Comportament monosilabic-onomatopeic

Cine foloseste telefonul doar pentru a comunica unde, la ce ora si cand? Ferice lui!
Acuma zau, cine nu are prieteni care vorbesc pana "ti se termina bateria" sau "te suna altcineva" sau "e politie" sau "ai facut accident cu masina" sau "presimti ca o sa ti se faca rau imediat-acum"?

In timpul convorbirii, fara a incerca sa patrunzi in adancimea gandirii interlocutorului tau, incerci macar sa te prefaci atent. Si cu intuitie si gratie strecori cate un "îhîm" sau cate un "aha", care denota puterea ta de intelegere raportata strict pe conversatie. Aici e admisa strecurarea din cand in cand a "daaa"-ului pentru a scapa de plictis.

Cand cel ce vorbeste este din ce in ce mai acid si mai abitir in cele spuse, cand tonalitatea vocii sale atinge cote inalte si sideratia se afla in elementul ei, ei, atunci este cazul sa intervina mirarea. "Eeee!". Cu acest "eee" i-ai dat de inteles ca te intriga la fel de tare si nu-ti vine sa crezi gravitatea faptelor intamplate, cum doamne iarta-ma se putea intampla asa ceva... "Eeee!"

Sa nu cazi carecumva in greseala de a nu spune "eee"-ul cum trebuie! Sa te fereasca sfintii sa dai de banuit macar ca nu crezi ce se intampla la celalalt capat al firului, ca sa te tii atunci! Nici pic de mirare sa nu existe in inflexiunea vocii tale daca vrei sa mai deretici ceva prin casa in acea zi!

Depinde de sexul celor doi in alegerea aprobarii spuselor. Ambele variante sunt acceptate intr-o convorbire telefonica: "da, fata" si "da, boss". Depui ceva efort sa pronunti cele doua cuvinte, dar va garantez, efectul este maxim: interlocutorului nici prin cap nu-i va trecea ca urmaresti telenovela preferata sau schemele lui VanDamme in timp ce drama povestita se deruleaza in continuare.

Dar lucrurile se complica de obicei foarte tare in decurs de cateva ore si atentia incepe sa scada vrei, nu vrei. Nu aducem aici in discutie atentia interlocutorului, ea nu se va diminua niciodata.

Acest studiu al comunicarii facut de mine a atins perfectiunea dupa ani si ani de munca indelungata, dupa ani si ani de facut sondaje, dar, credeti-ma, a meritat, solutia optima se afla in mainile mele si acum am decis sa o impartasesc cu voi!

Cele doua cuvinte magice sunt "hai, fata!" Da, "hai, fata!"

Pesemne va ganditi ca e un indemn. Nu, nu, nu, "hai, fata" e substituentul verbal al oricarei situatii:
- raspuns ("m-a inselat/cry" - "haaai, fata");
- admiratie ("mi-am pus unghii false, galbene cu picatele rosii, arata asa de draguuuut, toata ziua ma uit la ele, la noapte chiar o sa dorm cu ele-n pat" - "haiiii, fata");
- negare ("nu vreau sa-l mai vad in viata mea, ce porc ordinar si nesimtit, cum a putut sa-mi faca asa ceva cu aia care nu se apropie nici macar de degetul meu mic" - "hai, fataaaa"
- aprobare ("si poate vii maine cu mine sa o caut pe aia, cred ca pot sa aflu pe unde se invarte, ii smulg parul ala putin din cap" - "hai fata!"),
- intrebare ("blablabla si yadayadayada" - "hai, fatttaa?"),
- dovada de atentie si induiosare (of, as vrea sa mor..." - "hai, fata")
- sau premonitie. Aici o surprinzi doar cu "fataaa", ca apoi continua ea.

Cele doua cuvinte pretind rodaj doar la inflexiunea vocii. Dar stiu ca puteti sa va inchipuiti, sa probati, sa exersati, iar apoi sa-mi dati dreptate.

De asemenea, la o intrebare serioasa, care chiar necesita un raspuns din partea voastra, "hai, fata" va poate salva. Interlocutorul va crede ca exista un singur raspuns corect si neprimindu-l, va crede ca raspunsul din capul sau este cel corect si nu va va mai intreba o data, nevrand sa para ca dansul nu stie raspunsul.

"Si pana la urma sa ma marit sau nu cu el, dupa cate mi-a facut?
"Haaai, fata..."
"Ok, stiam eu ca ma pot baza pe sfaturile tale, nunta o facem pe 7, vii?!"
"Cee? Nunta? Hm, nu cred ca pot, pe 7 o sa-mi fie tareeee rau..."