marți, 9 decembrie 2014

Primii pasi de la cacat inspre UK

Avand un job de cacat, platit de cacat, intr-o zi de cacat am fost daca afara de la jobul de cacat. Si chiar daca ideea de a pleca in strainatate se juca de mult in mintea mea, n-am incercat serios niciodata sa plec (ma rog, exceptand Viena, unde n-am primit permisul de munca).

Si iaca asa, trezindu-ma a nimanui in tara asta de cacat, cu o chirie de cacat pe care nu mai am de unde sa o scot....am inceput sa google it despre plecat in Anglia. De ce in Anglia? Ca nu stiu japoneza, germana sau alte limbi. Doar engleza. Asa ca Anglia.

Buuuun, intai mi-am facut un cont pe ejobs cu un CV in engleza. In care am incercat sa modific putintel ceea ce am facut pentru a fi cat mai aproape de cerintele joburilor in strainatate. Gen ca sunt empatica (dar chiar sunt), ca am lucrat ca barman (mai mult decat am lucrat, actualy).....ospataria mea de o luna din copilarie s-a transformat in CV in munca calificata de 2 ani samd. Buuun, CV perfect.

Apoi am aplicat la toate joburile pe care am crezut ca voi fi in stare sa le fac. Gen in industria hoteliera, lucrator in depozit si...cam atat. Cu toate ca nu stiu cum ma voi descurca eu sa lucrez in depozit, dar voi vedea. Treaba sa fie! :)

Apoi vreo saptamana am scotocit netul sa aflu chestii despre firmele de recrutare. Care sunt serioase, care trag tepe, care cer comision si tot asa. Muuulte forumuri de romani, dar niciunde nu am gasit destule informatii. Asa ca incerc sa ma descurc cu ce am gasit.

1. In primul rand mi-a raspuns Eurolife Consulting, invitandu-ma pe mail la un interviu. Mi-au atasat o brosura in care detaliau toate comisioanele lor, care nu erau putine....ajungeam sa platesc cam 2000 lire. Bani pe care, ofc, nu-i aveam. Dar daca as fi gasit pe net recenzii mirobolante despre ei, poate m-as fi cacat 2000 lire intr-o buna zi. Dar nu, am gasit multi romani dezamagiti, care au platit comisioanele si nu au plecat niciunde de un an. Buuun, /mail ignore.

2. In doua zile (chiar sambata dimineata) ma suna un nr. necunoscut. Sa nu raspund sambata dimineata, zic. Dar ce altceva am de facut? Si raspund. O d-soara draguta de la UK Recruitment. Daca mai sunt interesata sa plec. But ofc, am programat interviu pe miercuri. Ca order picker. Fix ce ma temeam. Despre ei am aflat de la miss google (da, e o ea, ca stie tot:) ) ca s-au infiintat ca firma de abia in 2013, ca au trimis cam 130 oameni in Anglia (in general sa lucreze pt Amazon) si ca sunt seriosi.

Doua recenzii negative am gasit, unul se plangea ca in Anglia i s-a mai cerut comision, iar unul a ajuns in Anglia si nu a primit de munca nici dupa o luna. Well, presupun ca peste tot este cacat (de fapt stiu cu certitudine), dar asta e cacat asumat, zic. Deci am bifat agentia ca una de incredere, cu oaresce temere ce-i drept, dar maine voi fi prezenta la interviu.

3. Despre Fronterra Recruitment am auzit iarasi numai de bine. Dar nu mi-au raspuns la aplicatii, cu toate ca mi-au vizionat CV-ul. Well, I`m not good enough. De cacat.

4. Alte 6 firme de care n-am auzit pe niciunde nu mi-au vizualizat CV-ul.

Cam atat cacat pentru azi.