Zi de luni

Nu-mi pasa ce face Gigi Becali sau Simona Senzual. Nu-mi pasa ca ursii vin in Brasov sa manance din gunoaie (de fapt ce naiba e asa de greu de inteles in asta?). Nu-mi pasa de firma asta nici daca se prabuseste peste noapte. Nu-mi pasa ca n-am bani. Nu-mi pasa de incalzirea globala. Nu-mi pasa ca ploua si ca e luni. Nu-mi pasa ca stau in Bucuresti, Timisoara sau altundeva. Nu-mi pasa ca fumez prea mult. Nu-mi pasa de lenea-mi.

Dar imi pasa de senzatiile colorate pe care le am din ce in ce mai rar. Imi pasa ca le pierd. Imi pasa de prieteni. Imi pasa de discutiile la bere. Imi pasa de oricine care ma face sa rad. Imi pasa de cartea pe care-o citesc acum. Imi pasa un cantec. Imi pasa de mine cand mi-e dor. Imi pasa de mici bucurii (primite sau oferite). Imi pasa de iubirea neconditionata a unui animal cand il mangai sau te joci cu el. Imi pasa de serile friguroase de iarna in care nu ai altceva de facut decat sa rontai mandarine si sa bei ceai. Imi pasa de zilele de sky, de feeria partiei. Imi pasa de acordurile unei chitari. Imi pasa de pierderea gandurilor intr-un balansoar. Imi pasa de razele soarelui intr-o dupa-amiaza firbinte. Imi pasa ca mai am timp sa le am pe toate, iar eu il pierd...

As vrea sa colectez cate un pahar din care a baut fiecare om drag mie. Sa am o casa plina cu cate o cana de cafea cu aroma de Gabi, o ceasca de ceai cu ruj de Cristina, un shot de tequilla cu gust de Luca, un pahar alb de lapte cu iz de Meda, nenumarate sonde cu stropi de bere, vin si cidru pline in mirodenii de dragoste masculina :))

Cat de bogata as fi fost atunci...