da sau nu?"
Sondaj cu eurile mele
Dupa ce am ascultat in stanga si-n dreapta spusele oamenilor am ajuns la urmatorul rezultat: 2 persoane sunt radicale in privinta inselatului si le doresc sa aiba parte toata viata de la partener de aceeasi gandire.
All others are for “carpe diem”. Sa nu ajungi sa-ti para rau pentru ce n-ai facut. Si am incercat sa-mi aduc aminte ce regrete am, ce am vrut sa fac si n-am facut. Si-atunci m-a lovit. Nu exista asa ceva in viata mea. Dar deloc, deloc, nici firicel. Am regretat doar decizii luate, pentru ca, va inchipuiti, daca iau atat de multe si atat de spontane, n-au cum sa fie toate perfecte. N-am fost timorata in fata unei decizii niciodata. Mi-am ascultat primul impuls.
M-a lovit peste noapte ca vreau la Bucuresti, a doua zi m-am mutat. Plecarile cu prietenii, mersul in club sau la bere...am avut chef de iesit, de plecat, tusti. Cu schimbarea radicala a frizurii, la fel. Trei secunde si soc pentru altii :)) Toate locurile de munca le-am parasit tot de pe o zi pe alta, fara sa am altceva in mana. Nici cu barbatii nu m-am comportat diferit. Si da, uneori – dar rareori - am regretat deciziile luate..
Si-acuma am facut cica primul pas in luarea deciziilor cu ajutorul circumvolutiunilor. Si se trezeste incapatanata a mea ca nononononono, e tragedie ce se intampla, e imposibil, eu nu sunt asa, eu..eu..eu... sunt mai proasta decat oricand.
Pentru ca nu luarea deciziilor provoaca suferinta ulterioara, ci evenimentul dezbatut in sine. Calatoria plina de plot point-uri a intrebarilor. Dar daca? Si daca, atunci cum va fi? Si tot asa cicleaza neuronul in capul femeilor pana la epuizare. Si-atunci la ce bun sa-ti infranezi pornirile? Cu ce drept? De ce sa decizi tu in locul instinctului, care se presupune a fi oricum unul de conservare?
Anyway, am trait-o si pe-asta. La 60 de ani, cand o sa ma uit in urma mea, prin toate amintirile, imi voi aduce aminte ca n-am privit o data destul de adanc in sufletul meu. Dar pana atunci, probabil ca nu voi sti daca e o decizie corecta sau regret.
Cine nu are regrete sa ridice mana sus :)
Eu tocmai am iesit din bransa.
All others are for “carpe diem”. Sa nu ajungi sa-ti para rau pentru ce n-ai facut. Si am incercat sa-mi aduc aminte ce regrete am, ce am vrut sa fac si n-am facut. Si-atunci m-a lovit. Nu exista asa ceva in viata mea. Dar deloc, deloc, nici firicel. Am regretat doar decizii luate, pentru ca, va inchipuiti, daca iau atat de multe si atat de spontane, n-au cum sa fie toate perfecte. N-am fost timorata in fata unei decizii niciodata. Mi-am ascultat primul impuls.
M-a lovit peste noapte ca vreau la Bucuresti, a doua zi m-am mutat. Plecarile cu prietenii, mersul in club sau la bere...am avut chef de iesit, de plecat, tusti. Cu schimbarea radicala a frizurii, la fel. Trei secunde si soc pentru altii :)) Toate locurile de munca le-am parasit tot de pe o zi pe alta, fara sa am altceva in mana. Nici cu barbatii nu m-am comportat diferit. Si da, uneori – dar rareori - am regretat deciziile luate..
Si-acuma am facut cica primul pas in luarea deciziilor cu ajutorul circumvolutiunilor. Si se trezeste incapatanata a mea ca nononononono, e tragedie ce se intampla, e imposibil, eu nu sunt asa, eu..eu..eu... sunt mai proasta decat oricand.
Pentru ca nu luarea deciziilor provoaca suferinta ulterioara, ci evenimentul dezbatut in sine. Calatoria plina de plot point-uri a intrebarilor. Dar daca? Si daca, atunci cum va fi? Si tot asa cicleaza neuronul in capul femeilor pana la epuizare. Si-atunci la ce bun sa-ti infranezi pornirile? Cu ce drept? De ce sa decizi tu in locul instinctului, care se presupune a fi oricum unul de conservare?
Anyway, am trait-o si pe-asta. La 60 de ani, cand o sa ma uit in urma mea, prin toate amintirile, imi voi aduce aminte ca n-am privit o data destul de adanc in sufletul meu. Dar pana atunci, probabil ca nu voi sti daca e o decizie corecta sau regret.
Cine nu are regrete sa ridice mana sus :)
Eu tocmai am iesit din bransa.
marți, 1 septembrie 2009
Intrebare
Daca eu il fac mic, mic, mic si-l bag in buzunarul de la pantaloni si il tin acolo si el ma face mica, mica, mica si ma baga intr-o lampa sa ma tina acolo, noi doi cum ne mai intalnim? Si daca nu ne mai vedem de mici, mici, mici ce suntem?
Ce faci, Ioane, şezi şi cugeti?
Nu, numai şed.
Ce faci, Ioane, şezi şi cugeti?
Nu, numai şed.
Is God playing dice?
Random future sau depinde de actiunile mele? Daca eu ma opresc, se opreste si universul? Daca el se opreste, ma opresc si eu?
Si daca a aruncat cu zarul si a iesit ca trebuie sa-mi aduc aminte sa visez, sa fiu copil, sa privesc stelele si sa ma bucur de ele, so be it. Bye bye ignoranta & whiskey pentru mult timp...
Fiecare om de care ma indragostesc ma invata ceva si imi aduce aminte de cum ar trebui sa fie o lume perfecta. Pe care o pot trai cu sau fara el. Subiectul sunt eu in orice dragoste. Cum ma dezvolt si ce creez din ea. Doar cand sunt indragostita vreau sa am lumea mea perfecta, iar asta presupune un eu perfect. Ma simt departe de propria-mi, specifica-mi raceala.
Sunt tangenta la cerc....
Dar totusi, spune-mi cat ai dat cu zarul :)
Si daca a aruncat cu zarul si a iesit ca trebuie sa-mi aduc aminte sa visez, sa fiu copil, sa privesc stelele si sa ma bucur de ele, so be it. Bye bye ignoranta & whiskey pentru mult timp...
Fiecare om de care ma indragostesc ma invata ceva si imi aduce aminte de cum ar trebui sa fie o lume perfecta. Pe care o pot trai cu sau fara el. Subiectul sunt eu in orice dragoste. Cum ma dezvolt si ce creez din ea. Doar cand sunt indragostita vreau sa am lumea mea perfecta, iar asta presupune un eu perfect. Ma simt departe de propria-mi, specifica-mi raceala.
Sunt tangenta la cerc....
Dar totusi, spune-mi cat ai dat cu zarul :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)