vineri, 31 octombrie 2008

Balbaiala de vineri

Oricat de frumos ar fi afara, starea mea de spirit insista sa fie de cacat. Am incercat de toate: mi-am facut ordine pe birou, am pus muzica vesela, mi-am sunat prietenii. Nimic! Sunt bleaga si cu gandurile infundate.
Si mai mult decat atat, nu reusesc sa leg doua fraze, asa ca ast post-it va fi scurt. Nici de iesit in oras deseara n-am chef, nimic nu se leaga, asa ca ma duc la Ana ca n-am mai vazut-o de un car de ani. Si starea trece ea la un moment dat...n-are de ales.

joi, 30 octombrie 2008

Roxanica

Am si amanta, dar de abia a implinit 18 ani, deci rubby gloves!

Nevasta

Si acum sa revenim la realitate:))

Am o nevasta!!! Da, me, da, femeie! Me femeie cu nevasta. Care si ea se va casatori la anul. Aprob. Si more than that, o sa fiu nasa bebelusului.

I`m gonna do it al!! Ii imbrac putza`n argint si din sarutarea mea va iesi poleiala da haur. Voi fi nasa perfecta. Chiar daca inca nu e conceput, al meu drag va fi!!

Nevasta, nush cum de nu te-ai gandit la mine!! N-oi fi eu exemplul propice, dara pentru baiatul vostru - sau fata mea:PPPPPPPPPPPP...orice, mancati-ash!
Promit solemn sa-l invat toate criteriile pe care ma bazez eu. Nu are cum sa dea gres in viata :))

Nu vreau sa nasti, dar vreau sa-l ai!!! Cred ca nu se pot dispensa cele doua, hhhhhuh? Fiecare lucru la timpul lui.

De-aia astept eu cumintica aici in cotlonul meu - chiar voi fi nasa si chiar e singurul copil pe ca simt ca trebe sa-l nasesc.

Asta e discutie in 3. Me, tu si C.
Nu stii ce bucurie mi-ai facut....

Pentru Robert

N-am sa incetez niciodata sa te iubesc, sa te respect si mai mult decat atat, n-am sa incetez niciodata sa te ador!! Imi doresc sa le fac pe toate in linistea mea si nu vreau sa fiu ca toti cei 90 % care nu cred in tine. Mi-as dori din toata inima sa simti cum e sa iubesti(tu). Sper ca te casatoresti pentru ca iubesti, pentru ea...si atat.
Tu, ultima mea fosta iubire, iti doresc atat de mult...sa simti ce am simtit eu odata pentru tine.
Nu uita ca niciodata n-o sa incetez sa te iubesc, sa te respect si sa te ador. Esti unul dintre putinii Oameni de pe pamant si sustinerea mea o vei avea in orice ai face.

miercuri, 29 octombrie 2008

Alambicat

Nu-mi vad capul de treaba asa ca mi-am zis sa iau o bine meritata pauza :))

1. Cainele Lessie. In excursia mea spre servici trec pe o strada in constructie. Njdamii de buldozere si tot felul de masini zuruie si fac un zgomot infernal care ma asurzeste, asa de dimineata. Eh, din peisajul strazii e nelipsit un caine flocos mama focului, cu trei picioare. De obicei sta latit in mijlocul trotuarului si probabil ne compatimeste cand ne vede cum alergam de ici colo. Atat de cuminte e cainele asta si frumos ca iti vine sa-l mananci. (Nu-i da nimeni de mancare pentru ca stapanul e proprietarul unui butique cu mancare de caini. Deci ast caine e unul fericit :))

Azi, la 3 pasi dupa ce-am trecut pe langa el, il aud latrand. Pentru prima data in 5 ani de zile!!! Deci cainele latos latra?? Ok, ok, latra, dar de ce? Cine l-a suparat atat de tare incat sa-l scoata din vizionarea filmului personal? Ma intorc si ce vad? Un copil traversa strada total aiurea si nu se asigurase. Cainele latra la masina ce era sa-l calce!!! Deci, Lesie draga, nu te-ai lecuit sa-i ajuti pe altii? Oare de ce ai ramas tu doar cu 3 picioare, dragul de tine?

2. Asia. Ajung in metrou. Metroul aproape gol. Prind loc fara sa ma grabesc spre el. Hm. O fi duminica? Ma uit in calendar: nu, nu e, e miercuri toata ziua. Asta e de bine, deci n-are rost sa ma mai intreb nimic.

La statia urmatoare urca un chinez. De fapt mi-a atras atentia vocea lui. N-am sa inteleg niciodata interjectiile lor. Ofc, nici n-am cum :)) Si nu pot sa inteleg de ce naiba s-a imbracat el in costum, cu camasa si cravata daca si-a asortat la ele niste sosete albe de toata frumusetea si un ditamai rucsacul in spate....M-am intrebat tot drumul unde s-o duce...degeaba, renunt rapid sa ma intreb ceva daca nu-mi gasesc raspunsul din primele incercari.

Mai era ceva la chinezul asta. Statea in fiecare statie lipit de usa....toata lumea trebuia sa-l ocoleasca sa iasa din metrou. Pai mai, acolo la voi la Beijing asa ati invatat? Sa stati cat mai aproape de usa sa fiti siguri ca o sa coborati unde trebe? http://www.youtube.com/watch?v=dDARx3-wtvk. Hm. Mai, fiu de Xio Xing, esti in Bucale, join our metrou :))

3. Hobby. Am tot zis ca n-am nici un hobby. Aseara facui mate cu fata prietenei mele. Ioi si ce-mi mai place...joaca cu cifre hihi :)). As face la facultate doar ore de mate, dar din pacate n-am facut decat un semestru din primul an si mi s-a parut muuult prea putin. As fi ascultat-o pe Doseasca si-n vis :)) Deci mate-hobby :))

Si mai am multe ganduri de-astea razlete, dar le las pt data viitoare. Ar cam fi cazul sa ma-ntorc spre munci, ca altfel tra` sa cer laptop sa lucrez de-acasa :))

luni, 27 octombrie 2008

5 in plus, 5 in minus

Eu tot timpul m-am intrebat de ce femeile grase (ma refer la cele de 100 de kile) poarta jegari si decolteuri si isi tzes itzele si isi arata nurii atat de dezinvolt in fata barbatilor.

Femeilor, nu va vedeti in oglinda deloc, m-am intrebat eu acum 5 ani!!!!!


Dupa care am incercat sa le inteleg...si singura explicatie plauzibila era ca ele (femeile de 100 da kile) au avut 150 de kile inainte sa poarte jegari. E o performanta extraordinara sa dai 50 de kile jos si probabil iti creste self estimu` la maxim. Si de-aia ele se cred mai mult decat dive, Dive de osutadakile....


Am trait si eu aceeasi trauma. Ca la mine nu se pune problema de 100 da kile. Eu fusai diva, apoi am amutit. Acum am slabit 5 kile. Deja simt ca as putea purta jegari. Dar totusi, ................. bunul simt imi spune ca dupa inca alte 5 kile va fi vremea mea de jegari...


Dar ideea in capul femeilor e urmatoarea: (zic eu, contraziceti-ma cu argumente daca puteti) :daca arat mai bine decat inainte, inseamna ca e vremea mea..

"Sunt vrajitorica Ica, Ica,
Fac orice dintr-o nimica".....

Gizas...exact asta e motivul pt. care barbatii nu mai incearca sexul de o noapte. Ca oricum le pica, .......la mai mare, la mai mica, toate mi-s ca o nimica :))

Si-atunci, tu, femeie, printre singurele normale la cap...ce mai vezi la ei? Lungimea Hummer-ului sau lungimea smile-ului? Ca baietii cu smile frumos s-au dus de cand am slabit eu 5 kile...

Si un pic de post scriptum...in ultimul timp am intalnit destui barbati frumosi, inteligenti si cred ca fara masini....pe care i-am crezut cand mi-au zis ca sunt NE pentru ca nu au cu cine.........

Gizas again, femeilor de 100 da kile si mai putin.....za market iz open, take my damn image, folositi-o si petreceti-va la un vin cu jegarii jos!!!

Me, me spank human si mai wait alitalbit to So...

vineri, 24 octombrie 2008

Bance cu Vasile

Primul l-am imprumutat de aici http://mihaibendeac.wordpress.com/
Din pacate nu stiu mai multe, dar bancurile cu Vasile sunt motivul de azi de bucurie :))

Cica doi lucratori pe vidanja din care unul e maistrul si altul invatacelul ajung la o avarie.O buda infundata.WC din-ala de la tara, sapat in gradina.Si se baga mesteru’ in cacat.La propriu.
- Vasile!da-mi ciocanu’. (isi trage aer si se baga la fund.iese plin de cacat)
- Vasile!Da-mi cheia franceza.(iar trage aer,iar se baga in cacat)
- Vasile,da-mi surubelnita (intra, iese plin de cacat si pisat) Bai Vasile…Invata ba meserie ca altfel toata viata o sa cari sculele…

Mergeau doi serpi prin padure.
- Vaşşşilica, noi şşşşuntem veninoşşşi?
- Nu şşştiu, dar de şşşe intrebiiii?
- Mi-am muşşşcat limba....

Daca mai stiti, mai zisheti-mi :)))))))

Simtiri nedefinite

Imi place sa simt. De-o fi de rau sau de bine, nu mai conteaza. Imi amplific starile spre un asa nivel ca am ajuns exasperata de implicarea asta a mea. Dupa ce un an jumate mi-am ferecat simtamintele atat de bine incat nimic nu ajungea la mine, acum am dat drumul la avalasa. Daca nu as fi la birou, cred ca as plange din doua in doua ore si in intervalul ramas as pluti de bucurie. Fiecare cacatel ma poate incanta, fiecare vorba ma poate pune pe jar. Oi fi deja instabila psihic si pasul urmator e sa ma trezesc ca deabea astept sa ajung acasa sa ma uit la telenoveaua preferata? Hm...don`t` think that will ever happen...

Nici nu mai stiu cum e mai bine. Io as opta doar pentru partea cu happinesu si cu bucuria, dar am un feeling ca nu se poate. Imediat cum ma simt fericita, vine un nor negru care ploua peste fericirea mea cu grindina and stuff. Si uite asa trec zilele mele, una rece, una calda...

Barbatii vad ca au cel mai mare talent sa aduca ploaia peste corzile mele. Fac ce fac, cum fac habar n-am, dar ajung sa-mi creez himere, sa-mi inchipui situatii care in real life nu exista. Clar mi-e mie ca nu mi le creez decat pe fapte si vorbe provenite de la dansii. Si atunci, ma intreb, unde se pierd senzatiile jocului? De ce taraganarea asta la infinit in viata mea? Eu sunt foarte calculata si imi gasesc timp de joaca. Am ramas ultimul om de pe planeta care isi mai doreste fluturasi?

(Aici sa ne intelegem bine....nu intentionez sa ma marit, sa fac copii, sa am o familie...nu zic nu nici daca asta e desfasuratorul destinului meu...dar plec de la premiza unei simple faching intalniri. Acolo vreau omidele sa se metamorfozeze, nu direct la mine-n pantaloni:))

Si se pare ca sunt doomed la vesnica asteptare. Si asta e norul razlet de ploaie doar al meu...pentru ca altii n-au ase probleme existentiale.

Si ma gandesc sa revin la cusca de fier, locul meu si doar al meu, la care nu poate ajunge nimeni, nu patrunde nimic si poa` sa stea lumea cu fundul in sus, eu beau in continuare la masa mea, fara a auzi zarva de primprejur provocata de mii de furnicute si furnicoi.

Si imediat iar ma razgandesc. Parca e mai fain chiar si sa suferi decat sa te pierzi degeaba. Si-apoi sufar si vreau inapoi in cusca de fier. Si-apoi ma bucur si nu ma mai gandesc la nimic, doar simt.

Si imi doresc atat de multe mici bucurii...

joi, 23 octombrie 2008

Wow

Gata, m-am hotarat iar.
Imi iau calculator, Zm-ule poti sa sari de fund in sus de bucurie ca o sa te frec prin mini instante de n-o sa te vezi :))

Inca ma mai gandesc totusi la varianta hoarda. Ce ma fac? Eu vreau shaman, dar shammy-ul e urat cu spume la hoarda. Warr nu-mi mai fac, clar, imi ajunge unu`. Maybe I`ll try un death knight. Mi-o modific pe Iha si o transfer.

Ideea e ca am dat de neste bloguri de wow today si iar m-a napadit microbul. Deci daca viata sociala nu, barbatii vad ca-mi trag numai tepe....gata, macar in viata virtuala pot sa ma simt cum vreau eu.

Deci, here I come wow, next week we`ll be together. Muah

marți, 21 octombrie 2008

Laly nervoasa

No, pai zilele astea cred ca imi spal toate pacatele de la munca. Vad o radiera maaaare si alba peste toate zilele in care n-am avut chef de munca sau am venit mai tarziu la birou. Si uite asa face radiera pe creierii mei...uite-asa...

Stadiul 1: Undeva trebe ca am gresit foarte tare. Ce urasc eu cel mai mult pe lumea asta este sa astept. Prietenii mei stiu foarte bine ce zic eu aici. Incep sa ma crizez, ma consum cu fiecare minut ce trece, timpul mi se pare interminabil. Ma joc cu telefonul, aprind o tigara, ma invart ca un leu in cusca, trimit mesaje "subtile" de amenintare :)). Nervii mei se intiiiind pe mii de kilometri. Si se rup in momentul in care persoana pe care o astept reuseste sa raspunda la telefon. Grea tehnologia asta mobila. E facuta doar pentru unii. Astia de fac kilometrajul.

Stadiul 2: Mai nasol e cand astepti sa se termine o sedinta. Eee, atunci intru in alte stari mai complicate. Nervii intinsi la maxim nu-s o solutie cand n-ai pe cine sa refulezi. Si atunci incep sa-mi gasesc de lucru. Bine inteles nu ceva de lucru in adevaratul sens al cuvantului. De citit bloguri, de gasit alti sariti de pe fix care mai sunt la ora asta la munca pe care sa-i intrerup din munca si sa-i iau la o tigara, de facut teste paramegauber psihologice si tot felul de activitati inutile, de parca nu mi-ar sta bine in birt la o bere sau acasa citind o carte.

(De ieri am spus ca nu mai aprind teleul decat pentru stiri. Mi-am dat seama ca 10 ore pierdute spre si la servici pe zi cu inca 4 ore de butonat telecomanda in zadar acasa ma reprezinta pe mine ca om. Bleah, ea, realitate deci luam masuri. Si ieri am citit o carte. Si azi voi face la fel. Si sper sa ma loveasca realitatile astea mai des ca prea am ajuns sa fac umbra pamantului degeaba.)

Stadiul 3: Iar cel mai nasol e sa astepti sa ti se intample ceva. Sa nu te simti bine asa cum esti, sa nu iei nici un fel de masura si sa nici nu ti se intample nimic. Si-atunci te rogi.....

E, eu n-am ajuns inca in stadiul 3, dar traiesc traumele simultane ale primelor doua stadii. Inclin sa cred ca stadiul 2 ma scoate momentan din toti pepenii.

Gata plec. Va pup

luni, 20 octombrie 2008

Timbildingu

Rau e sa traiesti degeaba....S-au inventat atatea job-uri perfecte pentru a pierde timpul la birou in sedinte. Si acuma mai facem si team building. Cica sa socializam. Pai nu socializez 8-10 ore pe zi de mi s-a acrit de lume si de oameni si de tot???? Pai de ce sa socializez cu aceeasi oameni si in week-endu` meu libeeeeer?

Uof, sunt dusa cu pluta. Nimic nu ma multumeste azi. Ma saturai de ea viata de birou. Zisai io ca fac un eveniment sa mai fac neste bani si atata tot. E, pai putea fi asa simplu? Asi da toti banii inapoi numa` sa mai organizez unul, sa simt ca fac ceva, ceva la care ma pricep. Ma pricep io foarte bine si sa stau cu fundul pe scaunul de la birou, da` nu ma gadila la orgoliu.

Am crezut ca am reusit sa bat ambitiile personale, dar vad ca ele m-au batut pe mine. Na, ca nu mai imi trebe job lejer pe bani buni. Imi trebe amu job stimulativ pe bani buni :))

Si nu vreau sa mai astept pana ma fac eu mare! Vreau acum!

De draci, de nervi, de plictiseala, de ura fata de sistem m-am apucat sa fac abdomene. Cica o minte sanatoasa intr-un corp sanatos :))))

Nu-i de ras ce clisee stupide care poate-s adevarate ne da viata? Everyday alte dorinte, alte nemultumiri....numai dude. Peste tot dude.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

Joaca

Pana la urma cum ar trebui sa fie? Cine pe cine pune ochii? Care-i vanator si care-i vanat? Cum se contorizeaza scorul?

Il vad acum vreo 2 ani la teleu. Crancen de bun mi s-a parut. Atat de mult gramaj de charm, inteligenta si umor la un metru saptezeci (cred). I-am urmarit show-ul cap coada fara plictisu` meu constant din fata televizorului - moment in care fac ping-pong cu canalele de televiziune. Buun. Peste cateva zile uit de el.

In ziua de repetitii (premergatoare evenimentului de-l avusai pe 15 oct) - hop, pe cine vad? Exact, el era. Buuun. Eu a doua zi aveam de alergat tot Palatul Parlamentului in ritm de maraton. Si aici dilema mea. Eu ce fac? Scot artileria grea (tocuri, decolteu, machiaj, coafor...etcetera etcetera) si probabil ca evenimentul se ducea undeva pe apa sambetei, sau imi fac eu treaba in adidasi si tricou si las machiajul si alte cele in favoarea somnului - caz in car m-ar fi remarcat cineva doar pt a mai organiza evenimente. Bine`nteles rasete cu fetele, care se dadeau de ceasul mortii sa-mi demonstreze ca n-are de ce sa-mi placa de el decat dupa ce se termina evenimentul :)))

Pare-se totusi ca nu decolteul e punctul meu forte (damn, am trait o viata cu idei gresite :)). Nu stiu ce, probabil limba mea ascutita i-a atras atentia. Buuun...deci jocul incepuse. Si ne-am tot jucat si ne-am ridicat mingile la fileu, pana omul si-a facut numarul pe scena si...a plecat.

Eu zic ca merita sa insist. Fac rost de nr. lui de tel. si ma dau de ceasul mortii sa gasesc mesajul perfect, zic eu ca l-am gasit si l-am trimis. A fost atat de subtil, incat mi-au trebuit 2 mesaje de la el ca sa-mi dau seama ca omul habar n-are cine se leaga de viata lui. Si in momentul ala m-am gandit s-o las moarta. Ca doar kilogramele alea de charm se gasesc pe toate gardurile...

Ma trezesc eu azi de dimineata, ma invart putintel si tarrr...telefonul. Raspund."Daaa?"
"Buna ziua, in legatura cu faianta comandata. Cum ati vrea sa facem?"
"Huh, ce faianta, d-le, ati gresit nr."
"Dar cu cine vorbesc?"
Eu: Andreea, el: ca sa vezi!! Era el:)

Si dai si razi si dai si joaca-te. Si deseara plec la deit. Ha ha ha.

Deci, cine pe cine??? Sa pic ca musca sau sa-i las impresia ca tra` sa ma cucereasca (putin chin nu strica, nu?)

Ehehe:))

joi, 16 octombrie 2008

Plot point-ul Anei

Nu mai stiu care "mare" al nostru a zis ca eseul e viitorul literaturii si poezia va muri.
Incercati sa vedeti diferenta:
Cititi o poezie treaz, cititi o poezie dupa cateva pahare de vin.
Veti intelege ca viitorul omenirii e alcoolul (sau drogurile)...dupa caz.

Next:
Cititi o poezie in orice stare (de nervi, de pierdere, de drag, de orice)
Recititi-o in alta stare (inversa).
Veti constata ca aceleasi "lirisme" le veti intelege cu totul altfel.

Nici o proza nu poate fi interpretata (nu ma refer la caracterizari, descrieri, bla bla, bla). Povestea ramane aceeasi poveste.

Suntem deci rulati si reciclati si tematori de nou.... de nu citim, nu scriem, nu simtim poezii?

Ce n-am zis ieri

Sunt atat de fericita :))))))))))))))))))))))))))

I`ve got it all seara trecuta. Iar am trecut in stadiul de "viata e faina". Viata e faina daca e traita. Am un mare ego interior care nu se lasa rapus de ale mele ucideri de neuroni. Ma bucur, ma incant, ma minunez si ma uimesc de fiecare data cand intalnesc un om care imi poate transmite feeling-uri.

Am trait tot ieri. Am tipat, am ras, am fost isterica, am iubit, am fost iubita, am exagerat, am fost om, oamenii m-au vazut oama, am simtit... si pot sa spun cu mana pe inima ca nu conteaza nimic decat ce am simtit eu ieri. De asta sunt fericita.

Concluzie: n-as putea trai niciodata pe o insula pustie :))))))))))))))

miercuri, 15 octombrie 2008

Mirificul exista!

Foarte extrem de exceptionala zi. Am cunoscut azi mai multi oameni decat in 7 ani in Bucuresti.

Multumesc pe aceasta cale oamenilor de stiinta (in special celui cu ceasurile:)), lui Escu, blondeai ce-a avut o cadere nervoasa - si nu e blonda deloc, va zic eu; mainii mele drepte ce mi-a adus toti oamenii pe scena, Flaviei, tuturor celor pe care-i iubesc de mult si mi-au demonstrat iarasi ca sunt profesionisti -aici nu va insir ca altu` e postitu`-, lui Geoana de la tehnic - omul cu sfatul "nu te panica, doar s-a schimbat scenariul in timpul evenimentului", hostess-elor care au fost cele mai sexy, finute si superbe ever din istoria femeilor - in frunte cu Roda ofc si tuturor celor cu care am ras azi.

A fost o atmosfera de Timisoara in Bucuresti.

Dupa doua ore de la terminarea evenimentului....inca zambesc prosteste de parca m-am indragostit.

Am trait azi emotii nepretuite alaturi de oameni care simteau la fel, oameni care si-au dat ultimul suflu ca lucrurile sa iasa perfect. Va iubesc si sper din toata inima sa va reintalnesc pe toti asti de mi-ati ajuns azi la inima.

Promit ca ma voi tine de capul vostru si va voi revedea :)))))))

marți, 14 octombrie 2008

De ce iubim Bucurestiul

Am sa va spun ce am iubit eu la Bucuresti.

Pentru ca eu am cunoscut un altfel de Bucuresti. Bucurestiul anilor `93-`94, un Bucuresti in care mai miroseai starea de dolce far niente a vremurilor sale de glorie. Un Bucuresti in care iti intalneai prietenii pentru ca nu erau acaparati de monden, unde vara nu mirosea a asfalt incins si a carburant ars venind din tevile de esapament, ci vara avea miros de vara. Iar iarna avea crivatul ei crunt de-ti plezneau bicele lui Yeti pe fata, iar troienele dadeau verdictul scoaterii saniilor din pivnita.

Am cunoscut un Bucuresti in care lumea era culta, nu existau malluri, pitzipoance, manelisti si cocalari. Un Bucuresti in care cinema Studio era plin de tineri dornici sa devoreze arta. Un Bucuresti in care exista carciuma Sarpele Rosu, un loc unde vinul se amesteca prin vene provocand o stare de beatitudine nonbetie pe ritmuri lautaresti.

Am iubit un Bucuresti mai mic, mult mai mic, un Bucuresti poate mai urat vizual, dar primitor. Aproape ca te simteai pe ulita la tara cand fiecare batranica iti dadea binete de cate ori treceai prin fata portii ei.. Un Bucuresti care pare celor nascuti dupa anii `80 o lume cu caracter de utopie, ireala si fantezista. Un Bucuresti cu mult mai putine tramvaie si mult mai multe flori.

Un Bucuresti in care existau Oameni.

Am iubit un Bucuresti care nu mai exista. Sunt trista pentru ca nu inteleg mecanismul ce l-a plafonat, oamenii extraordinari care l-au parasit, leprele si depravatii care l-au invadat.

Dragii mei, incercati sa fiti mai buni, incercati sa dati jos superficialitatea care v-a acoperit, incercati sa ajutati la restaurarea Bucurestilor. Din noi porneste totul.

duminică, 12 octombrie 2008

Condamnatul la moarte

"Bunicule, spune-mi o poveste..."
"Ce poveste, dragul meu?"
"O poveste ca oricare alta poveste..."

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi...nu s-ar mai povesti...
Multi comandanti, ofiteri, sergenti, soldati etc.... isi duceau razboiul patriei.
Campul de batalie: firea in desert
Dusmanul - un om -: luat prizonier, inlantuit, tarat prin desert. Cert e ca exista.

Dupa luni de zile de marshaluire prin desert... divizia(formata din 20 oameni) ajunge cel mai aproape de locul unde avea sa fie inchis detinutul condamnat la moarte. Oamenii erau infometati si insetati. Nimeni nu mai avea dorinta de a continua drumul.

Locotenentul sef a ordonat repaus-ul. Supusii s-au supus: au pus corturile, au scos conservele, au baut nepretuita apa.

Neavand nici un ordin de sus, neavand un dusman vizibil la front...locotenentul diviziei s-a gandit sa prelungeasca repaus-ul...sa nu mai ajunga la cea celula, unde scaunul electric, omorat de rugina timpului...astepta detinutul nostru. El, detinutul ce comisese CRIMA!

Tabara s-a stabilit la N-E de oaza din desert. Ani si ani bine`nteles au trecut, oaza - sursa de apa le era, fructele oazei...mancare satioasa:)

20 de ani au trecut.
Detinutul le-a devenit prieten. Beau aceeasi apa, mancau aceleasi fructe, iubeau orice....ce nu era desert!

Dupa ani de ani....Cel ce avea datoria de strajer...vede un punct in zare.

Punctul se lateste din ce in ce mai tare, apoi se transforma intr-un mare nor negru...apoi intr-un cal cu plete negre....negru vedea strajerul...
Incepand sa se adune la cea minune, ceilalti 20 (detinutul nu mai statea in lanturi de ani de zile) asteptau. Deci patria nu ne-a uitat!!!Dupa atatia ani de chin, detinutul ar trebui izbavit!!
Un calaret falnic, imbracat in uniforma...intr-adevar strabatea desertul!

Calaretul se apropie destul. A ajuns in ograda celor 21.
Zumzete si ganduri se risipira simultan.

"Am venit sa va aduc de veste!"
"Asteptam depesha de prea mult timp, ia un colt de paine, straine!" Asteptam pana rumegi dumicatele:"

Calaretul, ( profesionalismul lui isi spuse cuvantul): "Am adus verdictul detinutului! Sa purcedem la spunerea depeshei!"
Lumea nu se cutremura...ei toti stiau deja ca nu mai sunt 20, ci 21! Regele, clar trebuia sa stie si el!

Calaretul intinse depesha. Locotenentul o lua cu ochii umezi si sufletul vesel. "Servim o tara", se gandea el:).

In depesha scria asa: "DETINUTUL TREBUIE IMPUSCAT LA ZID!"

Lungi nopti si scurte zile mai avu locotenentul de atunci.....patria si-o servea de mic, asa era intzarcat, asta era rostul lui in viata.
Soarta l-a imprietenit, l-a intovarasit, l-a facut sa imparta, l-a facut sa iubeasca.

El, acum, cum ar fi putut sa nenoroceasca sentimentele din el? A intrebat cei 20 de oameni de-i erau subalterni, a intrebat detinutul ce le devenise tuturor prieten.... a intrebat desertul...
- cei 20 de subalteri i-au zis ca vor ramane toata viata in desert impreuna cu detinutul;
- detinutul i-a zis ca il respecta si a fugit sub copitele calaretului negru, dar soarta a facut ca nici macar sa nu fie zgariat;
- calaretul negru ce adusese depesa trona: "Detinutul trebuie executat la zid!!!" a inceput sa intrebe si el desertul???

Merita sa faci un zid din oameni ca sa salvezi un proscris?


Decizia locotenentului meu, dragii mei, nu a fost una usoara.
In primul rand...el isi iubea patria.
Loc de intoarcere nu era. Trebuia sa impuste detinutul la zid.

Bun. Prima parte pt locotenent era clara. Omul trebuie impuscat.
Dra suntem in desert, de unde face locotenentul meu rost de un zid sa indeplineasca dorinta regelui????

Intr-o dimineata friguroasa, locotenentul meu a dat trezirea ca pe vremuri:
"Pluton! ALINIEEEEREA!
Detinut: Un pas in fata!

El, locotenentul, a luat DECIZIA. A impuscat detinutul la zid.

Afacut un zid din cei 20 oameni aflati in subordine, a pus detinutul in fata zidului, si a tras.

Nu mai tin minte daca zidul s-a dovedit a fals sau locotenentul meu nu mai avea gloante

vineri, 10 octombrie 2008

Si acum sa va povestesc povestea - Za pusca!!

"Pusca e formata din trei parti:
-partea de sus a pustii;
-partea de mijloc a pustii si
-partea de jos a pustii.

Partea de sus a pustii e formata din trei parti.
Partea de mijloc a pustii e formata din trei parti.
Partea de jos a pustii e formata din trei parti.

Partea de sus a pustii e formata din trei parti:
- partea de sus a partii de sus a pustii;
- partea de mijloc a partii de sus a pustii
-si partea de jos a partii de sus a pustii;

Partea de mijloc a pustii e formata din trei parti:
- partea de sus a partii de mijloc a pustii;
- partea de mijloc a partii de mijloc a pustii -
-si partea de jos a partii de mijloc a pustii;

Partea de jos a pustii e formata din trei parti:
- partea de sus a partii de jos a pustii;
- partea de mijloc a partii de jos a pustii
-si partea de jos a partii de jos a pustii,

...care face poc."

Bonus pt cei care stiu poezia- o sticla de tequila:)
Exclud lumea care stie de la mine si lumea care da search dupa ea. Za poezia.
Pup si kisss si love ca aia vreu io de la viata.:))

O poveste

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti...un castel maret de clestar.

Un castel de clestar cu turnuri de fildes, un castel cu mii de Ilene Cosanzene poftind din spatele geamurilor termopaneficate, un castel aflat la departari de mii de zari, nenumarate nopti Pegasus-ului sa nu-i ajunga.

Un castel de intra intr-un papuc, sau in globurile Santei Clausss American .....cele cu minunate si neumarate curgeri "suave" de fulgi de nea....toate inchise si toate comandate de Za Human Touch. Decisiva mana, dealtfel.:)

Un castel cu nenumarate carari poleite cu aur, un castel de clestar imbracat cu smaralde, un castel indragostit de rubine, tinichit cu platina si avid de priviri.

Ast (AST) castel mirific era stivuit de zari nestiute de nimeni...atat de departe parea pamantul de el....atat de mare era scara ce ducea la el.

AST castel avea o scara lunga si lata. O scara formata din 100 trepte.

Dragii mei, aceasta scara era la randul ei mirifica. Data de la Dumnezeu, infiltrata de toate minunatiile posibile pe aceasta lume. Pasari albe zburau in jurul scarii, leii strajeau mai falnici decat padurile, intelegeti ideea si scuzati-mi taierea avantului.:)

Aceasta scara magnifica avea 100 de trepte.

Si veneau oamenii in pelerinaje sa vada castelul de clestar....mii si mii de oameni zilnic se bucurau de minunatiile dulci zamislite de...(nu era Za Human Touch:P)

Treapta de sus, s-o numim treapta 100, cea pe care tot norodul se oprea sa "se uimeasca" de minunatiile palatului - era mandra si neaosa. Fiecare falnic reprezentant al omenirii se oprea sa se mire pe treapta de sus. Si se mirau si se incantau....de castelul cel maret...


Ani si vieti....balauri cu fantani, regi si norod laolalta au servit, copiii au crescut si au iubit.

....Palatul inca mai exista.

Treapta de sus tot mandra, palatul tot 100 trepte in visterie aparea.

Si dupa atatia ani cat nici numaratoarea nu i-ar putea ajunge....treapta de jos (o numesc treapta unu), prima treapta de jos a scarii se stirbeste putin. Treapta de sus, mustratoare de fire, o dojeneste: "Mai tu, treapto, ar trebui sa ai putin mai mare grija dupa ce ajungi la o varsta. Fa un peeling, un tae bo si vorbeste cu vedetele. Nu inteleg cum ai putut sa stai atatia ani in umbra mea!! Dar te iert, pentru ca frumusetea inseamna bunatate."

Treapta de jos, mica si tematoare, a incercat sa vorbeasca. A incercat mai intai cu treapta de langa ea. Cand si-a dat seama de culoarea norului care s-ar putea abate asupra castelului daca ea ar incerca sa se curete de praf si sa lase tumultul din ea sa iasa la iveala, i-a povestit treptei de langa ea ca ii place treapta a 78-a. Treapta de langa ea s-a retras cu repeziciune.

Au mai trecut ani si ani...

Si treapta cea mai de jos, stirbita de inca o vreme, a trecut prin ultima incercare. Eu, ultimul om sunt cel ce-a calcat pe ea inainte sa moara, inainte ca implozia din sufletul ei sa iasa prin pori. Treapta a devenit non-functionala.

De atunci, palatul de clestar a ramas in vazduhuri. De atunci, din momentul in care am pasit pe ea si am vazut ca ea, ultima, ultima treapta, ultima mea speranta de a ajunge la palat... s-a prabusit....ultima treapta de jos a scarii formata din 100 trepte s-a defectat...am amutit. Timp indelungat.

Si de atunci, n-am mai auzit nimic despre prima treapta de sus, cea mai mandra si mai falnica, cea pe care se oprea norodul si exclama:"Am pus piciorul pe palatul sufletului meu!"

Dar un ecou imi bazaie in mintea: "Eu sunt cea pe care au pus piciorul toti inainte de a-si atinge visul!"

Eu nu am vazut palatul de clestar. Eu am iubit visul sau treapta de jos a scarii?

joi, 9 octombrie 2008

Workaholica azi

Arghhhh, n-am timp sa scriu. Poate mai tarziu :))
Asta daca nu are de gand cineva sa iasa la joaca in oras deseara!!! Invitatie open!

Am trei evenimente de organizat si un sef de multumit, ca pleaca pentru o saptamana.
Deci a full day at work.

Si seful meu vrea sa plece cu un tren la care nu mai sunt bilete. In momentul asta cred ca stiu toate functionarele tuturor ghiseurilor din Bucuresti ca TREBUIE sa gaseasca o solutie. Si pana deseara tra` sa se fructifice solutia sau ma fac eu pat de tren (ca perne moi am :)) si il car in spate pana unde tra` sa ajunga. Si credeti-ma, e departeeeeee!

Deci nu mi-ar strica neste bafta si un dram de noroc.

miercuri, 8 octombrie 2008

Caprelul

Ah, nu stiu cum pot trai departe de Timisoara si departe de prieteni. Departe de starea continua de bine. E o alta lume in capitala si un stil de viata mecanic. Zi de zi un oras gri si mohorat te intampina in drumetia atingerii scopului suprem: banii de intretinere. Pfft!

Incerc sa ies cat mai mult. In Timisoara viata sociala inseamna tot. Ne sunam, ne intalim; ne intalnim fara sa ne sunam, oricum, dar nu se poate sa nu ne intalnim. Toata lumea iese la cafele si la sucuri. Seara la baute. Mai rarut de la o varsta incolo ca nu ne mai tin bujiile. Nu povestim niciodata de servici (decat fazele funny), nu ca am fi facut o regula, ci pentru ca nu ne intereseaza. Pentru ca pierdem oricum destule ore din viata muncind ca sa mai si vorbim despre munca. Pentru ca poti ajunge cineva si fara sa fii obsedat. Pentru ca viata netraita cu prietenii e degeaba. Pentru ca maine niciodata nu zambesti, orice bine ti s-ar intampla, daca doar straini se uita la zambetul tau.

Cum arata ziua la timisoreni: trezit, servici, acasa, dus, iesit in oras.
Cum arata ziua la bucuresteni: trezit, mers la servici, servici, plecat de la servici, e deja noapte. Unde doamne iarta-ma sa mai iesi??

Am facut un calcul simplu. Mie imi ia o ora sa ajung la munca, implicit imi ia o ora sa ma intorc de la munca. Deci 2 ore pe zi, asta inseamna 10 ore pe saptamana si cu un calcul aproximativ - 2 zile pe luna, 24 zile pe an - zile pierdute in metrouri si autobuse. Merita? Pentru ce? Sa ajungem unde? Cat mai departe de noi?

Sunt asa nostalgica pt ca am citit un mail primit mai demult de la Medut:

"Ceau pizdici
Si
La multi ani, sa cresti mare si frumoasa si sa-ti fie dor de mine!

Ce draq cauti acolo? Vino acasa sa facem chef impreuna. Sambata tinem ziua mea la Fred.
Ba, am uitat sa ti zic ca o sa fiu matusa. Alina e gravida.Ce zici ce trece vremea! Eu inca ma vad in clasa intaia cand venea bunu sau mama dupa noi. Sunt nostalgica dar nu stiu cum se face ca de cate ori ne intalnim nu apucam sa sa intram in amanunte. Prea mult departe, prea multe noutati.
Lali, gaseste-ti naibii un gagic si hai acasa.

Ce naiba faci cu Robert! Distreaza-te in seara asta, nu pierde nici o clipa, baby, ca viata ii scurta. Te tuc eu, Cosmina, Raluca, Radu, Fred(care se imbata la ora asta) Jenel and everybody else.

Azi am pus geamurile termopane, bineinteles pe unu (ala de la balcon) l-au facut prea mic, asa ca l-am dat jos si acum am ramas cu zidu spart, poate sa intre la mine in casa cine vrea pe balcon( hi, hi) si de aia, de ciuda bem dar te iubim si iti dorim tot ce iti doresti si tu, adica bani, bani, bani si …..bani si fericire, dragoste, bani. Stii tu ce.
Te pup cel mai tare si iti mai scriu."

Si eu te iubesc, Medut si poate la 60 ani o sa ne mai facem odata ziua impreuna!! hihii

marți, 7 octombrie 2008

Zoe, fii barbata!

Ei, asi! Fac eu ceva si tot nu ma potolesc cu fluturasii mei.

Cica s-a gandit cineva sa scoata o carte "A guide for the unlucky". Da` de ce? La ce le mai foloseste daca ei n-au oricum noroc in viata? O carte plina de porcarii. Ce te invata? Cum sa impusti pisica neagra care-ti taie calea? Cum sa iei un examen la care n-ai invatat? Cum sa nu spargi oglinzile? De ce ar citi cineva asa ceva? Si ce mi se pare cel mai amuzant e faptul ca atunci cand o deschizi pe la mijloc dai de o ditamai potcoava. Rofl.

Cred ca ma duc sa-mi iau cartea. Poate cu potcoava-n san, o sa ma sune "okisori". L-am poreclit asa pentru ca are ochii verzi si ma pierd in ei .... Si voi muri daca nu ma suna saptamana asta. De fapt voi face cea mai mare prostie. Il voi suna eu. UOOOFF!

Ati auzit ca Danemarca e cica cel mai fericit popor din lume? Oare cum or fi facut statisticile astea? Au luat 100 de femei si 100 de barbati la intrebari: "Cam ce stare aveti dumneavoastra de-a lungul zile?" De fericire? Hm. Pai aveti motive? "Pai nu e nevoie de niciun motiv sa fii fericit. Ai nevoie doar de potcoava din cartea pt nenorocosi"

Io v-am zis ca o sa mi-o iau. Si dupa aia o sa fiu Zen!

Sic, Ochisori!

luni, 6 octombrie 2008

Men...always men

Habar n-am ce vreau. Cred ca noi toti, daca ajungem sa ne intrebam ce vrem intr-adevar, n-avem nici cea mai mica idee. Nu ma contraziceti. Asta cred eu azi.

Am intalnit pe cineva care m-a scos din cusca mea de fier. Un cineva cu care am reusit sa fie eu din prima, sa nu mai imi afisez masca mondena. Pentru ca , in ultimii ani, mi-am propus sa nu mai caut in adancul lucrurilor si sa fiu atat de superficiala pe cat se poate. Extrem de superficiala. Nemurirea sufletului carabusului divin nu mai era o stare pentru mine. De fapt am ajuns in stadiul in care masa era masa si scaunul scaun. Credeti-ma ca la nivelul asta nu te mai loveste nimic.

Dar carapacea parese ca a fost prea subtire. Ajunge o discutie cu un om inteligent, pe care vrei sa-l ai, sa fie al tau...sa-ti dai seama ca ai ajuns sa te gandesti iar in profunzime. Sa despici firul de par in patru. Sa ai pareri, sa intuiesti realitatea prin identificare afectiva.

De ce? Si nici macar nu cred ca ma place. Si cred ca m-a lovit zburatorita. De doua zile am o stare de neliniste, de asteptare incordata, am palpitatii majore cand suna telefonul (cu toate ca sunt sigura ca nu e el si nu e el niciodata si telefonul suna cu precizia ceasului azi ). Minut cu minut starea de tristete se adanceste. Si come one! Am crezut ca am invatat ceva in astia 15 ani de cand am inceput prima oara sa ma indragostesc. Deci nu. Nu poti invata sa nu te mai indagostesti. Nu poti planifica de cine sau cand. Nu poti face nimic atunci cand se intampla. Nu mai esti stapan pe viata ta.

Bleap. Sunt lipsita de concizie si prea complicata. Si vreau sa fiu din nou fericita. Macar bucuroasa. Si nici macar nu e soare afara si nimic nu ma poate inveseli.

Dar a trecut ceva timp de cand n-am mai simtit angoase. Hai sa bem pentru asta!

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Tehnologia ne mananca macrameurile

Voi fura o porecla. O fata bloggerita povestea o intamplare funny despre happening-uri cu IT-istii de la birou. Si i-a dat numele personajului "Gigi Mufa" (voi da link intr-una din zilele astea spre povestioara).


Eu propun asa: toti IT-istii din toate firmele sa se cheme Gigi Mufa.

Povestea mea incepe la ora 17 dupa amiaza, vinerea. Al meu sef imi da enjdemii de chestii de printat. In doua exemplare fiecare. Zic eu ca nu-i greu. Ce poti presta? Dai print, fumezi o tigara si iar dai print. Eee, canci. Ne lovim de tehnologie. Din start imprimanta mea nu dadea randament la 100 pagini (saraca, mititica si demodata, n-are atata memorie). Buuun. Gandirea mea a mers direct spre imprimanta din mijloc (3 mari si late imprimante presteaza intr-o zona de vreo 100 oameni). Si dau print. Aici incepe de fapt povestea: (retinem ca primul document avea 107 pagini si mie imi trebuiau 2 exemplare)

Printul mergea perfect la primele 10 pagini. Am zis eu....hai sa bag o tigara pana ies toate. Bun. Tigara cu colegii, rasete, alea alea. Termin tigara, re la imprimanta. Cand colo, ce sa vezi? PAPER JAMMED. Scot, bag, intorc imprimanta de osutapatrujdamii da kile pe dos....MERGEEE. YUPIII:)


Plec spre biroul meu. O voce interioara imi spunea: nu te lasa amagita de aparente...nu te lasa amagita.....nu te lasa...Ei bine, eu nu credeam ca exista aparente (sau semne:)). Si am stat pe scaunul meu, la biroul meu. Pana cand: DOCUMENT FAILED TO PRINT!!!

WTF, zic eu....si plec spre imprimanta. Imprimanta zicea la fel : paper jammed. Ia carcasa, scoate carcasa, baga carcasa (no paper was jammed). OFC. Si alea osutapatrujdamiidakile tronau peste micul meu spirit.

Bancul cu furnica mi s-a intamplat mie azi. 2 ore am alergat sa incerc sa fac imprimanta sa se convinga ca nu e adevarat ce crede ea. Nici o hartie nu s-a prins, mama masii!!! (Gigi Mufa e de vina). Deci no paper jammed at all!!! Dar la fiecare 3 pagini, imprimanta insista:paper jammed!!!


Reuseste draga de imprimanta sa scoata juma` de document (cu mica mea cursa de a o intoarce pe dos la fiecare 3 pagini). Mintea mea sclipitoate se gandeste ca fata mai are 2 imprimante in biro` folosibile (a mea - f veche si scoate doar documente word si a sefului - care scoate tot). Deci dau print unui word la mine pe imprimanta si plec la sef in birou sa printez restul power point-urilor. Ce sa vezi dupa un power point? Imprimanta nu mai are culoare rosie!!! Si din 3 in trei pagini apare o duda care ma avertizeaza!!! Ca nu mai are magna (sau cum draq o fi chemand-o!)


(da, printam cu selection de black and white, da greyscale, da, not high quality!!)


Si-l chem pe Gigi Mufa.

O ora, o ora fratilor, atat i-a trebuit sa-mi spuna ca nu mai pot printa la imprimanta aia!!!

WTF? Aia stiam si eu cu o ora si o intuitie inainte...damn Gigi Mufa si urmasii sai!

Next! Gigi Mufa a venit cu o idee! Sa bage cartus in alta imprimanta care cica se misca mai repede. Pai, bai, Gigi Mufa, daca aia se misca mai repede, de ce draq firma nu se poate folosi de ea? E de duminica? Nu mai punem pe noi haina de duminica de mult, nu mai scoatem bibelourile la nunti, ci folosim imprimanta vineri seara cand mai sunt eu cu Gigi Mufa in toata firma. Si amandoi vrem acassssssaaaa! Era un favor cred eu :)

Buuun, sa zicem ca a reusit. Da un test, zic eu. El da. Imprimanta scoate clar de luna - negru pe alb. Buuun. Dau print la un power pont. Dupa vreo 10 pagini, Gigi Mufa isi da seama ca merge cam greu. Eu plec spre imprimanta (care btw, e la vreo 10 m de mine si picioarele este ale mele) si ce sa vezi? Za imprimanta nu citea (nu putea ca era veche) toate informatiile!!!!! Nu mai stiu ce draq scria imprimanta pe gura ei...dar cum draq sa nu-ti dai seama ca ceva nu e in regula cand era aceesi fraza pe every page? Voi v-ati dori o imprimanta care sa zica non stop "Eu nu pot sa... Eu nu pot sa..?)

Eu sunt un robot care nu se strica niciodata_niciodata_niciodata_niciodata_niciodata_nic_n_

Deci te caci in el de cartus sau de imprimanta?

Pun eu intrebarea next la Gigi Mufa dupa ce aveam exasperari existentiale: auzi, tu, mai draga, ce-ar fi sa-mi gasesti orice imprimanta, bag informatia pe stick si ma duc la orice calculator din firma? Huh? Zici ca te gandesti? Asa facea fratilor, el in momentul ala lua o hotarare existentiala nr. 1. Next :Gigi Mufa s-a gandit ca alta solutie nu e!! Asta e solutia!!

!YEEEE:)

I-a mai luat lui Gigi Mufa vreo juma de ora sa intre de pe contul de admin pe un oarecare comp si sa pot finaly sa dau print la restul de 700 pagini care (cum plm?) s-au printat in 45 min?????

Eu zic sa submmitem toti ca IT-istii sa se cheme Gigi Mufa si sa incercam sa invatam ce stiu ei, sa devenim mici Gigi Mufisti, ca fara ei nu se poate trai lin!!

vineri, 3 octombrie 2008

Meduzele fluorescente

Cat de minunate pot fi zilele in care nu te calca nici un taran pe bataturi... Iar am avut drumetia de dimineata far` de peripetii. Mai mult de-atat, m-am spart de ras in autobuz ascultand radio ZU cu neste melodii care mi-au adus aminte de vara si de mare.

Dupa o lunga vara in orasul asta prafuit si imbacsit a rasarit Lebada pe strada mea. Lebada e din Neptun. Lebada mi-a propus sa mergem intr-un week-end la Neptun, asa ca intr-o seara calduroasa de vineri ne suiram noi in masina si am purces la drum. Cu mii de scenarii in cap: Sa vezi cum facem noi 5 ore pana la mare....e ultimul weekend, e cald, lumea isi ia copil, purcel, catel, galetuse cu nisip cu tot si pleaca spre intinderea albastra. Tot Bucurestiul o sa fie la mare in ultimul weekend...toata strada, tot blocul, administratorul cu copii lui galagiosi, administratorul chemandu-si bineinteles si prietenii plecati la capsuni in Spania. Si ei cu copii si catei si purcei. Ca doar e ultimul weekend :)

Nu ne-am intalnit cu administratorul pe drum. Nici pe plaja :) Cred ca s-a dus la Mamaia.

Ajungem noi pe plaja sambata de dimineata...totul era mirific. Cald, placut, putina lume, apa numai buna, berea rece-rece. Buuun. Se baga a mea in mare. Cum inotam eu linistita si aproape orgasmata de starea de dolce far niente...bleop ceva la mine-n sutien. Ce-o fi? Ca de vazut nu vedeam animalul, doar il simteam. O gelatinoasa mare cat unghia. Huh? Ce cauti tu aici si de ce esti atat de mica? Ies din apa sa povestesc descoperirea. Lebada era in super extaz. "Ele sunt, au veniiiit! Meduzele fluorescente!" Ce???

Si ne povesteste ca acum 10 ani le-a vazut ea noaptea in valurile care se spargeau de digul de la Neptun. Sute de mii de sclipirici in apa. Si ca de atunci le asteapta in fiecare an, ca e indragostita de ele si ca ne-a zis ea ca ele exista, nu sunt doar in imaginatia ei si la noapte ne va duce ea pe dig si ne va arata meduzele fluorescente mici cat unghia. Hm.

Noi sceptici. Ea: da, meduze fluorescente! Da, mii de meduze fluorescente!
Pai cum sa fie meduzele fluorescente, ca alea traiesc doar in ocean, vazuse Flavi pe Discovery.
Ea ca asa e, noi ca nu se poate.
Sa vezi scandal pe dig, ce iese, Lebado, daca ne iei deseara din scaunul pufos in care bem un vin alb si ne plimbi cu picioarele in tocuri pe digul negru si meduzele tale nu-s fluorescente....
Ba sunt, stiu eu, le astept de 10 ani, ele sunt, le recunoooosc!
Bine Lebado, dar cum sunt ele asa fluorescente, ca doar n-or avea sangele din fluid de carioca! Daca astea mici se incarca de la lumina si cand ajungem noi acolo e deja prea tarziu, nu mai sunt fluorescente. Deci sa stabilim ceva. Nu vrem sa auzim de la tine ca e prea tarziu :)
Radea Lebada, dar se dadea de ceasul mortii sa ne arate ca are dreptate.

Eh, nu va zic ca am baut si vinul, am ajuns pe la 12 seara pe dig bombanind...Na, unde sunt, Lebado? Au plecat deja? Si hop :Uite-leeeee! Lebada ginise meduzele. Care este si cand este nu mai poti sa zici nimic. Un spectacol de luminite fojgaitoare pe creasta valurilor. Muuuulte, zici ca aruncase Dumnezeu galeata de licurici in mare.

Deci, dragii mei, meduzele fojgaitoare exista! Si acum e Lebada victorioasa ca o sa povestim si noi altora si n-o sa ne creada nimeni. Bravo Lebado, ne-ai dat leapsa :P

joi, 2 octombrie 2008

Pentru ca mi-a placut atat de mult incat am vrut sa il postez aici :)

Apocalipsa in media din Romania:


Gazeta Sporturilor: Piţi, ne lasi macar dupa sfarsitul lumii?

Antena 3: In trei zile Basescu nu va mai fi presedinte! Am invins.

OTV: Senzational! Urmariti ultimele stiri despre Apocalipsa in direct la Dan Diaconescu! Vrajitoarea Lenuta va da sfaturi despre cum sa va purtati pe lumea cealalta.

Libertatea: E ultima ta sansa sa fii fata de la pagina 5! Trimite o poza acum.

ProTV: Un copil a ars de viu si n-a mai apucat sa vada apocalipsa!

CanCan: Sursele noastre spun ca Nicoleta Luciu va petrece sfarsitul lumii departe de iubitul ei.

Cotidianul: Mai ai timp sa citesti o carte din colectia Cotidianul!

B1tv: Urmareste la Nasul dezvaluiri incendiare despre parlamentarii care profita de sfarsitul lumii!

Cosmopolitan: 10 sfaturi pentru o ultima partida de sex fantastica!

Aventuri la pescuit: Daca apare pestisorul auriu, trimite-l la noi.

Catavencu: Apocalipsa noastra e mai inteligenta decat a lor!

Rece, nerece, berea e di vina!

Aseara parca era mai usor. Am scris deja si azi jumatate de pagina, dupa care m-am incurcat in tehnologie, nush ce-am vrut sa fac si a disparut tot. Complet. Si chiar ma gandeam cand veneam cu metroul de dimineata "nu tu inghesuiala, nu tu manelisti, nu tu nervi"...eh, io despre ce scriu azi pe blog? Uite nervi, na! Prostia se plateste, da, fratilor, asa e :)

Bun, din ciclul "nu mai beau in biata mea": oscilez intre doua stari acum - cea de "vreau sa dorm cu capul pe birou timp nelimitat" si cea de om pe amfetamine. Multe. Chiar am de gand de fiecare data sa nu mai beau in viata mea. Cel putin nu in viata mea de saptamana. In weekend...pot sa beau pana cad lata, zic eu. Problema de la cap e, clar :)

Zic eu ca e de la cap din considerente de mahmureala: adicatalea cum ar putea un cap normal sa fie dureros dupa juma de sticla de vin si o bere - toate baute in timp indelungat, deci ca si cum n-ar fi. Eh, capul meu zabauc vrea sa se puna rau cu mine. Adica cere somn si dupa o bere.

Deci ii voi da somn. Deci azi sunt scurta in exprimari. Deci da.

My latest nickname - Laly

Exista tot timpul niste oameni care tin la noi. Eu voi incerca sa ii iubesc pe toti cei care tin la mine (ma scuzati daca va omit acum pe unii, pe parcurs ma voi revansa).

Bun.
1. Cea care mi-a zis prima oara Laly+ cel care a avut un spermatozoid foarte jucaus.
2. Runu + Buna
3. Medut
4. prietenele mele (am norocul ca sunt multe....si Medut intra aici, dar ea e a mea de 24 ani si merita un loc mai sus)
5. Fostii mei iubiti(3):
- primul chel.....mare figurant
- pletos, doctor...cel mai figurant dintre figuranti
- normal. In perceptia mea cel mai figurant pt ca nu inteleg de ce dracului m-a lasat de izbeliste....me mica in lumea asta mare, me care aveam nevoie de el.
6. Viitorii voi. Punct.

Clar e ca niciunu` n-o fo` bun! Deci fara locul 5. Ba da, pt ca totusi am reusit sa fiu respectata de ultimii 2 :))

Am atat de multe de povestit...mi se pare ca se sfarseste blogul daca nu vars tot din casa azi.
Dar am sa fac ce n-a facut nici tata:)
Am sa ma abtin si voi mai lasa si pentru altadata.

miercuri, 1 octombrie 2008

Buna dimineata, lume! E soare afara?

Sa-mi iau intai o bere! Am emotii la fiecare inceput:)

E foarte greu sa incepi un jurnal care nu iti apartine in totalitate. Pentru ca asta mi se pare mie ca executa bloggerii. Am inceput un blog in speranta ca va fi citit (altfel imi scriam in palma)...dar nu am curajul de a interactiona, nici macar nu am de gand sa-l dau prietenilor mei sa-l citeasca - si anume pe el, acest blog...vreo 3 zile, asa, ...cred eu :))

Dupa care....am un mare defect: nimic ce mi se intampla nu trebuie sa ramana nestiut - povestesc tuturor cunostintelor micile mele peripetii, toti amicii mei imi cunosc viata de zi cu zi. Cred ca bloggereala a fost inventata pentru mine. Un loc in care te expui total (odata ce te citeste primul necunoscut...multumescu-ti tie, tu, cel ce ma dezvirginezi de pudoare ) si in acelasi timp ramai doar un "ai mai citit, frate, ce-a scris ala?"

Chiar azi vorbeam cu prietena mea (nu am intrebat-o daca am voie sa-i scriu numele, sa-i spunem Ana)...deci vorbeam cu Ana : "cum spunea si Dono...asa, are dreptate...", sau "mi s-a intamplat si mie sa raman fara telefon intr-un moment in lift, cum i s-a intamplat si Simonei (Zappy)"...deci ne-am dat seama in momentul ala (ALA!) ca suntem in necesitatea de a ne scrie un blog. Si suntem addicted to a citi blogguri....de 3 saptamani. Atunci am inceput. Si am tarat-o si pe ea, Ana, o prietena destul de noua, dar prietena....in tevatura vietii mele. Care, viata mea, e foarte alambicata si o sa povestesc mult mai multe din trecut decat o sa povestesc strazile pustiite ale Bucurestiului , sau oamenii de neinteles ai acestui oras. Punct ca nu se mai intelege nimic. :)

Ma bucur ca un copil de ast (AST) inceput. Am convingerea ca n-am talent la nimic. Ma nascui devreme toamna. Cu toate asta iubesc vara. Ai mei iubiti parinti si bunici au avut fiecare macar un mare talent (ex: tata - scriitor (huh?ce caut eu in viata mea?), mare talent la penita...desenator, arhitect de meserie (asta fiind basic-ul sau)...si parca nu-i ajungea ast (AST) talent...mai era si fotograf profesionist si n-am inteles niciodata memoria lui formidabila- o enciclopedie vie ). Eu...un mare nimic. Nu s-a nascut fata cu nimic la patalama. Dar e sociabila. Zice toti. Deci insistam pe asta. Nu ca nu ne-ar place. Avem "2 personalitati si ne-o dezvoltam pe-a treia".

Noi - toate personalitatile mele - poate ne vom hotari in final...si speram sa ramanem la una - ne gandiram de ceva timp ca ar fi cazul sa dam afara ce avem in noi. Tot. Si frumos. Si nu fizic. Si noi am ajuns la concluzia ca refularea ar fi blogul.

Din moment ce am zis de la inceput ca nu-l dau la nimeni si eu totusi vorbesc cu voi (bunul simt si gramatica m-au invatat ca voi tra` sa fie minim 2) inseamna ca habar n-am ce vreau. Asa e:)

Deci acest blog e o continua umilinta a ceea ce sunt. Incep una, fac alta. Dar stiu sa rad de asta (ASTA) umilinta. Ca prim pas cred eu ca pot sa ma plang. Dar nu...nu e un jurnal, fetita, deci nu te mai plange!

Nu va spun nimic despre mine. Eu sunt un must al sezonului :)

...iu mast gadda do...iu mast gadda hev...iu mast gadda bi...iu mast gadda hev da mi...

Am sa incerc sa nu plictisec, totodata am sa incerc sa fiu eu. Pe asta se bazeaza blogul meu. Ast (AST) mic copil. La care visez de 3 saptamani...de cand am citit primul blog (asta e dono) De atunci parca n-am mai avut liniste. Crestea in mine un sentiment....cred ca e prima dorinta materializata. A mea. In afara de aia de a avea un barbat:).
P.S. nu se materializeaza dorintele mele pt ca nu-mi doresc niciodata indeajuns de mult ceva. Orice.
Acum am sa plec la somn...probabil voi scrie destul de rar...la inceput!
Apoi tineti-va fratilor!
A propos: asl pls (pt cei care-si aduc aminte de mirc)
Eu pot da urmatoarele detalii: nu, nu sunt olteanca dar mi se pare melodios perfectul simplu.
Si inca unul: momentan sunt un nimeni apreciat de mine. Atat de rau, atat de bine, atat de ...me
P.S. AST= acest
...acest tip de...sau ast tip de.....AST e laitmotivul dudei:)