Si lumea, pana si lumea mi se topi sub limba. Atunci am incercat din tot sufletul sa tac.
Iesindu-mi linistea din gura, lumea s-a intrebat, m-a minunat, s-a bulversat, m-a felicitat. Ca am reusit sa tac.
Am incercat apoi sa mint, ca lumea sa mi se va retopi sub limba.
Eu intre timp ce era sa fac?
- sa cred in Mos Craciun?
- sa cred in dragoste?
Sincer, ambele variante au fost puerile si de cacat - cel putin de cand m-am nascut eu. Nu neg, nu pot sa neg dorinta de a le avea. Pururea si pe-amandoua. Conditia existentei ar prima suprematiei, omeneste vorbind.
Dar linistea izbucni violent din ... iarasi, gura mea. Limba incepu sa nu mai suporte presiunea linistii si jura ca va face un SF din tot ce se intampla.
Am lasat in final limbii sansele de-a se juca in gura mea.
joi, 26 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Lasa vrajeala si hai pe facebook:)))
@monik: pai nu vezi ca se vrajeste??? :))
Mai mai mai, faceti coalitie aici, ai?:))
Nici io nu mai stiu exact ce-am vrut sa zic, asa mi se intampla cand trec de la 45 de grade la 0 grade :)
ei draga, cand si cand ne mai trezim si noi... :)) intr-adevar, trecerea e greoaie... :)) dar, cu ceva cafea si mult zeama de varza... e better, incet-incet... ;)
Trimiteți un comentariu