Zambete pe hol

Am venit la servici cu aceeasi stare de lehamite ce si-a facut simtita prezenta in prima parte a zile. Si-apoi, de parca cineva a pocnit din degete, toata firma a prins viata si am simtit o emotie acuta de Craciun.

Se imparteau cadouri (minicadouri ca deh, e criza), pupaturi, urari, impachetari, mailuri. Pe langa sarbatori, oamenii din firma au mai avut ceva la care sa se gandeasca azi. Si sa se intrebe. Oare cum va fi la anul, oare ce vor face, oare unde vor lucra... Si-au impachetat azi lucrurile si si-au luat ramas bun, cu mai mult drag si dor decat in alte dati. Trustul Realitatea-Catavencu nu va mai niciodata ce-a fost, pentru ca divizia la care lucrez eu se va inchide.

Si am primit atatea mailuri de multumiri incat sincer, mi-au dat lacrimile.
Si va imbratisez si eu cu acelasi drag cu care v-am tratat in astia doi ani de cand lucrez aici, si nu mai trebuie sa va zic ca m-am atasat si eu de voi si va multumesc ca mi-ati facut sederea aici placuta.