Mos bogat

Na sa ma bucur de cadoaiele de Craciun!!!

-veioza mova cu bec :))) pentru okisorii mei
-lant de tinichea cu bratari adiacente - gablonturi de purtat
- inka un gablont pe maron cachi
-cutie de tinut bijuterii extra-mega-ultra-uber-zuber faina
-gablont in cutia extra-mega-ultra-uber-zuber faina
-mos craciun din ceva material
-pipota de agatat la gat Svarovsky dintr-o chiatra transparenta cu reflexe mov:))
-chestii seturi de spalat si inmuiat pe corp
-ciocolata calendar
-manusi in carouri
-balsam de buze
-crema de unghii
-altfel de crema de unghii
-gel de curatare faciala*3
-spuma de par + crema de corp vanilie - yammy
-crema de fata - priceless
-crea anticelulitica*2 - maaai, astea le dau cado ca n-am portocale pe fund:)))
-ochelari de somn+dopuri de urechi
-300 euro sa-mi iau...hm, cred ca ochelari :))

Si sunt convinsa ca am uitat cate ceva.....

Stare de bine

Din pacate fericirea e o stare de scurta durata. Se masoare in clipe si momente. As vrea sa pot spune ca am fost fericita in 2008. E relativ pentru ca am si suferit in 2008. Dar starea generala ce mi-o insufla anul e o stare de bine, de drag, mi-e drag de 2008 si asa macar as vrea sa-mi fie si-n 2009.

Am castigat anul asta ceva nepretuit. Am reusit sa traiesc fiecare clipa la intensitate maxima. Am inteles cat de bine e sa poti fii fericit privind un om, bucurandu-te de starea cuiva apropiat sau lafaindu-te facand ce-ti trece prin cap, fara a-ti pasa de prejudecati. Hm, de parca as fi avut vreodata.... Dar totusi...noi mirosuri, noi gusturi si noi placeri am descoperint in 2008 fara a lua lucrurile ad literam.

Prieteniile imi dau cel mai placut sentiment. Sunt o fire colerica, ma enervez extrem de usor si ma aprind din orice, dar cred ca stiu sa dau. Si asta vad pe fata prietenilor mei. Nu ma plac ei degeaba :))

Tragand o linie, m-am simtit fenomenal la birou, am stat la cafele in nestire, cafele transformate in beute, am atins marea, m-am indragostit, am suferit si iar m-am bucurat de liniste. Am avut satisfactia aprecierii. Am ras, m-am distrat, am obosit si n-am avut parte de liniste in 2008. A fost un an aproape perfect.

Dragii mei prieteni, va doresc tuturor sa aveti parte de atat de putin pentru a fi fericiti!

Cate putin

Se pare ca mi-am gasit de viata lately:))
Ingrozitor de fain a putut sa fie in team building - ca in tabara. Iuresh, cantari la chitara pana a doua zi cand aia nebunii veneau cu ochii mici, mijiti, dar prietenosi direct la masa de pranz.

Deci da, viata e faina traita asa. Si again, asta in Bucuresti nu exista. Era de ordin saptamanal (macar) in Tm. Acum, long live Sibiu si stari si tot. Si bucuria va mai persista pana maine cand iarasi worc si iarasi cotidian si iarasi gri si tot asa pana cand voi lua naibii decizia de a plecat din orasul asta care ma mananca. Am incercat, n-am gasit nici o posibilitate sa-l schimb. Si nu vreau sa ma integrez.

Vreau la mine acasa

De fapt vreau o insula pustie a mea. Si sa plec cu prietenii pe ea. Si-apoi sa dea interviu aia care vor sa vina lol. Si fara desene animate ca-n filmul stim noi care :))

Si mai vreau pt mine o viata fara munca. Si mult vin.

"E de-ajuns o mana de prieteni...si putin infinit...:)"

Deci multumim Ovidiu, pentru degetelele tale care pulsau de la corzi dupa ore si ore si ore :)
Si hai la masa!!!:))

Am batut pisica

Era cazul, face numai prostii. Si-apoi, a doua zi, am aflat ca pisica (nu era a mea, dar convietuia cu mine) va presta prostiile si torsul in alta casa, ca prea face multe prostii... Si, drept revansa, am iubit-o si-am smotocit-o si mi-am cerut iertare si-am insistat de parca era prietenul meu cel mai bun.

Pisica mi-a dat tzeapa! Azi am gasit-o tot in casa. Dar n-o s-o mai bat niciodata si am invatat o lectie.. Ca magarul de miroase trandafirii pan` se-ntzeapa de spini.

Ma streseaza prietenii- lol. Cand scriu prea mult "si mai scurteaza-le draga, iar ai baut azi-noapte?", cand ..."iar am intrat si n-ai mai scris nimic" :)) Buna si pauza de n-om avea altceva.

M-am saturaaat, da, m-am saturaaat..... Vreau o vacanta in Elounda :P Cu un mulatru consistent in buze si miscari :)) (vezi amu 10 ani videoclipu` lu` Toni Brexton:P) Si daca nu s-o putea, macar vacanta?:))

P.R. Ca m-am saturat am zis, sa lamuresc si starea: m-am linistit. Pot pescui oricand. Yrene are dreptate. Vine iarna si incep sa ma gandesc la ski. Si sa hotaram de la bun inceput, partia de la Azuga ramane a mea, sa nu carecumva sa ma trezesc ca uit sa strig partieeeeeeeeee!!! si sa ne pravalim unul peste altul, ca pare-se ca n-ai loc in Bucuresti de cunostinte pe care n-ai vrea sa le vezi.

Pisica face "Mauuu" Vrea scarpinici:))) Prietenii stau pe locul lor de cinste, viata mea nu se mai misca din loc. Nu e de rau. Plafonarea poate duce la .............. taram pam pam:) normalitate. Asta daca provii dintr-o zodie mai ciudata. Cum ar fi cucul. Saturat de ora fixa, se strica. Sincer, ati vazut careva ceas cu cuc care sa cucu-cucu la fix ora big ben-ului? Nu, de ce? Si ceasul Marii Britanii e vechi, dar cucul mai mult motaie decat priveste timpul in ochi.

Accept homosexualii din drag de oameni, chiar de n-am pareri preconcepute despre nimic. Dara daca tot sunt singura femeie acceptata de barbati in discutii intime si nu mi se cere parerea, ba chiar le dau idei.... ma intreb cat de bine mi-ar fi fost nascuta Andrei. Cred ca as fi avut atatia copii nelegitimi cat Stefan cel Mare, cu tot cu prezervativele mamii masii de secol:)))

In schimb, jobul Andreei este de vizualizare a pisicii. Zi-noapte, noapte-zi, urmarim osul. Legat sau nu de sfoara.

Deci, de ce am batut pisica?

Clar mental

Am inteles azi care-i faza cu inspiratia. M-am pus in fata compului si ca sa vezi, blanc. Tabula rasa. Si asa are de gand sa ramana. De fapt cred e o stare de dezinteres total. Mi se rupe ca e vreme pisacioasa afara si nu dau doi bani pe nimic. Nici trista, nici dezamagita, pur si simplu neinteresata. De nimic. De tot si de toate. Clear state of mind :))

Lol

Hai ca am inceput bine ziua. La ora 7 jumate primesc un msg sa ies la o cafea. Hm! Io primisei mesajul de la cineva, dar crezui ca-i altcineva :)) Si-l sun. Pe altcineva. Si-l trezesc. Si naspa, lol, ca am picat ca musca-n miere. Mbon, radem tustrei pan la urma de faza si ma pun la loc sa dorm.

Si visez. Urat vis - se facea ca-mi place de cineva si ofc si lui de mine...Si ajungem noi sa ne sarutam si dup`aia tipul se ridica si-si noteaza ceva intr-un carnetel. Si-l intreb ce scrie acolo. Si-mi spune ceva de genul ca sunt a 499-a femeie si ca la a 500-a se opreste si se duce la nevasta-sa acasa si se face baiat cuminte. What???? Bei, cum sa visez asa ceva? Clar trebe sa-mi rezolv problemele ca vad ca se arata si-n vis :))

Si ma treazesc cu intarziere si plec spre munci, mama lor, ca m-am saturat. Acuma serios, lucrez de aproape un an, pai nu-s si io om, mi-o fi ajungand :DD
E si dragul de 331 s-a gandit ca n-o mai ia pe la Arcul de Triumf. Ca se plimbau in defilare tancuri pe la Casa Presei. Si am facut un ocol de margine de Bucuresti, mai mare dragul. Juma `de ora am vazut ghenele marginase :)

Dar viata e frumoasa. Si ma las de fumat :)) Na, ca am zis-o!!

LATER EDIT: Hai ca va zic, l-am visat pe Doru Buscu. Ma insela. Grea viata :)))

Ciudatenii

Yekeke iii yeke yeke yekeke

Got another prelungita seara, mnezau` ei... No, noi sa fim sanatosi dupa ea si sa traim dude expandate seara de seara. Ah, che bine e sa te simti bine.

As spune io multe amu`, da` nu dau nika din casa :D Capitan de plai de cursa lunga, traiasca baietii de m-au sustinut!!! Si fara numar pentru fata care este!! Arfe parca se cheama:) Stiu tot:))

Si acuma serios. Au disparut balaurii! Long live Tinerete fara batranete si vioara fara corzi. Coarde. Acorduri. Acoarde. Mei, dai un leu da` stii ca-l face! Cultura de plai de Banat pe teritoriu inamic. Mic. Gata, as mai poliloga cat ii ziulica, da` mi-e ca ma cheama astia sa fiu poliloaga. Si terem te nem tet semint. Gata vorbaria, somn pe citiri straine. Sper ca la 2-3 lunch, altfel va omor, baieti :))

Muzica planetara

Azi ma simt mediocra. Planetele s-au aliniat in zig-zag, sa ma zapaceasca pe mine, nu alta. Ma simt prinsa in birou si de fapt nu ma tine nimic aici. Dar stau si o lalai pana plec spre ascultat niscaiva folk. Avem un colegue care se are cu cantatul. Si merge fetele sa-l vada si sa-l sustina. http://ovidiuscridon.blogspot.com/.

Povestesc maine cum a fost, acuma n-am nici de unde sa stiu, nici mintile nu mi-s treze de la baut atata praf din constelatie. Si ma voi cara inspre birt direct de la birou datorita faptului ca traiesc intr-un oras in care ori derulez totul pe banda rulanta, ori dau skip anumitor programe.

Ase ca ma duc sa ma-ntretin putin intr-alt birt, pe unde nu cunosc lumile umblatoare. Poate ca totusi, planetele mele se pastreaza pentru alinierea din timpul noptii :D

Si uite-asa se nasc stelute...:)

Pitici - tot 7

Ce n-am avut a fost intelepciunea. E drept ca o dobandesti in timp, dar daca mie timpul nu-mi ajunge? Traiesc tot ce conteaza, cand imi conteaza mie. Ma cred imatura si sunt o ciudatenie a timpurilor. Fauresc iubiri si fac pe clovnul zi de zi. Iubesc o data pe zi - cel putin. Sper ca timpul nu-mi va lua placerea asta....

Nu inteleg timpul de azi. Ma depaseste. E cu 2 pasi inaintea mea. Cum ma acomodez cu o situatie, hop, schimbarea. Eu ce draqu, nu mai imbatranesc niciodata? Reusesc sa nu tin pasul cu timpul?

Sunt o romantica in lumea mea, dar lumea mea apartine generatiei Pepsi. Nu reusesc sa imi invat lectia. Nu imi pasa, dar ma doare. Ma simt o paria a societatii pentru ca imi permit sa simt. Simt dezamagiri, simt placeri. Le las pe toate sa intre in mine cat mai adanc pentru ca stiu ca pot sa le fac fata. Nu alerg dupa nimic, niciodata, eu n-am curse contracronometru.

Dar ce ma fac cu dorintele? Cu cat mai mare necizelarea mea de an 2008, cu atat mai aprige dorintele mi-s. Si se pare ca nimeni nu mai da frau sentimentelor. "Ma cred bou, pai bou oi fi?" gandeste societatea, zic eu iar, luand o musca din asfalt.

Prea multi robotei peste tot, prea multa depravare degeaba. Nici stanca nu se misca de sub fata femeii plina de machiaj, dar pe sub tanga, ea uda toata se gandea c-ar trebui sa fie ....de partea ailalta, masculul alfa de-un metrusaizecisicinci coboara treptele jeep-ului cand pisa in opturi din picioare. Hei, baieti, asta era un joc din copilarie, doar al vostru....noi, femeile, nu vrem sa stim traiectoria!!! Dar noi, femeile, am ramas atat de putine...

Ma trezesc dupa un an jumate ca barbatii ma plac. Am redescoperit jocul? Mda, dar deja ma simt capabila sa joc singura. Si motivul pentru care ma joc singura e evident: nimeni nu mai stie sa se joace. Totul e pe tava, totul e servit.

Marul nu-mi mai sta in gat pentru ca nimeni nu s-a gandit sa otraveasca o jumate din el. Viata decurge lin, povestile apun. Dispar piticii, apar balaurii - or fi ei cei 7?. Nu va e frica de decor? Am ramas ultima Alba-ca-zapada? "La mine-n suflet este vifor...Si vin nebuni sa faca ski..."

De ce nu va mai tulbura nimic? De ce goana asta atat de parte de suflet? De ce si de unde lipsa de cuvinte si de ce ati renuntat la joc? Nimic nu se compara cu un castig de cacialma bine jucata.... Frica de a fi lasat deoparte in trafic? Pai eu as renunta la sofat si as lua-o pe jos.

Dar pe trotuar e liniste. Curvele au devenit manageri si politicieni. Bravo lor si sincer, bravo noua, celor care nu votam!!!

Cu sexul stam bine in schimb, e piticul tronant. Orhideele se deschid la fiecare diamant ce poate a fost mama (a propos de cenusa mortilor transformata in diamante...bingo!...in schimbul sumei de...).

Si-a mai ramas un pitic in poveste si nu-mi aduc aminte cum il cheama. O fi fost El, oi fi fost Eu? E o poveste fara cap, sau coada, e o poveste despre sex si bani. Sex pe bani. Bani, asa s-o fi numind? El, Eu, Bani, da, cred ca este timpul nostru.

Happy end - alb negru - Tele cinema Teca, remember?

PS. Nu e o postare trista, e mandria mea de a fi altfel. Omorati-ma in continuare cu alt cronometraj - cu cat mai multe riduri imi faceti, cu atat mai mult timpu`-l voi pretui :)

Inca unul reusit!

A fost parfum evenimentul asta :)) Lejer, ca la gradinita. Echipa buna fac cu Blonda! In afara de faptul ca am uitat total de dansatorii care trebuiau urcati pe schele inainte de inceperea spectacolului....totul a mers brici. Lol. Am intarziat show-ul cu un minut sa bagam gimnastii pe scena....daca ei nu figurau la mine in desfasurator....pai io ce sa fac ?:))) Si ar fi ramas printre videoproiectii 4 cutii goale pe scena in care nu se intampla nimic. Dar am dres-o, asa, mai cu emotii, ca - la naibe!- fara emotiile astea de inceput, totul ar fi fost mult prea simplu. Cum a si fost de altfel restul show-ului.

Si cam atat, o sa ma duc sa citesc o carte ca mi-s cam obosita. Am incercat sa joc ceva wow, dar ceva nu-i bine la semnal, asa ca maine rezolvam dudele. Si oricum, n-are nici un rost jocul asta fara Lifestopper :(

"Bleaua"

Marti cantare faina in El Grande Comandante.
Agree.
Sunt cu nervii la pamant. Mi-am cumparat noul expansion wow si nush ce draq nu mi-a instalat Sandu de vad CD-ul gol si nu pot trage jocul. Ma alea in ea tehnologie si o seara faina se transforma in dezamagire.

Incerc sa-mi revin din draci si sa incerc sa joc ceva macar:P

Inceputul

Patul era desfacut iar somnul o ispiti din nou. Atinse pragul oboselii maxime, stropii de sudoare i se descatusasera din suflet. Aerul rece de afara o lovi peste fata si macrameurile din sertarul de lenjerie tremurau nervoase: "Oare m-au vazut ca nu dorm?"

Pisica statea culcata in coltul ei langa soba. O bufnitura infundata se auzi de jos. Isi itite laba spre pervaz, dar afara noaptea inghitea toate gesturile. Pisica simtise soba mai calda ca-nainte si incepu sa toarca, molcom. Privirile strainului la geam erau interzise.

Iarna, cu crengi amare si colindatori rataciti si tuguiati de frig batea la geam. Frunzele eu dat sa cada luni in urma, soarele apusese cu un veac` nainte. Pisica isi traia ciclul vietii. Adapostul mare si cald, locul numit placenta se transformase in casa parinteasca si anii au batut sorocul. Cu un scartait firav, viata isi ducea robotii in spinare. Usa s-a supus si s-a deschis la bataile insistente din crivat.

Cu mustatile sfrijite de vreme, pisica se ridica tantosa si facu un arc de cerc cu laba dreapta: "Monsenior, poftiti..." (Motanul dupa varsta isi ascute labele!) Cu mintea inspre dalele de cascaval, pisica se simti oaspete si labele-i facura tertipuri valoroase pentru o pisica!... Paharele se umplura, cascavalul se gauri si omul la usa statea mirat de bunataturile, licorile si fumurile ce nu le-ar fi atins in alta casa vreun oaspete uman.

Astazi era ziua cea mare cand totul se va transforma in foc. Si tocmai azi, parintele Muscel venise in vizita. Trebuia sa scape repede de el, asa ca inventa o neplacuta situatie.

Duna rea

Ma inconjor si ma umplu de tristeti. Lumea e undeva departe. Nu pot fugi, nu pot gandi.

Sunt amplu. Un univers gandit, gandit de mii de ori inainte de a ajunge la mine. Alerg si caut speranta. Alerg si caut in van. Dupa ce o gasesc, ea moare. Eu unde ce sa caut?

Intreb si raman cu intrebarea. O lume intreaga e in neputiinta-si de a-mi raspunde. Caut.

Si vad o duna. In Delta. O duna nonconformista. Paseste pe taramul neingaduit. Dupa ea apar si muntii. Dune peste dune mi se-nfatiseaza pe retina-mi molateca si aproape covarsita de pleoapa.

Ma trezesc. Ma trezeste finetea dunei. E asa fluida si matasoasa... E o duna diafana, albastra si intreaga. E duna mea. E duna rea. E Dunarea!

E ValAntim in varianta scurta:

http://www.fictiuni.p5net.ro/Memory.htm

Flash-uri

Cum mama naibii camera mea e plina de praf? Ieri am refacut smotrul. Cred ca asa o s-o tin pana de Craciun, cand, maybe, I said maybe se va finaliza zugraveala, pardoseala si toate cele gresii si dude reschimbabile all over the house.

Am eu un deja vu sau e mult timp de cand am citit "Nopti albe"? De cand se renoveaza casa rumeg carti. Teleu n-am. Cred ca tare o sa insist in lupta cu mine si nici n-o sa mi-l mai bag in camera. Revin. Aseara citeam "Mendebilul" si hop, apare Ruletistul bashca din prima pagina. Si ma intreb eu acum, lene fiindu-mi a da un search pe google, Ruletistul nu era si in "Nopti albe"? Adecatalea, Cartarescule, ori ma pacalesti, ori nu! Nu ca nu te-as pretui.... sa speram ca gresesc. Opinii, ceva?

PS. Nu am citit continuarea, doar am recitit povestea norocosului.
PPS. Supravietuitorul a fost un film mediocru, btw, parerea mea (si nu inteleg cum draq inca nu avem pelicula inca ataaaat de performanta...incat actorii tra` sa faca voice-over - pt care nu sunt platiti- peste cadrele trase...loale :)

Am un junghi in omoplatul drept de vreo 3 zile. Ma innebuneste. Ce ma fac cu el? Il mananc?:)
Nu vreau sa plece Ana in State. Nu pot face nimic pentru asta :(

Wow-ul se va downloada si in seara asta. Incep sa cred ca viata e grea. Chiar daca azi a fost prima zi dupa mult timp in care mi-am permis sa o frec la munca.

Ma omoara ochii. M-am trezit intr-o dimineata cu ochiul stang lipit. M-am speriat, am ajuns la servici si am dat fuga la doftor. Cica n-am nimic. Cica dioptriile mi-s corecte (da, mi-s mioapa rau, nu vad la 15 cm de retina) Pai si io de ce ma simt de parca as avea ochii unui ciclop. Nu tu clipeala, nu tu umezeala. Doftorul mi-a dat lacrimi artificiale si bomboane de afine. Una bucata milion. Hm. Nu simt diferenta decat in buzunar.

Aveam un copac in care imi placea sa stau cand eram mica. Dud. Avea crengile in asa fel incat formau un fotoliu daca stiai cum sa ajungi acolo. Am si adormit odata in el si era sa pic cand m-a strigat Runu. O creanga plata imi era spatar, alte trei tineu loc de sezut si aveam 2 crengi pe post de brate de fotoliu. Mancam la dude din tronul meu de printesa an de an. Dar dudul, cu dude negre, dadea de furca bunicilor mei la maturarea aleilor gradinii. Si cand am crescut atat de mare incat ma uitam si dupa altceva decat dude si frisca, ai mei bunici s-au gandit ca ei nu mai matura in fiecare zi...

De ce oare? Le era mai greu oricum sa-mi faca de mancare , sa ude gradina and stuff. Toate le faceau pt. mine. And moi, io nu voiam decat sa stau in dud, zi lumina sa citesc. Pacat. A fost singura greseala a iubitilor mei bunici. In rest, pot sa zic cu mana pe inima ca nu exista iubire mai mare ca cea pe care am simtit-o eu, creatia le apartine.

Fumez in camera daca tot s-a inegrit. Dar ma simt cu musca pe caciula.

A propos de bunicii mei, pana la 11 ani am fost o rasfatata. Ma trezeam si strigam sa vina cineva sa-mi ridice rulourile. Fugea bunica mea de la bucatarie mancand pamantul - se trezese comoara ei... ma intreba ce meniu - nu folosea cuvantul asta- vrea printesa la pranz. Si aia facea- ce dicta nebuna. Restul familiei manca tocanita. Eu regim special. Pana la 11 ani nu am ridicat singura furculita. Ma asezam la masa, in fata mea nu se punea farfurie. Se stia ca veneam cu cartea. Doar citeam si deschideam gura.

Cred ca de mica am invatat ca mi se cuvine si bine am invatat, ca lumea asta noua, fara bunici, incepe sa ma darame.

Deja nu mai e flash think, e memory stick, asa ca ma opresc. Cred.

Oricum, mi-am dezghetat ceva sentimente de cand cu blogul asta. Si am dat si refulari afara.

Blizzard 26% download. Tres bien :)

Subconstientul

E foarte interesant cum lucreaza. De fapt e cam de ne-nteles. Cica trebuie doar sa-i dam de lucru si restul face el pentru noi. Clara e legatura cu constientul, caruia chiar ii dam de lucru zi de zi.

Nu prea am reusit eu pe parcursul vietii sa intru in contact cu subconstientul meu, poate din cauza superficialitatii. Si probabil ca are personalitate proprie, se supara pe mine si intra el in legatura cu constientul. Imi bate la usa si-mi aduce aminte ca mai e si el pe-acolo, prin mine.

Aseara l-am lasat pe Snowy sa downloadeze wow-ul. Mai avea 3 ore pe la 12 cand m-am pus in pat. La ora 3:00 m-am trezit fara ceas, fara zgomote, fara nimic. Eu, cand eu dimineata ma numesc snooz de vreo 5 ori si apoi sunt gata in timp record - 10 min. M-am trezit, Snowy era exact pe punctul de a termina de downloadat. Am dat save si am trecut la downloadat patch-uri. La 7 dimineata iar m-am trezit fara alarma. Giiii, de doua ori intr-o zi mi s-a intamplat ce nu mi se intampla intr-un an intreg.

Mai patesc la fel cand sunt nerabdatoare sa plec pe undeva. Ma prepelesc cu o seara inainte, nu pot sa adorm de nici o culoare, dar de trezit fara ceas tot ma trezesc. Eu zic ca subconstientul e de vina, dorinta e ceva ce doar nu ne lasa sa dormim, nu ne poate controla involuntar actiunile.

Sugestia in schimb cica muta muntii din loc si mobilizeaza subconstientul. Cu toate astea, greu mi-e sa cred teoria autosugestiei: repeta-ti ceva in gand si asa se va intampla, nu datorita vreunui miracol, ci datorita puterii subconstientului. Adicatalea, o fi subconstientul meu foarte sensibil la toate gandurile mele, dar daca eu pot sa-i dau comanda si sa las restul pe seama lui, eu ce mai caut in viata mea?

Mboon, hai sa incercam. Vreau sa am ochii verzi. Am ochii verzi.Vorbim peste o saptamana sa vedem daca si oglinda e mana in mana cu subconstientul meu :)))))

Snow White

A venit simpaticul de el :)

Calculatorul meu. Adus de pe plaiuri timisorene :))
Meet Snow White! Mi-s ase de mandra de el....si el acuma, dragul de el, downloadeaza Wow.
N-am ce sa prestez inca la el ca e curat ca lacrima. Asteapta sa fie umplut cu tot felul de porcarii folositoare mie :))

Pana maine dimineata i-am dat de rumegat. Si e atat de linistit, nici nu-l aud in camera. Nu ma intrebati ce are pe el, ca va trimit la Sandu. El stie. I-am zis sa-mi aduca unul fast and furious. Si stie Sandu ce trebe pt wow :). Mercic, Sandu!

Cred ca voi visa desene animate la noapte :)))

Regizoreala si organizatoriceala

Mda, probabil ca pana saptamana viitoare nu voi mai reusi sa scriu. Deci vineri ziua sefului si duminica Gala Wella. Si daca n-o sa pot sa-mi iau liber luni probabil ca voi cadea lata oricum primpejurul biroului dupa 2 zile de alergare prin Sala Palatului. Tineti-mi pumnii sa n-o dau in bara exact acum, cand le-am facut tuturor o parere prea buna poate despre mine :))

Lucruri noi in viata mea

Sunt rupta de oboseala. E deja o oboseala lunga, de vreo luna. Azi e ziua de nume a prietenei mele- La multi ani, Gabi!!! Si mare chef se intampla, chef la care n-am nici un chef sa particip la cat sunt de rupta.

Mai tra sa organizez ziua sefului meu si un team building. Saptamana viitoare. Cand o sa mor din nou. Noroc ca imi e atat de drag de toata lumea din firma - si pe aceasta cale le multumesc ca imi fac viata placuta si nu, nu usoara:) Deloc usoara :P.

Ana a reusit sa vanda apartamentul si pleaca in State. In California. Deci peste cativa ani, cand se vor scoate vizele, here I come, America :)) Za land of oportunities cica, nush, dar mie tare drag imi e si sigur intr-acolo ma trage ata.

Fostul meu precen are nunta azi. Sa-i fie casa de piatra si lucrul usor :)) E al doilea caruia i-am purtat noroc. Nevestei, mai bine zis. Amandoi sunt dresati, noi barbati de casa, numa` buni de luati de dus gunoiul. Glumesc, ofc, dar nu asta-i indeletnicirea de baza a barbatului familist? Aruncarea cu gunoiul ca indeletnicire de baza si ridicarea capacului la wc ca tip de personalitate.

Am zis ca sunt rupta de oboseala? Ca am fost azi la birou? Ca toata casa e in renovare si necesita smotru continuu pentru a nu se metamorfoza un mic haos?

Cam atat ar fi, dar mi se pare ca nici un timp din lume nu va reusi sa acopere tot ce am de facut...Si de facultate nici nu mai vorbesc...mi se pare in alta viata :( Am reusit sa ma pensez azi si sa ma coafez in minutele libere de la spalat vase si facut aperitive (pentru 30 de oameni)...

Iar nu sunt indragostita e nimeni...o fi de rau sau de bine? Nu stiu, de dor mi-e dor, mai fac fata deceptiilor :)) dar nada nou la orizont care sa-mi ocupe gandurile. De parca asta mi-ar mai trebui :))

Una peste alta, ma simt destul de multumita cu viata mea actuala. Mi-am cumparat tot felul de dude de pus in camera....calculator, masa si scaun pt el... ofc, un covoras dragut foc, lenjerii de pat si tot felul de accesorii pt. camera. Mai am nevoie de o draperie in culori pale, cu motive baroc. Si un dulap cu multe sertare. Cumva acest dulap trebe sa incorporeze televizorul. Si sa fie f util, sa pot baga in el toate micile mele porcarii feminine care stau insirate pe, sub, in noptiere si all over the room.

Din pacate blogul e pe ultimul loc momentan. Ana mi-a zis ca a crezut ca n-am inspiratie....ba am, uneori ma trezesc sa-mi notez dude pe care as vrea sa le scriu, dar daca trec cateva zile, ideea nu mai e atat de clara si nici nu mi se mai pare atat de interesanta, asa ca trec peste...si oricum, am atatea sa povestesc, doar ca NU AM TIMP!!! Am ajuns si in stadiul asta, eu care eram putoarea pamantului si cat de bine era :))

Functionez f bine in conditii de stres si obosesc foarte greu. Poate sunt Ninja :))

Arat, ma simt, deci cred ca asa e :)

Foarte tare

http://olshecera.blogspot.com/ Citesc Un Blog de Banat. Mi-a atras atentia titlul, am inceput sa citesc si mi se pare f interesant.

(Daca imi aduc bine aminte, precena mea , Tartoras, mi-a dat link-ul). Eu citesc mult mai multe bloguri decat am in Rasfoiala. Dar nu mi se par importante toate. Pentru mine.

Deci citesc acest blog de cate ori posteaza comentatorul. Azi am citit blogrollul lui, care suna asa: "Bloguri care ma linkuie". F fain. E de ajuns sa stii ce citesti, e neaparat sa stii de cine esti citit!

Pt asta am sa scot Pitzi de la mine din blogroll :)
Dar voi citi in continuare Bad Pitzi si ma voi uita in continuare la Pitzipoance. Long live zem!

Banc de la Mary pe site www.dono.ro

In spital se afla un pacient grav bolnav. Rudele se adunasera in sala de asteptari, iar, in final, intra un medic obosit si abatut.

“Imi pare rau ca trebuie sa va dau o veste proasta,” spuse privind fetele ingrijorate “singura speranta pt. ruda d-voastra este transplantul de creier. Este inca experimental, riscant si din punct de vedere economic intru totul pe seama d-voastra.”

Rudele ramasesera asezate, ascultand vestile proaste. In sfarsit, unul intreba: “Ca sa stim, cat costa un transplant de creier?”

“Depinde,” raspunse medicul ” 5.000 euro e creierul de barbat, 200 euro cel de femeie.”

Se lasa o lunga perioada de linsite, timp in care barbatii din sala incercau sa nu rada si evitau privirile femeilor, chiar daca unii zambeau.

In final, curiozitatea il impinse pe unul sa intrebe: “Dle. doctor, de ce aceasta diferenta de pret?”

Medicul zambi la aceasta intrebare atat de inocenta si raspunse: “Cele femeiesti costa mai putin pt. ca sunt creiere folosite, celelalte sunt ca noi.”

Sansa unui secol: barbat sau femeie!

As vrea sa stiu ce au in cap femeile. Poate asta m-ar lamuri ce caut eu in viata mea.

Toata viata am simtit ca sunt on the wrong side. Imi place, vreau, nu gandesc, rezulta ca se intampla. Adorm sau plec acasa. Nu sun, nu caut, nu mai doresc.

Urasc miscarea de emancipare a femeilor! Cat de mult v-ati gandit fetelor, pana sa renuntati la deschisul usii, aprinderea tigaretei, sau la primitul florilor? Aaa, vreti sa dati voi flori masculilor? Pai de ce n-o faceti? Nu se face? Dupa ce criterii, nebunelor? Pai nu era bine pe vremea bunicilor cu toata curtea facuta in jurul vostru?

Mbooon. Au avut femeile astea un impact cam prea mare. Ma cac in el de vot, oricum nu votez, deci pentru drepturile cui v-ati luptat, invidioaselor? Ca dreptul de vot al femeilor e oricum influentat de maria sa, Pula. Daca ea a dormit pe dreapta, te duci si votezi ca vecinu`. Daca a dormit pe stanga dupa putina amorteala, votezi cu ce voteaza Maria Sa. Iar daca Maria Sa sta falnica si tantosa toata noaptea, nu mai esti, femeie, in stare sa te duci la vot! Asa ca explica-mi si tu mie politica acuma!

Si ce era in capul tau de o vrusasi? Nu mai voiai la cratita? Na E-uri! Na, deveniti toate grase si destepte! Cu barbati burtosi cu tot! Luati o bruscheta, 10 liposuctii!!! Vindem mintea femeii gratis! Apusul Pulii.

Pai nu poti invarti politica cum ai invarti clatita-n tigaie. Na femei in parlament, na negri in America. Povestea pulii in balada pizdii. Creanga versus Toparceanu. Amandoi beti, amandoi barbati!

Eh, offul meu nu e adresat femeilor, ci Pulelor. Oameni fara caracter - a nu se confunda cu Barbatii. Pai mai, barbati de barbati, chiar asa va lasati infranti si acceptati matriarhatul? Macar de era unul de supt la tzata, dar nu, asta e de asuprire, femeia a preluat conducerea Pulii.

Si voi ce v-ati zis? Atatia ani am inventat sarade si ne-am chinuit sa scriem poezii, sa facem cioace, sa ne facem ca mancam dude sau sa ridicam mingile la fileu doar ca sa futem si ia uite.....emanciparea femeii ne da exact ce vrem noi: nu mai facem un pas, ca e hartuire, nu scriem poezii ca ea ne da in judecata, nu facem primul pas....ca il va face ea! Daca ea nu-l va face, oricum gasim un alt pas la orice colt pisat de noi. Femeile stiu ca toate colturile sunt insemnate de barbati - credeti ? - sau vin sa miroase colturile in parte si cand gasesc mirosul propice se opresc pe colt?

S-o credeti voi. FEMEILE N-AU MIROS!!

Dar partzurile lor sunt la fel de puturoase ca ale barbatilor!

(Pe glob predomina popolatia masculina 51% vs 49%, dar in zonele subdezvoltate predomina populatia masculina, pe cand in cele f dezvoltate e un raport de 5-9 femei la un barbat) Atunci, why bother? Colturile sunt doar in orase, dunele nu pot geometriza. Si au ajuns sa troneze partzurile.

Sunt cu "x", spuse ea mandra! Eh, X nu depusese nici un efort sa fie cu ea. Ea facuse prima cunostinta cu el, ea ii luase un suc, ea i-a tras-o (probabil bine), ea l-a facut sa puna intrebarea.

Si el, el ce sa faca daca nu stie ce? Daca El nu stie sa fie Barbat? Daca el nu stie sa pretuiasca pe Maria Sa? Nu-si gaseste o regina sa poarte nestematele, ci face un casting de servitoare si cea mai strangatoare e aleasa Pulii...

Poate sunt prea rea. Dar ma uit in jurul meu, si in afara de mine, cateva prietene si cateva cunostinte....restul femeilor sunt servitoare! Cum am vorbit de ale mele la pozitiv, la fel ma refer si la vaci - majoritatea astora de pasc peste tot, uitand ca nu mai sunt pe pajiste, ci la oras. Nu generalizez cu Toate femeile existente, eternele de ele, de-ar muri odata si sa ramana doar feminitatea! Si demnitatea, fetelor, ca ati pierdut-o! Si nici voi, barbatilor, n-o mai cautati.....si de-aia se joaca Linege2 in loc de v-ati ascunselea. E data din burta. Si creste odata cu pruncia. Si se dezvolta in adolescenta. Si apoi ne intrebam de unde monstrii!

Nu poti intreba Maria Sa, dar macar servitoarea... De ce, femeie proasta cu boneta? Aveai coroana pe cap si n-o purtai. Acum o porti, dar a ta nu-i. Si nici boneta n-o mai ai :(

Binetea metroului de seara

Am impresia ca muncesc de 10 ani fara incetare. In sfarsit am reusit sa ma pun in fata unui comp si sa fac ceva ce-mi place de sambata incoa`.

Parca toata firma se rebugeteaza, se restructureaza si recreste in ochii nostri (mari dealtfel si uimiti de mirare) in ultima luna. Ma spetesc cu munca, recuperez toate zilele de vara.

Si plec eu azi de la servici, obosita, vai de capul meu, imi tarsaiam picioarele dupa mine. Am crezut ca imi dau duhul in metrou...in viata mea n-am intalnit asemenea imbulzeala!!! Daca n-as fi picat (tragerea la sorti) exact in fata usii cand a oprit trenu`, nu cred ca as fi avut sanse sa pasesc spre multdorita ajungere undeva.

Mboon. Primul hop - trecut! Eu am intrat, dar restul lumii din spatele meu? Ei, au intrat toti! Peste mine, peste altii, peste toti. La un moment dat parca levitam. Un picior pe geanta domnisoarei cu parul negru, o mana peste 3 degetele de fetita si peste alte 2 degetoaie de muncitor venit de la dat cu drujba (oare de ce si peste degete?) - bara nu se mai vedea de atatea maini, de parca toti erau in puscarie si incercau sa iasa! Si culmea, toata lumea cu glume pe seama imbulzelii! Nima nu se certa, tuturor aglomerarea asta de suflete li se parea chiar imposibila!!!

Si mai intra cate un purice pe piciorul vatmanului care, cu mainile ocupate, neputandu-se scarpina, dadea din picior! Puricele, versat si el, al naibii, ciupea doar piciorul vatmanului ce apasa frana! Si noi, o mare de oameni, faceam valuri. Cu exclamatii de genul : "Oaaa! Ooooo!"

(Intamplarea a fost exact ca acum 10 sau 9 ani. Eram promoterita la Festivalul Berii in Timisoara si dansam pe scena alaturi de toate formatiile. Cica Timisoara nu asculta manele. Yoy!

In incheierea festivalului canta Costi Ionita. De pe scena eu vedeam marea de oameni care, de unde erau linistiti si la locul lor, au inceput sa se impinga sa ajunga cat mai in fata. Bodyguarzii tineau de garduri sa nu se pravaleasca lumea pe scena, copii din fata si femeile erau deja lesinate si le dadeau voie sa iasa prin fata scenei. Ei, in momentul ala eu deja stiam pe unde o sa fug de pe scena cand se va sparge bariera bodyguarzilor: il impingeam pe Ionita spre ei si tuleo, frate!!:))

Revenim. Asa am dus-o 3 statii. Ei, la Unirii, unde se schimba metroul, eu eram undeva in mijlocul a trei siruri de oameni care se impingeau cu umerii sa iasa pe aceeasi usa. Ma invarteam ca un titirez care nu mai pica niciodata. O domnisoara m-a vazut si a pufnit-o rasul. Nu-si dorea sa fie in locul meu! Am ras si eu, ce era sa fac.

Am reusit sa scap de viermele subteran si am luat tramul sa ajung la Mall unde aveam o intalnire (de vorbit despre un alt eveniment!). Cat am mers cu tramvaiul, care era gol, ma uitam fascinata la strazile perfect echilaterale. Adica toate erau la fel!!! De pline de masini. Nimeni nu depasea pt ca nimeni nu avea pe unde!!

(Tot acum vreo 10 ani in Timisoara daca auzeam vreun mitic ca a mers la Mall ne uitam la el ca la ursii de pe langa gunoaiele Brasovului. Pai bai, Mol e benzinarie, ce sa cautati acolo sa beti suc?)

Ma gandeam ca in seara asta era atata mandrete de popor pe strazile capitalei ca si cum toata Timisoara s-ar hotari sa plece pe strand la Arad in acelasi timp. Ei, cum ar arata Aradul in acest caz, asa arata Bucurestiul azi la ora 18:00

Mai aveam o statie de mers pana la Mall si nenorocitul de tramvai n-a facut dreapta!!! Inchipuiti-va ca ma ducea tot inainte si Mall-ul era la 15 pasi de unde ar fi trebuit sa cobor!!! La oboseala pe care o aveam in mine, am zis ca totusi, distanta intre statiile de tramvai nu e mare, ca ultimele 5 au fost ca si cum n-ar fi fost. Ofc ca asta avea un kilometru. Mboon, accept si asta!

Si de atunci incolo toate bune si frumoase. Mai tra` sa iasa si soarele. M-am intalnit cu Spiridus 2 (eu sunt Spiridus 1) - sau invers, nu mai stiu - noi Spiridusi. De ea va povestesc in alt postit, ca e multe!

Diacriticele astea....

N-am să mă las niciodată când îmi dau cuvântul! Poa` să ningă, poa` să plouă, cred că pot să mor, dar nu dezamăgesc şi ce-am zis aşa tră` să rămână! Dac`am zâs, am zâs! Ca nu mi-s bănăţancă de-aiurea!

Acum 9 ore eram la Tartoraş acasă. Beam un vin ca omul, aşa ca de vineri seara. Târr telefonul! Mă suna o altă prietenă, a treia oară pe ziua de azi să mă întrebe cum se scrie cu diacritice. Şi dăi şi explică cu word-ul în faţă. Mmmboon.

Să vă explic cum e prietena asta a mea de prietenă cu tastatura: îi zic: „şi acuma dă space”, ea- după 3 min....nu am space la tastatură!! A avansat oricum de la stadiul de „pune mouce-ul pe My computer şi fă dublu click.” „Nu stă şoarecele pe ecran!!"

Nu sunt rea, dar şi-a asumat o responsabilitate pe care n-o putea duce. Ca să intre în liceenţă la un anume prof, s-a angajat -verbal- că-i va scrie vreo 20 pagini în word. Toate bune şi frumoase acum vreo 2 săptămâni. Dar azi dimineaţă la ora 10 a mea se apuca să scrie. Eu-mare dictare spre ea la telefon: apasă acolo să dai bullet, acolo pt. Times new roman...şi cu diacriticele – câtva timp, îndeajuns.

Revin la decorul cu mine la un vin la Tartoraş. La 9 seara. Târr! Boon, era astalaltă precenă. Care mă intreabă nu-ş ce. Nu contează, sincer, pentru că o întreb: dar unde ai ajuns cu scrisul? Păi la pagina 10, cred. Hm. Io i-am zis: stai acolo, cuminţică, vin eu la tine în jumătate de oră şi în două ore terminăm proiectul – sau ce-o fi.

Dar ia-mi o sticlă de vin ))

Foarte frumos până aici. Dar de la ora 9 seara până la 6 dimineaţa am băgat proiect. Nu l-aş fi terminat veci dacă nu aveam sticla de vin. Am scris în ritm de dictare textul, am făcut tabele peste tabeluri mâncaţi-aş! Cu cifre, cu formule, cu my thoughts „da` mai lasă-mă, lasă-măăă!!”


9 ore....9 ore mi-a luat. Fucking Halloween :)
oricum, din fiecare experienţă lungă, învăţ ceva perfect!

De data asta, mi-am readus aminte cum e să să te chinui cu diacritice pe o tastatură care nu se înţelege cu backspace-ul şi cu space-ul...(e în familie cred) şi mi-am adus aminte că: de pot să fac un bine, mai bine-l fac şi tac. Că rău nu mi-a fost )

Decât să beau un vin alone, mai bine ajut un prieten... bând un vin, nu-i aşa? Chiar de durează 9 ore....

Când vi s-a întâmplat ultima oară să primiţi un mulţumesc din toată inima şi un „fără tine nu reuşeam niciodată” sincer ?

Balbaiala de vineri

Oricat de frumos ar fi afara, starea mea de spirit insista sa fie de cacat. Am incercat de toate: mi-am facut ordine pe birou, am pus muzica vesela, mi-am sunat prietenii. Nimic! Sunt bleaga si cu gandurile infundate.

Si mai mult decat atat, nu reusesc sa leg doua fraze, asa ca ast post-it va fi scurt. Nici de iesit in oras deseara n-am chef, nimic nu se leaga, asa ca ma duc la Ana ca n-am mai vazut-o de un car de ani. Si starea trece ea la un moment dat...n-are de ales.

Roxanica

Am si amanta, dar de abia a implinit 18 ani, deci rubby gloves!

Nevasta

Si acum sa revenim la realitate:))

Am o nevasta!!! Da, me, da, femeie! Me femeie cu nevasta. Care si ea se va casatori la anul. Aprob. Si more than that, o sa fiu nasa bebelusului.

I`m gonna do it al!! Ii imbrac putza`n argint si din sarutarea mea va iesi poleiala da haur. Voi fi nasa perfecta. Chiar daca inca nu e conceput, al meu drag va fi!!

Nevasta, nush cum de nu te-ai gandit la mine!! N-oi fi eu exemplul propice, dara pentru baiatul vostru - sau fata mea:PPPPPPPPPPPP...orice, mancati-ash!
Promit solemn sa-l invat toate criteriile pe care ma bazez eu. Nu are cum sa dea gres in viata :))

Nu vreau sa nasti, dar vreau sa-l ai!!! Cred ca nu se pot dispensa cele doua, hhhhhuh? Fiecare lucru la timpul lui.

De-aia astept eu cumintica aici in cotlonul meu - chiar voi fi nasa si chiar e singurul copil pe ca simt ca trebe sa-l nasesc.

Asta e discutie in 3. Me, tu si C.
Nu stii ce bucurie mi-ai facut....

Pentru Robert

N-am sa incetez niciodata sa te iubesc, sa te respect si mai mult decat atat, n-am sa incetez niciodata sa te ador!! Imi doresc sa le fac pe toate in linistea mea si nu vreau sa fiu ca toti cei 90 % care nu cred in tine. Mi-as dori din toata inima sa simti cum e sa iubesti(tu). Sper ca te casatoresti pentru ca iubesti, pentru ea...si atat.

Tu, ultima mea fosta iubire, iti doresc atat de mult...sa simti ce am simtit eu odata pentru tine.

Nu uita ca niciodata n-o sa incetez sa te iubesc, sa te respect si sa te ador. Esti unul dintre putinii Oameni de pe pamant si sustinerea mea o vei avea in orice ai face.

Alambicat

Nu-mi vad capul de treaba asa ca mi-am zis sa iau o bine meritata pauza :))

1. Cainele Lessie. In excursia mea spre servici trec pe o strada in constructie. Njdamii de buldozere si tot felul de masini zuruie si fac un zgomot infernal care ma asurzeste, asa de dimineata. Eh, din peisajul strazii e nelipsit un caine flocos mama focului, cu trei picioare. De obicei sta latit in mijlocul trotuarului si probabil ne compatimeste cand ne vede cum alergam de ici colo. Atat de cuminte e cainele asta si frumos ca iti vine sa-l mananci. (Nu-i da nimeni de mancare pentru ca stapanul e proprietarul unui butique cu mancare de caini. Deci ast caine e unul fericit :))

Azi, la 3 pasi dupa ce-am trecut pe langa el, il aud latrand. Pentru prima data in 5 ani de zile!!! Deci cainele latos latra?? Ok, ok, latra, dar de ce? Cine l-a suparat atat de tare incat sa-l scoata din vizionarea filmului personal? Ma intorc si ce vad? Un copil traversa strada total aiurea si nu se asigurase. Cainele latra la masina ce era sa-l calce!!! Deci, Lesie draga, nu te-ai lecuit sa-i ajuti pe altii? Oare de ce ai ramas tu doar cu 3 picioare, dragul de tine?

2. Asia. Ajung in metrou. Metroul aproape gol. Prind loc fara sa ma grabesc spre el. Hm. O fi duminica? Ma uit in calendar: nu, nu e, e miercuri toata ziua. Asta e de bine, deci n-are rost sa ma mai intreb nimic.

La statia urmatoare urca un chinez. De fapt mi-a atras atentia vocea lui. N-am sa inteleg niciodata interjectiile lor. Ofc, nici n-am cum :)) Si nu pot sa inteleg de ce naiba s-a imbracat el in costum, cu camasa si cravata daca si-a asortat la ele niste sosete albe de toata frumusetea si un ditamai rucsacul in spate....M-am intrebat tot drumul unde s-o duce...degeaba, renunt rapid sa ma intreb ceva daca nu-mi gasesc raspunsul din primele incercari.

Mai era ceva la chinezul asta. Statea in fiecare statie lipit de usa....toata lumea trebuia sa-l ocoleasca sa iasa din metrou. Pai mai, acolo la voi la Beijing asa ati invatat? Sa stati cat mai aproape de usa sa fiti siguri ca o sa coborati unde trebe? http://www.youtube.com/watch?v=dDARx3-wtvk. Hm. Mai, fiu de Xio Xing, esti in Bucale, join our metrou :))

3. Hobby. Am tot zis ca n-am nici un hobby. Aseara facui mate cu fata prietenei mele. Ioi si ce-mi mai place...joaca cu cifre hihi :)). As face la facultate doar ore de mate, dar din pacate n-am facut decat un semestru din primul an si mi s-a parut muuult prea putin. As fi ascultat-o pe Doseasca si-n vis :)) Deci mate-hobby :))

Si mai am multe ganduri de-astea razlete, dar le las pt data viitoare. Ar cam fi cazul sa ma-ntorc spre munci, ca altfel tra` sa cer laptop sa lucrez de-acasa :))

5 in plus, 5 in minus

Eu tot timpul m-am intrebat de ce femeile grase (ma refer la cele de 100 de kile) poarta jegari si decolteuri si isi tzes itzele si isi arata nurii atat de dezinvolt in fata barbatilor.

Femeilor, nu va vedeti in oglinda deloc, m-am intrebat eu acum 5 ani!!!!!


Dupa care am incercat sa le inteleg...si singura explicatie plauzibila era ca ele (femeile de 100 da kile) au avut 150 de kile inainte sa poarte jegari. E o performanta extraordinara sa dai 50 de kile jos si probabil iti creste self estimu` la maxim. Si de-aia ele se cred mai mult decat dive, Dive de osutadakile....


Am trait si eu aceeasi trauma. Ca la mine nu se pune problema de 100 da kile. Eu fusai diva, apoi am amutit. Acum am slabit 5 kile. Deja simt ca as putea purta jegari. Dar totusi, ................. bunul simt imi spune ca dupa inca alte 5 kile va fi vremea mea de jegari...


Dar ideea in capul femeilor e urmatoarea: (zic eu, contraziceti-ma cu argumente daca puteti) :daca arat mai bine decat inainte, inseamna ca e vremea mea..

"Sunt vrajitorica Ica, Ica,
Fac orice dintr-o nimica".....

Gizas...exact asta e motivul pt. care barbatii nu mai incearca sexul de o noapte. Ca oricum le pica, .......la mai mare, la mai mica, toate mi-s ca o nimica :))

Si-atunci, tu, femeie, printre singurele normale la cap...ce mai vezi la ei? Lungimea Hummer-ului sau lungimea smile-ului? Ca baietii cu smile frumos s-au dus de cand am slabit eu 5 kile...

Si un pic de post scriptum...in ultimul timp am intalnit destui barbati frumosi, inteligenti si cred ca fara masini....pe care i-am crezut cand mi-au zis ca sunt NE pentru ca nu au cu cine.........

Gizas again, femeilor de 100 da kile si mai putin.....za market iz open, take my damn image, folositi-o si petreceti-va la un vin cu jegarii jos!!!

Me, me spank human si mai wait alitalbit to So...

Bance cu Vasile

Primul l-am imprumutat de aici http://mihaibendeac.wordpress.com/
Din pacate nu stiu mai multe, dar bancurile cu Vasile sunt motivul de azi de bucurie :))

Cica doi lucratori pe vidanja din care unul e maistrul si altul invatacelul ajung la o avarie.O buda infundata.WC din-ala de la tara, sapat in gradina.Si se baga mesteru’ in cacat.La propriu.
- Vasile!da-mi ciocanu’. (isi trage aer si se baga la fund.iese plin de cacat)
- Vasile!Da-mi cheia franceza.(iar trage aer,iar se baga in cacat)
- Vasile,da-mi surubelnita (intra, iese plin de cacat si pisat) Bai Vasile…Invata ba meserie ca altfel toata viata o sa cari sculele…

Mergeau doi serpi prin padure.
- Vaşşşilica, noi şşşşuntem veninoşşşi?
- Nu şşştiu, dar de şşşe intrebiiii?
- Mi-am muşşşcat limba....

Daca mai stiti, mai zisheti-mi :)))))))

Simtiri nedefinite

Imi place sa simt. De-o fi de rau sau de bine, nu mai conteaza. Imi amplific starile spre un asa nivel ca am ajuns exasperata de implicarea asta a mea. Dupa ce un an jumate mi-am ferecat simtamintele atat de bine incat nimic nu ajungea la mine, acum am dat drumul la avalasa. Daca nu as fi la birou, cred ca as plange din doua in doua ore si in intervalul ramas as pluti de bucurie. Fiecare cacatel ma poate incanta, fiecare vorba ma poate pune pe jar. Oi fi deja instabila psihic si pasul urmator e sa ma trezesc ca deabea astept sa ajung acasa sa ma uit la telenoveaua preferata? Hm...don`t` think that will ever happen...

Nici nu mai stiu cum e mai bine. Io as opta doar pentru partea cu happinesu si cu bucuria, dar am un feeling ca nu se poate. Imediat cum ma simt fericita, vine un nor negru care ploua peste fericirea mea cu grindina and stuff. Si uite asa trec zilele mele, una rece, una calda...

Barbatii vad ca au cel mai mare talent sa aduca ploaia peste corzile mele. Fac ce fac, cum fac habar n-am, dar ajung sa-mi creez himere, sa-mi inchipui situatii care in real life nu exista. Clar mi-e mie ca nu mi le creez decat pe fapte si vorbe provenite de la dansii. Si atunci, ma intreb, unde se pierd senzatiile jocului? De ce taraganarea asta la infinit in viata mea? Eu sunt foarte calculata si imi gasesc timp de joaca. Am ramas ultimul om de pe planeta care isi mai doreste fluturasi?

(Aici sa ne intelegem bine....nu intentionez sa ma marit, sa fac copii, sa am o familie...nu zic nu nici daca asta e desfasuratorul destinului meu...dar plec de la premiza unei simple faching intalniri. Acolo vreau omidele sa se metamorfozeze, nu direct la mine-n pantaloni:))

Si se pare ca sunt doomed la vesnica asteptare. Si asta e norul razlet de ploaie doar al meu...pentru ca altii n-au ase probleme existentiale.

Si ma gandesc sa revin la cusca de fier, locul meu si doar al meu, la care nu poate ajunge nimeni, nu patrunde nimic si poa` sa stea lumea cu fundul in sus, eu beau in continuare la masa mea, fara a auzi zarva de primprejur provocata de mii de furnicute si furnicoi.

Si imediat iar ma razgandesc. Parca e mai fain chiar si sa suferi decat sa te pierzi degeaba. Si-apoi sufar si vreau inapoi in cusca de fier. Si-apoi ma bucur si nu ma mai gandesc la nimic, doar simt.

Si imi doresc atat de multe mici bucurii...

Wow

Gata, m-am hotarat iar.
Imi iau calculator, Zm-ule poti sa sari de fund in sus de bucurie ca o sa te frec prin mini instante de n-o sa te vezi :))

Inca ma mai gandesc totusi la varianta hoarda. Ce ma fac? Eu vreau shaman, dar shammy-ul e urat cu spume la hoarda. Warr nu-mi mai fac, clar, imi ajunge unu`. Maybe I`ll try un death knight. Mi-o modific pe Iha si o transfer.

Ideea e ca am dat de neste bloguri de wow today si iar m-a napadit microbul. Deci daca viata sociala nu, barbatii vad ca-mi trag numai tepe....gata, macar in viata virtuala pot sa ma simt cum vreau eu.

Deci, here I come wow, next week we`ll be together. Muah

Laly nervoasa

No, pai zilele astea cred ca imi spal toate pacatele de la munca. Vad o radiera maaaare si alba peste toate zilele in care n-am avut chef de munca sau am venit mai tarziu la birou. Si uite asa face radiera pe creierii mei...uite-asa...

Stadiul 1: Undeva trebe ca am gresit foarte tare. Ce urasc eu cel mai mult pe lumea asta este sa astept. Prietenii mei stiu foarte bine ce zic eu aici. Incep sa ma crizez, ma consum cu fiecare minut ce trece, timpul mi se pare interminabil. Ma joc cu telefonul, aprind o tigara, ma invart ca un leu in cusca, trimit mesaje "subtile" de amenintare :)). Nervii mei se intiiiind pe mii de kilometri. Si se rup in momentul in care persoana pe care o astept reuseste sa raspunda la telefon. Grea tehnologia asta mobila. E facuta doar pentru unii. Astia de fac kilometrajul.

Stadiul 2: Mai nasol e cand astepti sa se termine o sedinta. Eee, atunci intru in alte stari mai complicate. Nervii intinsi la maxim nu-s o solutie cand n-ai pe cine sa refulezi. Si atunci incep sa-mi gasesc de lucru. Bine inteles nu ceva de lucru in adevaratul sens al cuvantului. De citit bloguri, de gasit alti sariti de pe fix care mai sunt la ora asta la munca pe care sa-i intrerup din munca si sa-i iau la o tigara, de facut teste paramegauber psihologice si tot felul de activitati inutile, de parca nu mi-ar sta bine in birt la o bere sau acasa citind o carte.

(De ieri am spus ca nu mai aprind teleul decat pentru stiri. Mi-am dat seama ca 10 ore pierdute spre si la servici pe zi cu inca 4 ore de butonat telecomanda in zadar acasa ma reprezinta pe mine ca om. Bleah, ea, realitate deci luam masuri. Si ieri am citit o carte. Si azi voi face la fel. Si sper sa ma loveasca realitatile astea mai des ca prea am ajuns sa fac umbra pamantului degeaba.)

Stadiul 3: Iar cel mai nasol e sa astepti sa ti se intample ceva. Sa nu te simti bine asa cum esti, sa nu iei nici un fel de masura si sa nici nu ti se intample nimic. Si-atunci te rogi.....

E, eu n-am ajuns inca in stadiul 3, dar traiesc traumele simultane ale primelor doua stadii. Inclin sa cred ca stadiul 2 ma scoate momentan din toti pepenii.

Gata plec. Va pup

Timbildingu

Rau e sa traiesti degeaba....S-au inventat atatea job-uri perfecte pentru a pierde timpul la birou in sedinte. Si acuma mai facem si team building. Cica sa socializam. Pai nu socializez 8-10 ore pe zi de mi s-a acrit de lume si de oameni si de tot???? Pai de ce sa socializez cu aceeasi oameni si in week-endu` meu libeeeeer?

Uof, sunt dusa cu pluta. Nimic nu ma multumeste azi. Ma saturai de ea viata de birou. Zisai io ca fac un eveniment sa mai fac neste bani si atata tot. E, pai putea fi asa simplu? Asi da toti banii inapoi numa` sa mai organizez unul, sa simt ca fac ceva, ceva la care ma pricep. Ma pricep io foarte bine si sa stau cu fundul pe scaunul de la birou, da` nu ma gadila la orgoliu.

Am crezut ca am reusit sa bat ambitiile personale, dar vad ca ele m-au batut pe mine. Na, ca nu mai imi trebe job lejer pe bani buni. Imi trebe amu job stimulativ pe bani buni :))

Si nu vreau sa mai astept pana ma fac eu mare! Vreau acum!

De draci, de nervi, de plictiseala, de ura fata de sistem m-am apucat sa fac abdomene. Cica o minte sanatoasa intr-un corp sanatos :))))

Nu-i de ras ce clisee stupide care poate-s adevarate ne da viata? Everyday alte dorinte, alte nemultumiri....numai dude. Peste tot dude.

Joaca

Pana la urma cum ar trebui sa fie? Cine pe cine pune ochii? Care-i vanator si care-i vanat? Cum se contorizeaza scorul?

Il vad acum vreo 2 ani la teleu. Crancen de bun mi s-a parut. Atat de mult gramaj de charm, inteligenta si umor la un metru saptezeci (cred). I-am urmarit show-ul cap coada fara plictisu` meu constant din fata televizorului - moment in care fac ping-pong cu canalele de televiziune. Buun. Peste cateva zile uit de el.

In ziua de repetitii (premergatoare evenimentului de-l avusai pe 15 oct) - hop, pe cine vad? Exact, el era. Buuun. Eu a doua zi aveam de alergat tot Palatul Parlamentului in ritm de maraton. Si aici dilema mea. Eu ce fac? Scot artileria grea (tocuri, decolteu, machiaj, coafor...etcetera etcetera) si probabil ca evenimentul se ducea undeva pe apa sambetei, sau imi fac eu treaba in adidasi si tricou si las machiajul si alte cele in favoarea somnului - caz in car m-ar fi remarcat cineva doar pt a mai organiza evenimente. Bine`nteles rasete cu fetele, care se dadeau de ceasul mortii sa-mi demonstreze ca n-are de ce sa-mi placa de el decat dupa ce se termina evenimentul :)))

Pare-se totusi ca nu decolteul e punctul meu forte (damn, am trait o viata cu idei gresite :)). Nu stiu ce, probabil limba mea ascutita i-a atras atentia. Buuun...deci jocul incepuse. Si ne-am tot jucat si ne-am ridicat mingile la fileu, pana omul si-a facut numarul pe scena si...a plecat.

Eu zic ca merita sa insist. Fac rost de nr. lui de tel. si ma dau de ceasul mortii sa gasesc mesajul perfect, zic eu ca l-am gasit si l-am trimis. A fost atat de subtil, incat mi-au trebuit 2 mesaje de la el ca sa-mi dau seama ca omul habar n-are cine se leaga de viata lui. Si in momentul ala m-am gandit s-o las moarta. Ca doar kilogramele alea de charm se gasesc pe toate gardurile...

Ma trezesc eu azi de dimineata, ma invart putintel si tarrr...telefonul. Raspund."Daaa?"
"Buna ziua, in legatura cu faianta comandata. Cum ati vrea sa facem?"
"Huh, ce faianta, d-le, ati gresit nr."
"Dar cu cine vorbesc?"
Eu: Andreea, el: ca sa vezi!! Era el:)

Si dai si razi si dai si joaca-te. Si deseara plec la deit. Ha ha ha.

Deci, cine pe cine??? Sa pic ca musca sau sa-i las impresia ca tra` sa ma cucereasca (putin chin nu strica, nu?)

Ehehe:))

Plot point-ul Anei

Nu mai stiu care "mare" al nostru a zis ca eseul e viitorul literaturii si poezia va muri.
Incercati sa vedeti diferenta:
Cititi o poezie treaz, cititi o poezie dupa cateva pahare de vin.
Veti intelege ca viitorul omenirii e alcoolul (sau drogurile)...dupa caz.

Next:
Cititi o poezie in orice stare (de nervi, de pierdere, de drag, de orice)
Recititi-o in alta stare (inversa).
Veti constata ca aceleasi "lirisme" le veti intelege cu totul altfel.

Nici o proza nu poate fi interpretata (nu ma refer la caracterizari, descrieri, bla bla, bla). Povestea ramane aceeasi poveste.

Suntem deci rulati si reciclati si tematori de nou.... de nu citim, nu scriem, nu simtim poezii?

Ce n-am zis ieri

Sunt atat de fericita :))))))))))))))))))))))))))

I`ve got it all seara trecuta. Iar am trecut in stadiul de "viata e faina". Viata e faina daca e traita. Am un mare ego interior care nu se lasa rapus de ale mele ucideri de neuroni. Ma bucur, ma incant, ma minunez si ma uimesc de fiecare data cand intalnesc un om care imi poate transmite feeling-uri.

Am trait tot ieri. Am tipat, am ras, am fost isterica, am iubit, am fost iubita, am exagerat, am fost om, oamenii m-au vazut oama, am simtit... si pot sa spun cu mana pe inima ca nu conteaza nimic decat ce am simtit eu ieri. De asta sunt fericita.

Concluzie: n-as putea trai niciodata pe o insula pustie :))))))))))))))

Mirificul exista!

Foarte extrem de exceptionala zi. Am cunoscut azi mai multi oameni decat in 7 ani in Bucuresti.

Multumesc pe aceasta cale oamenilor de stiinta (in special celui cu ceasurile:)), lui Escu, blondeai ce-a avut o cadere nervoasa - si nu e blonda deloc, va zic eu; mainii mele drepte ce mi-a adus toti oamenii pe scena, Flaviei, tuturor celor pe care-i iubesc de mult si mi-au demonstrat iarasi ca sunt profesionisti -aici nu va insir ca altu` e postitu`-, lui Geoana de la tehnic - omul cu sfatul "nu te panica, doar s-a schimbat scenariul in timpul evenimentului", hostess-elor care au fost cele mai sexy, finute si superbe ever din istoria femeilor - in frunte cu Roda ofc si tuturor celor cu care am ras azi.

A fost o atmosfera de Timisoara in Bucuresti.

Dupa doua ore de la terminarea evenimentului....inca zambesc prosteste de parca m-am indragostit.

Am trait azi emotii nepretuite alaturi de oameni care simteau la fel, oameni care si-au dat ultimul suflu ca lucrurile sa iasa perfect. Va iubesc si sper din toata inima sa va reintalnesc pe toti asti de mi-ati ajuns azi la inima.

Promit ca ma voi tine de capul vostru si va voi revedea :)))))))

De ce iubim Bucurestiul

Am sa va spun ce am iubit eu la Bucuresti.

Pentru ca eu am cunoscut un altfel de Bucuresti. Bucurestiul anilor `93-`94, un Bucuresti in care mai miroseai starea de dolce far niente a vremurilor sale de glorie. Un Bucuresti in care iti intalneai prietenii pentru ca nu erau acaparati de monden, unde vara nu mirosea a asfalt incins si a carburant ars venind din tevile de esapament, ci vara avea miros de vara. Iar iarna avea crivatul ei crunt de-ti plezneau bicele lui Yeti pe fata, iar troienele dadeau verdictul scoaterii saniilor din pivnita.

Am cunoscut un Bucuresti in care lumea era culta, nu existau malluri, pitzipoance, manelisti si cocalari. Un Bucuresti in care cinema Studio era plin de tineri dornici sa devoreze arta. Un Bucuresti in care exista carciuma Sarpele Rosu, un loc unde vinul se amesteca prin vene provocand o stare de beatitudine nonbetie pe ritmuri lautaresti.

Am iubit un Bucuresti mai mic, mult mai mic, un Bucuresti poate mai urat vizual, dar primitor. Aproape ca te simteai pe ulita la tara cand fiecare batranica iti dadea binete de cate ori treceai prin fata portii ei.. Un Bucuresti care pare celor nascuti dupa anii `80 o lume cu caracter de utopie, ireala si fantezista. Un Bucuresti cu mult mai putine tramvaie si mult mai multe flori.

Un Bucuresti in care existau Oameni.

Am iubit un Bucuresti care nu mai exista. Sunt trista pentru ca nu inteleg mecanismul ce l-a plafonat, oamenii extraordinari care l-au parasit, leprele si depravatii care l-au invadat.

Dragii mei, incercati sa fiti mai buni, incercati sa dati jos superficialitatea care v-a acoperit, incercati sa ajutati la restaurarea Bucurestilor. Din noi porneste totul.

Condamnatul la moarte

"Bunicule, spune-mi o poveste..."
"Ce poveste, dragul meu?"
"O poveste ca oricare alta poveste..."

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi...nu s-ar mai povesti...
Multi comandanti, ofiteri, sergenti, soldati etc.... isi duceau razboiul patriei.
Campul de batalie: firea in desert
Dusmanul - un om -: luat prizonier, inlantuit, tarat prin desert. Cert e ca exista.

Dupa luni de zile de marshaluire prin desert... divizia(formata din 20 oameni) ajunge cel mai aproape de locul unde avea sa fie inchis detinutul condamnat la moarte. Oamenii erau infometati si insetati. Nimeni nu mai avea dorinta de a continua drumul.

Locotenentul sef a ordonat repaus-ul. Supusii s-au supus: au pus corturile, au scos conservele, au baut nepretuita apa.

Neavand nici un ordin de sus, neavand un dusman vizibil la front...locotenentul diviziei s-a gandit sa prelungeasca repaus-ul...sa nu mai ajunga la cea celula, unde scaunul electric, omorat de rugina timpului...astepta detinutul nostru. El, detinutul ce comisese CRIMA!

Tabara s-a stabilit la N-E de oaza din desert. Ani si ani bine`nteles au trecut, oaza - sursa de apa le era, fructele oazei...mancare satioasa:)

20 de ani au trecut.
Detinutul le-a devenit prieten. Beau aceeasi apa, mancau aceleasi fructe, iubeau orice....ce nu era desert!

Dupa ani de ani....Cel ce avea datoria de strajer...vede un punct in zare.

Punctul se lateste din ce in ce mai tare, apoi se transforma intr-un mare nor negru...apoi intr-un cal cu plete negre....negru vedea strajerul...
Incepand sa se adune la cea minune, ceilalti 20 (detinutul nu mai statea in lanturi de ani de zile) asteptau. Deci patria nu ne-a uitat!!!Dupa atatia ani de chin, detinutul ar trebui izbavit!!
Un calaret falnic, imbracat in uniforma...intr-adevar strabatea desertul!

Calaretul se apropie destul. A ajuns in ograda celor 21.
Zumzete si ganduri se risipira simultan.

"Am venit sa va aduc de veste!"
"Asteptam depesha de prea mult timp, ia un colt de paine, straine!" Asteptam pana rumegi dumicatele:"

Calaretul, ( profesionalismul lui isi spuse cuvantul): "Am adus verdictul detinutului! Sa purcedem la spunerea depeshei!"
Lumea nu se cutremura...ei toti stiau deja ca nu mai sunt 20, ci 21! Regele, clar trebuia sa stie si el!

Calaretul intinse depesha. Locotenentul o lua cu ochii umezi si sufletul vesel. "Servim o tara", se gandea el:).

In depesha scria asa: "DETINUTUL TREBUIE IMPUSCAT LA ZID!"

Lungi nopti si scurte zile mai avu locotenentul de atunci.....patria si-o servea de mic, asa era intzarcat, asta era rostul lui in viata.
Soarta l-a imprietenit, l-a intovarasit, l-a facut sa imparta, l-a facut sa iubeasca.

El, acum, cum ar fi putut sa nenoroceasca sentimentele din el? A intrebat cei 20 de oameni de-i erau subalterni, a intrebat detinutul ce le devenise tuturor prieten.... a intrebat desertul...
- cei 20 de subalteri i-au zis ca vor ramane toata viata in desert impreuna cu detinutul;
- detinutul i-a zis ca il respecta si a fugit sub copitele calaretului negru, dar soarta a facut ca nici macar sa nu fie zgariat;
- calaretul negru ce adusese depesa trona: "Detinutul trebuie executat la zid!!!" a inceput sa intrebe si el desertul???

Merita sa faci un zid din oameni ca sa salvezi un proscris?


Decizia locotenentului meu, dragii mei, nu a fost una usoara.
In primul rand...el isi iubea patria.
Loc de intoarcere nu era. Trebuia sa impuste detinutul la zid.

Bun. Prima parte pt locotenent era clara. Omul trebuie impuscat.
Dra suntem in desert, de unde face locotenentul meu rost de un zid sa indeplineasca dorinta regelui????

Intr-o dimineata friguroasa, locotenentul meu a dat trezirea ca pe vremuri:
"Pluton! ALINIEEEEREA!
Detinut: Un pas in fata!

El, locotenentul, a luat DECIZIA. A impuscat detinutul la zid.

Afacut un zid din cei 20 oameni aflati in subordine, a pus detinutul in fata zidului, si a tras.

Nu mai tin minte daca zidul s-a dovedit a fals sau locotenentul meu nu mai avea gloante

Si acum sa va povestesc povestea - Za pusca!!

"Pusca e formata din trei parti:
-partea de sus a pustii;
-partea de mijloc a pustii si
-partea de jos a pustii.

Partea de sus a pustii e formata din trei parti.
Partea de mijloc a pustii e formata din trei parti.
Partea de jos a pustii e formata din trei parti.

Partea de sus a pustii e formata din trei parti:
- partea de sus a partii de sus a pustii;
- partea de mijloc a partii de sus a pustii
-si partea de jos a partii de sus a pustii;

Partea de mijloc a pustii e formata din trei parti:
- partea de sus a partii de mijloc a pustii;
- partea de mijloc a partii de mijloc a pustii -
-si partea de jos a partii de mijloc a pustii;

Partea de jos a pustii e formata din trei parti:
- partea de sus a partii de jos a pustii;
- partea de mijloc a partii de jos a pustii
-si partea de jos a partii de jos a pustii,

...care face poc."

Bonus pt cei care stiu poezia- o sticla de tequila:)
Exclud lumea care stie de la mine si lumea care da search dupa ea. Za poezia.
Pup si kisss si love ca aia vreu io de la viata.:))

O poveste

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti...un castel maret de clestar.

Un castel de clestar cu turnuri de fildes, un castel cu mii de Ilene Cosanzene poftind din spatele geamurilor termopaneficate, un castel aflat la departari de mii de zari, nenumarate nopti Pegasus-ului sa nu-i ajunga.

Un castel de intra intr-un papuc, sau in globurile Santei Clausss American .....cele cu minunate si neumarate curgeri "suave" de fulgi de nea....toate inchise si toate comandate de Za Human Touch. Decisiva mana, dealtfel.:)

Un castel cu nenumarate carari poleite cu aur, un castel de clestar imbracat cu smaralde, un castel indragostit de rubine, tinichit cu platina si avid de priviri.

Ast (AST) castel mirific era stivuit de zari nestiute de nimeni...atat de departe parea pamantul de el....atat de mare era scara ce ducea la el.

AST castel avea o scara lunga si lata. O scara formata din 100 trepte.

Dragii mei, aceasta scara era la randul ei mirifica. Data de la Dumnezeu, infiltrata de toate minunatiile posibile pe aceasta lume. Pasari albe zburau in jurul scarii, leii strajeau mai falnici decat padurile, intelegeti ideea si scuzati-mi taierea avantului.:)

Aceasta scara magnifica avea 100 de trepte.

Si veneau oamenii in pelerinaje sa vada castelul de clestar....mii si mii de oameni zilnic se bucurau de minunatiile dulci zamislite de...(nu era Za Human Touch:P)

Treapta de sus, s-o numim treapta 100, cea pe care tot norodul se oprea sa "se uimeasca" de minunatiile palatului - era mandra si neaosa. Fiecare falnic reprezentant al omenirii se oprea sa se mire pe treapta de sus. Si se mirau si se incantau....de castelul cel maret...


Ani si vieti....balauri cu fantani, regi si norod laolalta au servit, copiii au crescut si au iubit.

....Palatul inca mai exista.

Treapta de sus tot mandra, palatul tot 100 trepte in visterie aparea.

Si dupa atatia ani cat nici numaratoarea nu i-ar putea ajunge....treapta de jos (o numesc treapta unu), prima treapta de jos a scarii se stirbeste putin. Treapta de sus, mustratoare de fire, o dojeneste: "Mai tu, treapto, ar trebui sa ai putin mai mare grija dupa ce ajungi la o varsta. Fa un peeling, un tae bo si vorbeste cu vedetele. Nu inteleg cum ai putut sa stai atatia ani in umbra mea!! Dar te iert, pentru ca frumusetea inseamna bunatate."

Treapta de jos, mica si tematoare, a incercat sa vorbeasca. A incercat mai intai cu treapta de langa ea. Cand si-a dat seama de culoarea norului care s-ar putea abate asupra castelului daca ea ar incerca sa se curete de praf si sa lase tumultul din ea sa iasa la iveala, i-a povestit treptei de langa ea ca ii place treapta a 78-a. Treapta de langa ea s-a retras cu repeziciune.

Au mai trecut ani si ani...

Si treapta cea mai de jos, stirbita de inca o vreme, a trecut prin ultima incercare. Eu, ultimul om sunt cel ce-a calcat pe ea inainte sa moara, inainte ca implozia din sufletul ei sa iasa prin pori. Treapta a devenit non-functionala.

De atunci, palatul de clestar a ramas in vazduhuri. De atunci, din momentul in care am pasit pe ea si am vazut ca ea, ultima, ultima treapta, ultima mea speranta de a ajunge la palat... s-a prabusit....ultima treapta de jos a scarii formata din 100 trepte s-a defectat...am amutit. Timp indelungat.

Si de atunci, n-am mai auzit nimic despre prima treapta de sus, cea mai mandra si mai falnica, cea pe care se oprea norodul si exclama:"Am pus piciorul pe palatul sufletului meu!"

Dar un ecou imi bazaie in mintea: "Eu sunt cea pe care au pus piciorul toti inainte de a-si atinge visul!"

Eu nu am vazut palatul de clestar. Eu am iubit visul sau treapta de jos a scarii?

Workaholica azi

Arghhhh, n-am timp sa scriu. Poate mai tarziu :))
Asta daca nu are de gand cineva sa iasa la joaca in oras deseara!!! Invitatie open!

Am trei evenimente de organizat si un sef de multumit, ca pleaca pentru o saptamana.
Deci a full day at work.

Si seful meu vrea sa plece cu un tren la care nu mai sunt bilete. In momentul asta cred ca stiu toate functionarele tuturor ghiseurilor din Bucuresti ca TREBUIE sa gaseasca o solutie. Si pana deseara tra` sa se fructifice solutia sau ma fac eu pat de tren (ca perne moi am :)) si il car in spate pana unde tra` sa ajunga. Si credeti-ma, e departeeeeee!

Deci nu mi-ar strica neste bafta si un dram de noroc.

Caprelul

Ah, nu stiu cum pot trai departe de Timisoara si departe de prieteni. Departe de starea continua de bine. E o alta lume in capitala si un stil de viata mecanic. Zi de zi un oras gri si mohorat te intampina in drumetia atingerii scopului suprem: banii de intretinere. Pfft!

Incerc sa ies cat mai mult. In Timisoara viata sociala inseamna tot. Ne sunam, ne intalim; ne intalnim fara sa ne sunam, oricum, dar nu se poate sa nu ne intalnim. Toata lumea iese la cafele si la sucuri. Seara la baute. Mai rarut de la o varsta incolo ca nu ne mai tin bujiile. Nu povestim niciodata de servici (decat fazele funny), nu ca am fi facut o regula, ci pentru ca nu ne intereseaza. Pentru ca pierdem oricum destule ore din viata muncind ca sa mai si vorbim despre munca. Pentru ca poti ajunge cineva si fara sa fii obsedat. Pentru ca viata netraita cu prietenii e degeaba. Pentru ca maine niciodata nu zambesti, orice bine ti s-ar intampla, daca doar straini se uita la zambetul tau.

Cum arata ziua la timisoreni: trezit, servici, acasa, dus, iesit in oras.
Cum arata ziua la bucuresteni: trezit, mers la servici, servici, plecat de la servici, e deja noapte. Unde doamne iarta-ma sa mai iesi??

Am facut un calcul simplu. Mie imi ia o ora sa ajung la munca, implicit imi ia o ora sa ma intorc de la munca. Deci 2 ore pe zi, asta inseamna 10 ore pe saptamana si cu un calcul aproximativ - 2 zile pe luna, 24 zile pe an - zile pierdute in metrouri si autobuse. Merita? Pentru ce? Sa ajungem unde? Cat mai departe de noi?

Sunt asa nostalgica pt ca am citit un mail primit mai demult de la Medut:

"Ceau pizdici
Si
La multi ani, sa cresti mare si frumoasa si sa-ti fie dor de mine!

Ce draq cauti acolo? Vino acasa sa facem chef impreuna. Sambata tinem ziua mea la Fred.
Ba, am uitat sa ti zic ca o sa fiu matusa. Alina e gravida.Ce zici ce trece vremea! Eu inca ma vad in clasa intaia cand venea bunu sau mama dupa noi. Sunt nostalgica dar nu stiu cum se face ca de cate ori ne intalnim nu apucam sa sa intram in amanunte. Prea mult departe, prea multe noutati.
Lali, gaseste-ti naibii un gagic si hai acasa.

Ce naiba faci cu Robert! Distreaza-te in seara asta, nu pierde nici o clipa, baby, ca viata ii scurta. Te tuc eu, Cosmina, Raluca, Radu, Fred(care se imbata la ora asta) Jenel and everybody else.

Azi am pus geamurile termopane, bineinteles pe unu (ala de la balcon) l-au facut prea mic, asa ca l-am dat jos si acum am ramas cu zidu spart, poate sa intre la mine in casa cine vrea pe balcon( hi, hi) si de aia, de ciuda bem dar te iubim si iti dorim tot ce iti doresti si tu, adica bani, bani, bani si …..bani si fericire, dragoste, bani. Stii tu ce.
Te pup cel mai tare si iti mai scriu."

Si eu te iubesc, Medut si poate la 60 ani o sa ne mai facem odata ziua impreuna!! hihii

Zoe, fii barbata!

Ei, asi! Fac eu ceva si tot nu ma potolesc cu fluturasii mei.

Cica s-a gandit cineva sa scoata o carte "A guide for the unlucky". Da` de ce? La ce le mai foloseste daca ei n-au oricum noroc in viata? O carte plina de porcarii. Ce te invata? Cum sa impusti pisica neagra care-ti taie calea? Cum sa iei un examen la care n-ai invatat? Cum sa nu spargi oglinzile? De ce ar citi cineva asa ceva? Si ce mi se pare cel mai amuzant e faptul ca atunci cand o deschizi pe la mijloc dai de o ditamai potcoava. Rofl.

Cred ca ma duc sa-mi iau cartea. Poate cu potcoava-n san, o sa ma sune "okisori". L-am poreclit asa pentru ca are ochii verzi si ma pierd in ei .... Si voi muri daca nu ma suna saptamana asta. De fapt voi face cea mai mare prostie. Il voi suna eu. UOOOFF!

Ati auzit ca Danemarca e cica cel mai fericit popor din lume? Oare cum or fi facut statisticile astea? Au luat 100 de femei si 100 de barbati la intrebari: "Cam ce stare aveti dumneavoastra de-a lungul zile?" De fericire? Hm. Pai aveti motive? "Pai nu e nevoie de niciun motiv sa fii fericit. Ai nevoie doar de potcoava din cartea pt nenorocosi"

Io v-am zis ca o sa mi-o iau. Si dupa aia o sa fiu Zen!

Sic, Ochisori!

Men...always men

Habar n-am ce vreau. Cred ca noi toti, daca ajungem sa ne intrebam ce vrem intr-adevar, n-avem nici cea mai mica idee. Nu ma contraziceti. Asta cred eu azi.

Am intalnit pe cineva care m-a scos din cusca mea de fier. Un cineva cu care am reusit sa fie eu din prima, sa nu mai imi afisez masca mondena. Pentru ca , in ultimii ani, mi-am propus sa nu mai caut in adancul lucrurilor si sa fiu atat de superficiala pe cat se poate. Extrem de superficiala. Nemurirea sufletului carabusului divin nu mai era o stare pentru mine. De fapt am ajuns in stadiul in care masa era masa si scaunul scaun. Credeti-ma ca la nivelul asta nu te mai loveste nimic.

Dar carapacea parese ca a fost prea subtire. Ajunge o discutie cu un om inteligent, pe care vrei sa-l ai, sa fie al tau...sa-ti dai seama ca ai ajuns sa te gandesti iar in profunzime. Sa despici firul de par in patru. Sa ai pareri, sa intuiesti realitatea prin identificare afectiva.

De ce? Si nici macar nu cred ca ma place. Si cred ca m-a lovit zburatorita. De doua zile am o stare de neliniste, de asteptare incordata, am palpitatii majore cand suna telefonul (cu toate ca sunt sigura ca nu e el si nu e el niciodata si telefonul suna cu precizia ceasului azi ). Minut cu minut starea de tristete se adanceste. Si come one! Am crezut ca am invatat ceva in astia 15 ani de cand am inceput prima oara sa ma indragostesc. Deci nu. Nu poti invata sa nu te mai indagostesti. Nu poti planifica de cine sau cand. Nu poti face nimic atunci cand se intampla. Nu mai esti stapan pe viata ta.

Bleap. Sunt lipsita de concizie si prea complicata. Si vreau sa fiu din nou fericita. Macar bucuroasa. Si nici macar nu e soare afara si nimic nu ma poate inveseli.

Dar a trecut ceva timp de cand n-am mai simtit angoase. Hai sa bem pentru asta!

Tehnologia ne mananca macrameurile

Voi fura o porecla. O fata bloggerita povestea o intamplare funny despre happening-uri cu IT-istii de la birou. Si i-a dat numele personajului "Gigi Mufa" (voi da link intr-una din zilele astea spre povestioara).


Eu propun asa: toti IT-istii din toate firmele sa se cheme Gigi Mufa.

Povestea mea incepe la ora 17 dupa amiaza, vinerea. Al meu sef imi da enjdemii de chestii de printat. In doua exemplare fiecare. Zic eu ca nu-i greu. Ce poti presta? Dai print, fumezi o tigara si iar dai print. Eee, canci. Ne lovim de tehnologie. Din start imprimanta mea nu dadea randament la 100 pagini (saraca, mititica si demodata, n-are atata memorie). Buuun. Gandirea mea a mers direct spre imprimanta din mijloc (3 mari si late imprimante presteaza intr-o zona de vreo 100 oameni). Si dau print. Aici incepe de fapt povestea: (retinem ca primul document avea 107 pagini si mie imi trebuiau 2 exemplare)

Printul mergea perfect la primele 10 pagini. Am zis eu....hai sa bag o tigara pana ies toate. Bun. Tigara cu colegii, rasete, alea alea. Termin tigara, re la imprimanta. Cand colo, ce sa vezi? PAPER JAMMED. Scot, bag, intorc imprimanta de osutapatrujdamii da kile pe dos....MERGEEE. YUPIII:)


Plec spre biroul meu. O voce interioara imi spunea: nu te lasa amagita de aparente...nu te lasa amagita.....nu te lasa...Ei bine, eu nu credeam ca exista aparente (sau semne:)). Si am stat pe scaunul meu, la biroul meu. Pana cand: DOCUMENT FAILED TO PRINT!!!

WTF, zic eu....si plec spre imprimanta. Imprimanta zicea la fel : paper jammed. Ia carcasa, scoate carcasa, baga carcasa (no paper was jammed). OFC. Si alea osutapatrujdamiidakile tronau peste micul meu spirit.

Bancul cu furnica mi s-a intamplat mie azi. 2 ore am alergat sa incerc sa fac imprimanta sa se convinga ca nu e adevarat ce crede ea. Nici o hartie nu s-a prins, mama masii!!! (Gigi Mufa e de vina). Deci no paper jammed at all!!! Dar la fiecare 3 pagini, imprimanta insista:paper jammed!!!


Reuseste draga de imprimanta sa scoata juma` de document (cu mica mea cursa de a o intoarce pe dos la fiecare 3 pagini). Mintea mea sclipitoate se gandeste ca fata mai are 2 imprimante in biro` folosibile (a mea - f veche si scoate doar documente word si a sefului - care scoate tot). Deci dau print unui word la mine pe imprimanta si plec la sef in birou sa printez restul power point-urilor. Ce sa vezi dupa un power point? Imprimanta nu mai are culoare rosie!!! Si din 3 in trei pagini apare o duda care ma avertizeaza!!! Ca nu mai are magna (sau cum draq o fi chemand-o!)


(da, printam cu selection de black and white, da greyscale, da, not high quality!!)


Si-l chem pe Gigi Mufa.

O ora, o ora fratilor, atat i-a trebuit sa-mi spuna ca nu mai pot printa la imprimanta aia!!!

WTF? Aia stiam si eu cu o ora si o intuitie inainte...damn Gigi Mufa si urmasii sai!

Next! Gigi Mufa a venit cu o idee! Sa bage cartus in alta imprimanta care cica se misca mai repede. Pai, bai, Gigi Mufa, daca aia se misca mai repede, de ce draq firma nu se poate folosi de ea? E de duminica? Nu mai punem pe noi haina de duminica de mult, nu mai scoatem bibelourile la nunti, ci folosim imprimanta vineri seara cand mai sunt eu cu Gigi Mufa in toata firma. Si amandoi vrem acassssssaaaa! Era un favor cred eu :)

Buuun, sa zicem ca a reusit. Da un test, zic eu. El da. Imprimanta scoate clar de luna - negru pe alb. Buuun. Dau print la un power pont. Dupa vreo 10 pagini, Gigi Mufa isi da seama ca merge cam greu. Eu plec spre imprimanta (care btw, e la vreo 10 m de mine si picioarele este ale mele) si ce sa vezi? Za imprimanta nu citea (nu putea ca era veche) toate informatiile!!!!! Nu mai stiu ce draq scria imprimanta pe gura ei...dar cum draq sa nu-ti dai seama ca ceva nu e in regula cand era aceesi fraza pe every page? Voi v-ati dori o imprimanta care sa zica non stop "Eu nu pot sa... Eu nu pot sa..?)

Eu sunt un robot care nu se strica niciodata_niciodata_niciodata_niciodata_niciodata_nic_n_

Deci te caci in el de cartus sau de imprimanta?

Pun eu intrebarea next la Gigi Mufa dupa ce aveam exasperari existentiale: auzi, tu, mai draga, ce-ar fi sa-mi gasesti orice imprimanta, bag informatia pe stick si ma duc la orice calculator din firma? Huh? Zici ca te gandesti? Asa facea fratilor, el in momentul ala lua o hotarare existentiala nr. 1. Next :Gigi Mufa s-a gandit ca alta solutie nu e!! Asta e solutia!!

!YEEEE:)

I-a mai luat lui Gigi Mufa vreo juma de ora sa intre de pe contul de admin pe un oarecare comp si sa pot finaly sa dau print la restul de 700 pagini care (cum plm?) s-au printat in 45 min?????

Eu zic sa submmitem toti ca IT-istii sa se cheme Gigi Mufa si sa incercam sa invatam ce stiu ei, sa devenim mici Gigi Mufisti, ca fara ei nu se poate trai lin!!

Meduzele fluorescente

Cat de minunate pot fi zilele in care nu te calca nici un taran pe bataturi... Iar am avut drumetia de dimineata far` de peripetii. Mai mult de-atat, m-am spart de ras in autobuz ascultand radio ZU cu neste melodii care mi-au adus aminte de vara si de mare.

Dupa o lunga vara in orasul asta prafuit si imbacsit a rasarit Lebada pe strada mea. Lebada e din Neptun. Lebada mi-a propus sa mergem intr-un week-end la Neptun, asa ca intr-o seara calduroasa de vineri ne suiram noi in masina si am purces la drum. Cu mii de scenarii in cap: Sa vezi cum facem noi 5 ore pana la mare....e ultimul weekend, e cald, lumea isi ia copil, purcel, catel, galetuse cu nisip cu tot si pleaca spre intinderea albastra. Tot Bucurestiul o sa fie la mare in ultimul weekend...toata strada, tot blocul, administratorul cu copii lui galagiosi, administratorul chemandu-si bineinteles si prietenii plecati la capsuni in Spania. Si ei cu copii si catei si purcei. Ca doar e ultimul weekend :)

Nu ne-am intalnit cu administratorul pe drum. Nici pe plaja :) Cred ca s-a dus la Mamaia.

Ajungem noi pe plaja sambata de dimineata...totul era mirific. Cald, placut, putina lume, apa numai buna, berea rece-rece. Buuun. Se baga a mea in mare. Cum inotam eu linistita si aproape orgasmata de starea de dolce far niente...bleop ceva la mine-n sutien. Ce-o fi? Ca de vazut nu vedeam animalul, doar il simteam. O gelatinoasa mare cat unghia. Huh? Ce cauti tu aici si de ce esti atat de mica? Ies din apa sa povestesc descoperirea. Lebada era in super extaz. "Ele sunt, au veniiiit! Meduzele fluorescente!" Ce???

Si ne povesteste ca acum 10 ani le-a vazut ea noaptea in valurile care se spargeau de digul de la Neptun. Sute de mii de sclipirici in apa. Si ca de atunci le asteapta in fiecare an, ca e indragostita de ele si ca ne-a zis ea ca ele exista, nu sunt doar in imaginatia ei si la noapte ne va duce ea pe dig si ne va arata meduzele fluorescente mici cat unghia. Hm.

Noi sceptici. Ea: da, meduze fluorescente! Da, mii de meduze fluorescente!
Pai cum sa fie meduzele fluorescente, ca alea traiesc doar in ocean, vazuse Flavi pe Discovery.
Ea ca asa e, noi ca nu se poate.
Sa vezi scandal pe dig, ce iese, Lebado, daca ne iei deseara din scaunul pufos in care bem un vin alb si ne plimbi cu picioarele in tocuri pe digul negru si meduzele tale nu-s fluorescente....
Ba sunt, stiu eu, le astept de 10 ani, ele sunt, le recunoooosc!
Bine Lebado, dar cum sunt ele asa fluorescente, ca doar n-or avea sangele din fluid de carioca! Daca astea mici se incarca de la lumina si cand ajungem noi acolo e deja prea tarziu, nu mai sunt fluorescente. Deci sa stabilim ceva. Nu vrem sa auzim de la tine ca e prea tarziu :)
Radea Lebada, dar se dadea de ceasul mortii sa ne arate ca are dreptate.

Eh, nu va zic ca am baut si vinul, am ajuns pe la 12 seara pe dig bombanind...Na, unde sunt, Lebado? Au plecat deja? Si hop :Uite-leeeee! Lebada ginise meduzele. Care este si cand este nu mai poti sa zici nimic. Un spectacol de luminite fojgaitoare pe creasta valurilor. Muuuulte, zici ca aruncase Dumnezeu galeata de licurici in mare.

Deci, dragii mei, meduzele fojgaitoare exista! Si acum e Lebada victorioasa ca o sa povestim si noi altora si n-o sa ne creada nimeni. Bravo Lebado, ne-ai dat leapsa :P

Pentru ca mi-a placut atat de mult incat am vrut sa il postez aici :)

Apocalipsa in media din Romania:


Gazeta Sporturilor: Piţi, ne lasi macar dupa sfarsitul lumii?

Antena 3: In trei zile Basescu nu va mai fi presedinte! Am invins.

OTV: Senzational! Urmariti ultimele stiri despre Apocalipsa in direct la Dan Diaconescu! Vrajitoarea Lenuta va da sfaturi despre cum sa va purtati pe lumea cealalta.

Libertatea: E ultima ta sansa sa fii fata de la pagina 5! Trimite o poza acum.

ProTV: Un copil a ars de viu si n-a mai apucat sa vada apocalipsa!

CanCan: Sursele noastre spun ca Nicoleta Luciu va petrece sfarsitul lumii departe de iubitul ei.

Cotidianul: Mai ai timp sa citesti o carte din colectia Cotidianul!

B1tv: Urmareste la Nasul dezvaluiri incendiare despre parlamentarii care profita de sfarsitul lumii!

Cosmopolitan: 10 sfaturi pentru o ultima partida de sex fantastica!

Aventuri la pescuit: Daca apare pestisorul auriu, trimite-l la noi.

Catavencu: Apocalipsa noastra e mai inteligenta decat a lor!

Rece, nerece, berea e di vina!

Aseara parca era mai usor. Am scris deja si azi jumatate de pagina, dupa care m-am incurcat in tehnologie, nush ce-am vrut sa fac si a disparut tot. Complet. Si chiar ma gandeam cand veneam cu metroul de dimineata "nu tu inghesuiala, nu tu manelisti, nu tu nervi"...eh, io despre ce scriu azi pe blog? Uite nervi, na! Prostia se plateste, da, fratilor, asa e :)

Bun, din ciclul "nu mai beau in biata mea": oscilez intre doua stari acum - cea de "vreau sa dorm cu capul pe birou timp nelimitat" si cea de om pe amfetamine. Multe. Chiar am de gand de fiecare data sa nu mai beau in viata mea. Cel putin nu in viata mea de saptamana. In weekend...pot sa beau pana cad lata, zic eu. Problema de la cap e, clar :)

Zic eu ca e de la cap din considerente de mahmureala: adicatalea cum ar putea un cap normal sa fie dureros dupa juma de sticla de vin si o bere - toate baute in timp indelungat, deci ca si cum n-ar fi. Eh, capul meu zabauc vrea sa se puna rau cu mine. Adica cere somn si dupa o bere.

Deci ii voi da somn. Deci azi sunt scurta in exprimari. Deci da.

My latest nickname - Laly

Exista tot timpul niste oameni care tin la noi. Eu voi incerca sa ii iubesc pe toti cei care tin la mine (ma scuzati daca va omit acum pe unii, pe parcurs ma voi revansa).

Bun.
1. Cea care mi-a zis prima oara Laly+ cel care a avut un spermatozoid foarte jucaus.
2. Runu + Buna
3. Medut
4. prietenele mele (am norocul ca sunt multe....si Medut intra aici, dar ea e a mea de 24 ani si merita un loc mai sus)
5. Fostii mei iubiti(3):
- primul chel.....mare figurant
- pletos, doctor...cel mai figurant dintre figuranti
- normal. In perceptia mea cel mai figurant pt ca nu inteleg de ce dracului m-a lasat de izbeliste....me mica in lumea asta mare, me care aveam nevoie de el.
6. Viitorii voi. Punct.

Clar e ca niciunu` n-o fo` bun! Deci fara locul 5. Ba da, pt ca totusi am reusit sa fiu respectata de ultimii 2 :))

Am atat de multe de povestit...mi se pare ca se sfarseste blogul daca nu vars tot din casa azi.
Dar am sa fac ce n-a facut nici tata:)
Am sa ma abtin si voi mai lasa si pentru altadata.

Buna dimineata, lume! E soare afara?

Sa-mi iau intai o bere! Am emotii la fiecare inceput:)

E foarte greu sa incepi un jurnal care nu iti apartine in totalitate. Pentru ca asta mi se pare mie ca executa bloggerii. Am inceput un blog in speranta ca va fi citit (altfel imi scriam in palma)...dar nu am curajul de a interactiona, nici macar nu am de gand sa-l dau prietenilor mei sa-l citeasca - si anume pe el, acest blog...vreo 3 zile, asa, ...cred eu :))

Dupa care....am un mare defect: nimic ce mi se intampla nu trebuie sa ramana nestiut - povestesc tuturor cunostintelor micile mele peripetii, toti amicii mei imi cunosc viata de zi cu zi. Cred ca bloggereala a fost inventata pentru mine. Un loc in care te expui total (odata ce te citeste primul necunoscut...multumescu-ti tie, tu, cel ce ma dezvirginezi de pudoare ) si in acelasi timp ramai doar un "ai mai citit, frate, ce-a scris ala?"

Chiar azi vorbeam cu prietena mea (nu am intrebat-o daca am voie sa-i scriu numele, sa-i spunem Ana)...deci vorbeam cu Ana : "cum spunea si Dono...asa, are dreptate...", sau "mi s-a intamplat si mie sa raman fara telefon intr-un moment in lift, cum i s-a intamplat si Simonei (Zappy)"...deci ne-am dat seama in momentul ala (ALA!) ca suntem in necesitatea de a ne scrie un blog. Si suntem addicted to a citi blogguri....de 3 saptamani. Atunci am inceput. Si am tarat-o si pe ea, Ana, o prietena destul de noua, dar prietena....in tevatura vietii mele. Care, viata mea, e foarte alambicata si o sa povestesc mult mai multe din trecut decat o sa povestesc strazile pustiite ale Bucurestiului , sau oamenii de neinteles ai acestui oras. Punct ca nu se mai intelege nimic. :)

Ma bucur ca un copil de ast (AST) inceput. Am convingerea ca n-am talent la nimic. Ma nascui devreme toamna. Cu toate asta iubesc vara. Ai mei iubiti parinti si bunici au avut fiecare macar un mare talent (ex: tata - scriitor (huh?ce caut eu in viata mea?), mare talent la penita...desenator, arhitect de meserie (asta fiind basic-ul sau)...si parca nu-i ajungea ast (AST) talent...mai era si fotograf profesionist si n-am inteles niciodata memoria lui formidabila- o enciclopedie vie ). Eu...un mare nimic. Nu s-a nascut fata cu nimic la patalama. Dar e sociabila. Zice toti. Deci insistam pe asta. Nu ca nu ne-ar place. Avem "2 personalitati si ne-o dezvoltam pe-a treia".

Noi - toate personalitatile mele - poate ne vom hotari in final...si speram sa ramanem la una - ne gandiram de ceva timp ca ar fi cazul sa dam afara ce avem in noi. Tot. Si frumos. Si nu fizic. Si noi am ajuns la concluzia ca refularea ar fi blogul.

Din moment ce am zis de la inceput ca nu-l dau la nimeni si eu totusi vorbesc cu voi (bunul simt si gramatica m-au invatat ca voi tra` sa fie minim 2) inseamna ca habar n-am ce vreau. Asa e:)

Deci acest blog e o continua umilinta a ceea ce sunt. Incep una, fac alta. Dar stiu sa rad de asta (ASTA) umilinta. Ca prim pas cred eu ca pot sa ma plang. Dar nu...nu e un jurnal, fetita, deci nu te mai plange!

Nu va spun nimic despre mine. Eu sunt un must al sezonului :)

...iu mast gadda do...iu mast gadda hev...iu mast gadda bi...iu mast gadda hev da mi...

Am sa incerc sa nu plictisec, totodata am sa incerc sa fiu eu. Pe asta se bazeaza blogul meu. Ast (AST) mic copil. La care visez de 3 saptamani...de cand am citit primul blog (asta e dono) De atunci parca n-am mai avut liniste. Crestea in mine un sentiment....cred ca e prima dorinta materializata. A mea. In afara de aia de a avea un barbat:).

P.S. nu se materializeaza dorintele mele pt ca nu-mi doresc niciodata indeajuns de mult ceva. Orice.

Acum am sa plec la somn...probabil voi scrie destul de rar...la inceput!

Apoi tineti-va fratilor!

A propos: asl pls (pt cei care-si aduc aminte de mirc)

Eu pot da urmatoarele detalii: nu, nu sunt olteanca dar mi se pare melodios perfectul simplu.

Si inca unul: momentan sunt un nimeni apreciat de mine. Atat de rau, atat de bine, atat de ...me

P.S. AST= acest

...acest tip de...sau ast tip de.....AST e laitmotivul dudei:)