Babele lui Martie

E luna lui Martie....cand se aleg babele.....si eu, eu tot incerc sa imi gasesc alta baba decat a saptea sau a treia....sorocul ma urmareste parese, iar anul asta, pe 3 martie (cam aproape la fel ca in toti astialalti ani) mi-am dat seama ca nu mai pot alege numarul 3. Si am purces eu a cumeta si am concis ca a saptea e iar castigatoarea. :)

Si pe 5 martie incepe sa ninga. La inceput pufos, al de Alecsandri. Apoi, incet, cam cate-un fulg....incepu sa se transforme in ceva mai multi fulgi, de-a dreptul strat, pe cuvant ca ne inghetau nasul si picioarele.

Pe 6 martie vremea se ascuti, iar paralelipipedica mea gandire vru sa-si schimbe baba. Dar baba, pesemne, avusese mari relatii in constiinta-mi si nu se dadu schimbata cu una cu doua.

Si 6 martie troieni in continuare in linistea-i, cot la cot in lupta zapezii mai abitire cu cea de-a cincea baba.

Baba mea, cea de-a saptea, a scos globul de cristal pentru a ei odoare si si-a lasat laoparte veacurile si maretia. Mi-a prezis ea anul trecut, cand am ales-o pe a opta, ca nimeni ca ea nu va mai fi.

Si ca printr-un facut, pe sapte fuse soare. Un soare maaaare, maaaaare, de o trezi pe a ei micuta adoptata si iubita din somn, cum nici soarele de vara nu ar putea patrunde asa de bine in ochisorii-i.

Si fericirea purcese din nou asupra mea.

Dinspre opt martie incoa`, de dimineata chiar, orele 12 noaptea, cand timpul isi impreuneaza sorocul, gerul incepu sa se inaspreasca. Fiecare pas pe zapada imi aducea aminte de sunetul caiselor verzi rupte din copac, in care imi infigeam dintii cu mare pofta si tastam din cupa incercarii pe vremea copilariei.

Podelele erau dusumite bine pe opt martie, iar omenirea supravietui.

Dar baba mea va supravietui mai mult. Caci copii mei si copii copiilor mei si copii copiilor copiilor mei si tot asa.....vor avea steaua numarului sapte in frunte.

Atunci se vor naste, cand va fi soare.


Later edit : "tastam", auzi....nu testam.....