joi, 29 octombrie 2009

Intrebarile mele

E simplu.
Il urasc.
A cata faza a acceptarii e asta?
Parca nu ultima da` asa as spera...
Pana sa accept mai e un pas, stau eu intre el si mine, nu?
Mai am un pas pana sa nu mai tip.
DAR DE CE TIPA EL????
Asta dragii mei...e o alta poveste.
Obisnuinta.

(oare tipatul chiar dainuie?:)

Nu mai e nimic contructiv cand scriu daca nu e el....dar el n-a fost acolo nici cand mi-a fost muza.

Pai nu-i normal sa ma intreb cine e el? Am sa-l reneg. Si-o sa-l iubesc la fel. Si-apoi iar am sa-l reneeeg. Pai cum, ma face el pe mine?:D

Deci io ce fac? ME MIC:)

marți, 27 octombrie 2009

Nasterea cerului – de Eva si Adam

Nu mai stiu de era seara sau noapte. Undeva sus, luna parea o mare secure infipta in negura. La o suta optezeci de grade departare de ea, furiosul zeu apunea. Sau rasarea.

Aici pe pamant, sub talpile noastre, se simtea nisipul fin si umed. Netulburati de astre marete, ne simteam fericiti, eu cu el pe pamant, doi oameni ce se iubeau. Marea era in nuante de violet si indigo, inspumata in alb ca sampania dupa care imi ardeau buzele.

Eu cu el pe pamant. Buzele mele lipite de ale lui. Un sarut era prea mult, aveam de asteptat o eternitate. Pielicica pe pielicica am ignorat timp indelungat maretele astre, sarutul s-a consumat apoi incet si indelung, de-a lungul tuturor timpurilor. Sarutul, acel sarut, draga muritorule, acel sarut merită asteptat oricate vieti!

M-am aplecat sa-i imbratisez picioarele, sa simta altceva decat femeia-i binecunoscuta, sa devin o liana pentru el, sa-l inmarmuresc in clipa. Dar vraja ochilor mei a fost o secunda prea tarziu.

Trezindu-ma atat de jos, atat de singura, mi-am ridicat privirea. Iar ochii lui albastri mi-au invaluit inca o data universul. Am stat si-am rumegat conditia-mi. Stiam ca urmeaza sa iau o decizie.

Am cautat ajutor in jurul meu. Astrele, vechi prieteni, mi-au intors spatele, chicotind duios intre ele, stiind in sinea lor ca am sa gasesc o rezolvare. Nisipul era la fel de rece si oricat incercam sa-i storc o privire, ramanea de neclintit. Pesemne fusese barbat intr-o viata anterioara. La mare nu ma puteam intoarce sa cersesc ajutor, se suparase acum cateva luni milenare pe mine, atunci cand am invatat prima sirena sa paseasca pe nisip pentru a cuceri barbatul de care s-a indragostit.

Si mi-am reintors privirea spre el. Chipul ii era luminat haotic, din stanga avea culoarea pielii sub lumina soarelui, pe cand din dreapta, luna ii marca fiecare por iubit de mine, ca intr-un film vechi, ce se derula pe muzica inceata, jazz-ul anilor `30 pamanteni. De jos, de la picioarele lui, mi-am adus aminte iar cat de mult l-am iubit la inceputuri. Si-am vrut sa-l reinalt la loc, sa-mi las soarele de zeu si sa-mi redevina el stapan absolut.

Astrele chicotira din nou. Departe, pe nisip, un maldar de caramizi pe care nu-l vazusem veacuri statea in paragina. Aproape fiecare caramida se stirbise pe la colturi. Roseata din obraji insa nu-i disparuse.

Tinandu-l inca in liana-mi, l-am intrebat daca va sta linistit atat cat timp eu ne voi schimba conditia. A acceptat bucuros, incantat ca in sfarsit o noutate i sa va intampla in dragostea-i. Atunci soarele zamisli un zambet, luna schiţă un fulger pe cer, marea se involbură, iar nisipul se incalzi. Aveam aprobarea lor, decizia era ca si luata.

Am alergat fericita spre noua-mi jucarie si am triat din maldarul de caramizi fiecare caramida. Le-am sortat pe timp, pe zambet si pe infatisare. Si incantata si condusa de ţel, am uitat cateva veacuri ca el era tintuit in liana-mi. Vrajă puternica mi-a dat cel de sus, sa-mi inlemneasc barbatul. Dar imi aduc aminte de vremea cand eram muritoare, iar ultima mea dorinta asta fusese. Sa-mi inlemnesc barbatul iubit langa mine. Am multumit se pare, prea putin, iar bine nu ma imprietenisem cu timpul…

Caramida cea mai frumosa si mai solida am luat-o si am alergat fericita spre el, pe acelasi nisip, nebăgând de seama ca intre timp mareea adusese un lan de alge la mal, iar marea nu mai avea volanele sampaniei.

Lui ii crescuse barba, dar ii statea bine. L-am dezlantuit, speriata totusi sa nu fuga. Dar nici el nu m-a iubit degeaba atatea veacuri. Eram si eu cel mai de pret bun al lui in viata. Ne-am imbratisat si am simtit pentru o clipa iar prietenia. Apoi l-am barbierit, ca ochii sa-i fie iar singurul albastru absolut. Dar eu aveam ganduri atat de marete, ganduri ce ma bantuiau de atat de mult timp, incat nu am mai ramas inmarmurita de frumusetea-i.

I-am sarutat talpa stanga, fortandu-l sa-si ridice piciorul. A gemut de placere. Ah, ma gandeam, cand o voi pune pe ultima, doar atunci vom fi intr-adevar fericiti. Placerea momentului am lasat-o deoparte, vesnicia ne astepta doar pe noi. Nisipul fremata scurt si-ndurerat de greutatea caramizii, iar marea era nepasatoare, o inteleg, atata departare intre noi se facuse…

I-am sarutat apoi si talpa drepta, un geamat inabusit si scurt i se zbatu pe buze. Voia sa-l strige, voia sa plece, voia sa ma simta, voia sa fiu a lui, acum, aici, acum… si pentru totdeauna. Doar eu cu el pe pamant. Atat voia din nou si in acea clipa ar fi vrut sa ma topeasca in el. Astrele se stinsera, nisipul inghitit de negura era frenetic cautat de marea in nuante indigo si violet, cu spumele-si regasite, albe ca sampania dupa care tanjeam pe vremuri.

I-am strecurat incet caramida sub picioare. Dupa moliciunea buzelor mele, barbatul meu simti asperitatile caramizii sub talpi. A râs o clipa (cativa ani milenari a gustat gluma, senzatia). Lucrand la o frunza, il priveam. Era bucuros si stiam ca senzatia va deveni fericire pe masura ce caramizile se vor inmulti.

Cand am adus cea de-a doua caramida m-a intrebat de ce am mai avea nevoie de ea. Of, barbatii, ce copii pot fi cateodata! De as sta sa le explic cum functioneaza universul, as imbatrani langa ei! Adorabili, frumosi, mareti, dar atat de simpli…va vedea el dupa ce voi fi săvârşita-mi opera!

Caramida dupa caramida, mi-am ridicat barbatul pe piedestal. Cu grija, tandrete, dogoare, cu dragoste si of i-am sarutat talpile, cum nici o regina nu si-a onorat regele in timpurile de care ne aduceam aminte cand mai povesteam intre noi despre oameni. Atata dragoste imi ardea in suflet, atata drag si dor, atata dorinta de a-mi termina opera…. Atata munca, atat de mult voiam sa-l ridic, astfel incat cerul, ce nu avea culoare pe vremea aia, sa prinda culoarea ochilor lui, sa devina albastru, ca atunci cand voi redeveni muritoare, sa pot sa cred ca el ma priveste incontinuu, aproape, sa putem in sfarsit sa ne bucuram de dragoste fara plistiseala. Datoram asta marii, careia ii furasem sirenele, si nisipului, caruia ii furasem pasii. Dar le construiam cerul.

Piedestalul de caramizi se inalta odata cu timpul. Maestuos, al meu barbat era inaltat de mine catre cer. Ma simteam mai femeie ca niciodata. Mi-am luat o scara lunga si mi-am continuat zidirea.

O data la cativa ani milenari, barbatul meu se plictisea de maretie. Nu-si mai dorea sa devina cer, voia sa-mi simta sarutarea arzatoare sub talpi. Spunea razand ca-l arde caramida. Nu l-am crezut o clipa. Incet, din veac in veac, atunci cand imi aminteam, ii sarutam gleznele. Radea ca nu mai sunt in stare sa deosebesc talpa de glezna. Ma mangaia incet pe crestet, apoi imi soptea obosit, dar ghidus, ca imbatranesc si ca nu mai stiu de unde am plecat si ce vreau.

Ce vorbea acel barbat acolo? Despre ce vorbea? Il barberiam sa nu ii uit chipul, grija mea asupra lui, asupra frumusetii lui, ne imprejmuia spiritele. Eu fauream un cer pentru omenire. Era cerul meu, din ochii lui, cadou pentru viitoarele indragostite. Sa stie orice muritoare cum e sa te pierzi in cerul lui. Al meu, al nostru, al femeilor….

Cerul a capatat in timp culoare, culoarea exacta a ochilor lui, doar ca nu era acoperit in intregime de albastru. Nu stiu de ce, pe undeva n-am faurit bine de au ramas mici gauri in cer. Marea de jos devenea din ce in ce mai involburata, atunci cred ca s-a nascut furtuna, cand la picioarele noastre ne-am certat pentru prima data. Pana jos, pe pamant, nu stiu exact ce fac doua lacrimi, sunt doar o femeie ce zamasleste cerul cu dragoste. Fara ochii lui nu as fi putut.

Dar el nu mi-a mai vorbit dupa cearta. Mi-a spus atat: ca maretia e in el si ca era toata a mea, ca n-am stiut s-o vad si sa apreciez, ca barba lui putea sa fie culoarea cerului de si-ar fi dorit-o. Pe loc, mi-a aratat ca poate face uraganul. M-am inspaimantat. Un uragan pentru mine? Dar nu-mi doresc, i-am zis. Atunci am inteles ca cerul ochilor lui imi era destinat doar mie, ca muritoarele nu vor sti sa aprecieze timpul, darmite ochii…

Stateam in mijlocul cerului lui, cu ultima caramida in mâna. Ultima caramida imi ramanea sa fac tot cerul albastru, sa dainuiasca fericirea. Dar mânia, draga muritorule, mânia din ochii lui, furia veacurilor de singuratate mi-au desteptat dragostea din nou. Si-atunci am lasat barbatul sa fie maret pentru posteritate. Iar cerul sa fie aproape albastru, neterminat insa, cu mici pete albe, pe care voi le numiti stele sa va fie joaca. Sa va faceti urse si caruri in a voastra viata.

Iar eu, eu am redevenit muritoare, iar el a ramas zeu pe un piedestal aproape perfect. Eu, femeia zilei eterne, el, barbatul cu ochi albasti la care visam noi, femeile zilei.

Dar de alt barbat ar fi iubit de vreo femeie atat de mult cum l-am iubit eu pe al meu, cu siguranta cerul si-ar schimba culoarea in fiecare zi in noi nuante, inca nestiute de voi, muritorii.

N-am mai apucat sa pun ultima caramida. Astrele si-au inghetat chicotul, nisipul si-a schimbat proprietatile, devenind molatec, iar marea se contopeste in ochii lui. El nu-si recunoaste cerul, cum ar putea, el nefiind complet?

Femeii nu-i e menit sa ramana cu caramida in mana. Voi inca mai aveti timp sa fiti “eu si el”. Decizia a fost luata de astre.

luni, 26 octombrie 2009

Femeia

Cum trebuie sa fie o femeie serioasa?
Femeia serioasa trebuie sa aiba sot si amant.

Credeam ca aia e o femeie adultera.
Femeia adultera are sot si mai multi amanti.

Credeam ca aia e o femeie usoara.
Femeia usoara are doar amanti.

Credeam ca aia e o femeie pierduta.
Femeia pierduta n-are nici sot, nici amant.

Credeam ca aia e o femeie singura.
Femeia singura e cea care are numai sot...

miercuri, 21 octombrie 2009

Fraude- le premier du desirer

Ii vreau pe toti. Intr-unul. As putea oare sa fiu cantarea lor? Esmeralda. Pantec. Cantec.

Il vreau tarandu-se spre mine, il vreau dorindu-ma si chinuindu-se, il vreau apt de mine in suprematia-i. Il vreau adorandu-ma. Il vreau. Il vreau acum cum nu l-a mai avut nimeni inainte, il vreau mort. Il vreau. Vreau. Vreau sa-l doara, vreau sa simta, vreau sa ma ucida si vreau sa aiba puterea. Vreau sa ma subjuge de sa nu mai stiu de mine. Vreau sa fie mult prea mojic pentru mine, vreau sa fie mult prea cast pentru mine si vreau….si vreau sa fie pentru mine. Si vreau sa nu pot sa-l am. Si iarasi nu mai vreau. Si as pleca, si de-as putea…as fi…Esmeralda.

Dar oare el ma vrea?

Belle…Mai bine mor. Mai bine ei ma rea.
Un fille du rien, oh, laisse-moi…..




PS: Ignorati traducerea in engleza plz

Wow intrebare

Unde in teritoriu sunt facute pozele?


joi, 15 octombrie 2009

Resursele lingvistice ale mass mediei

Sunt pe terminate. Exemple de titluri la stiri:
Pro Tv: A cazut guvernul
Antena: Guvernul a cazut!

Prin schimbarea topicii se pot obtine nuante diferite semantice. Mie mi-au sunat asa: Pro-ul indiferent, prezinta titlul la locul lui, o stire la stiri. Exclamarea Antenei si inversiunea denota bucurie si comunica un mesaj subliminal. Parerea mea dpdv lingvistic doar.

Acum as vrea sa-si dea cu parerea cineva care se are cu politica sa vedem daca intr-adevar subiectele sunt personalizate in media.

miercuri, 14 octombrie 2009

Blugii

N-as putea trai fara ei. In anumite glume sunt chiar descrisi ca o “trasatura” comuna a oamenilor.

Au evoluat, au capatat culori si modele diferite, dar blugii au ramas piesa de rezistenta din garderoba tuturor. Mulati, largi, scurti sau bufanti, fiecare are acasa cateva perechi de blugi. La club, la cafea, la birou sau la pescuit blugii sunt nelipsiti de pe coapsele noastre.

Dar blugii nu mai sunt nici ei ce erau odata... Lucratura divina, muncitorii din fabrici au uitat un amanunt esential. Cusatura laterala. Pai cum e posibil sa fie ea atat de stearsa si fara personalitate? Fiecarei perechi de blugi i se atribuie cusatura dubla pe interiorul piciorului. De ce? De ce, iubiti fabricanti, rapiti intreaga splendoare a blugului? De ce nu faceti voi cusatura dubla pe exterior, iar cusatura simpla, neimportanta sa o lasati in interior?

Imi amintesc cat de frumos se mula cusatura dubla pe picior de femeie. Cata distinctie, rafinament si eleganta a blugului printr-o simpla cusatura...

Blugii nu mai sunt ce erau odata... Blugii s-au plafonat si ei si si-au pierdut personalitatea. Mai are cineva in garderoba blugi cu cusatura dubla pe exterior?

marți, 13 octombrie 2009

Jason Mraz

Si piesa de rezistenta, doamnelor si domnilor....precipitatii abundente in Banat, Crisana si Maramures.
Cel putin in Banat sigur.



Asta e de ascultat,privit si de dansat, nu de stiut cuvinte. Nu mai cautati.

Take care pallas with that "divine intervention" :))

Almost...finally... :)

Si-acum sa revin la postarea initiala. M-am lasat dusa de val. Asta era ce voiam sa zic.

Oul sau gaina?

Cand va e greu, luati de aici:



It takes a crane to build a crane
It takes two floors to make a storie
It takes an egg to make a hen
It takes a hen to make an egg
There is no end to what I'm saying

It takes a thought to make a word
And it takes some words to make an action
And it takes some work to make it work
It takes some good to make it hurt
It takes some bad for satisfaction

Ah la la la la la la life is wonderful
Ah la la la la la la life goes full circle
Ah la la la la life is wonderful
Ah la la la la la

It takes a night to make it done
And it takes a day to make you young, brother
And it takes some old to make you young
It takes some cold to know the sun
It takes the one to have the other

And it takes no time to fall in love
But it takes you years to know what the love is
And it takes some fears before I trust
It takes those tears to make it rust
And it takes the rust to have it polished

Ah la la la la la la life is wonderful
Ah la la la la la la life goes full circle
Ah la la la la la la life is wonderful
Ah la la la la

.................................


It takes some silence to make sound
And it takes a lost before you found it
And it takes a road to go nowhere
It takes a toll to show you care
It takes a hole to see the mountain

Ah la la la la la life is wonderful
Ah la la la la la life goes full circle
Ah la la la la la la life is wonderfull
Ah la la la la la life is so full of....
Ah la la la la la la life, you`re wonderful
Ah la la la la la la life is so full of...love
You`re wonderful
Ah la la la la la la ... oh, it is so
Wonderfull..............

luni, 12 octombrie 2009

Zi de luni

Nu-mi pasa ce face Gigi Becali sau Simona Senzual. Nu-mi pasa ca ursii vin in Brasov sa manance din gunoaie (de fapt ce naiba e asa de greu de inteles in asta?). Nu-mi pasa de firma asta nici daca se prabuseste peste noapte. Nu-mi pasa ca n-am bani. Nu-mi pasa de incalzirea globala. Nu-mi pasa ca ploua si ca e luni. Nu-mi pasa ca stau in Bucuresti, Timisoara sau altundeva. Nu-mi pasa ca fumez prea mult. Nu-mi pasa de lenea-mi.

Dar imi pasa de senzatiile colorate pe care le am din ce in ce mai rar. Imi pasa ca le pierd. Imi pasa de prieteni. Imi pasa de discutiile la bere. Imi pasa de oricine care ma face sa rad. Imi pasa de cartea pe care-o citesc acum. Imi pasa un cantec. Imi pasa de mine cand mi-e dor. Imi pasa de mici bucurii (primite sau oferite). Imi pasa de iubirea neconditionata a unui animal cand il mangai sau te joci cu el. Imi pasa de serile friguroase de iarna in care nu ai altceva de facut decat sa rontai mandarine si sa bei ceai. Imi pasa de zilele de sky, de feeria partiei. Imi pasa de acordurile unei chitari. Imi pasa de pierderea gandurilor intr-un balansoar. Imi pasa de razele soarelui intr-o dupa-amiaza firbinte. Imi pasa ca mai am timp sa le am pe toate, iar eu il pierd...

As vrea sa colectez cate un pahar din care a baut fiecare om drag mie. Sa am o casa plina cu cate o cana de cafea cu aroma de Gabi, o ceasca de ceai cu ruj de Cristina, un shot de tequilla cu gust de Luca, un pahar alb de lapte cu iz de Meda, nenumarate sonde cu stropi de bere, vin si cidru pline in mirodenii de dragoste masculina :))

Cat de bogata as fi fost atunci...

vineri, 9 octombrie 2009

Nu nu nu!

Asta e de fapt melodia mea preferata....



Con toda palabra
Con toda sonrisa
Con toda mirada
Con toda caricia

Me acerco al agua
Bebiendo tu beso
La luz de tu cara
La luz de tu cuerpo

Es ruego el quererte
Es canto de mudo
Mirada de ciego
Secreto desnudo

Me entrego a tus brazos
Con miedo y con calma
Y un ruego en la boca
Y un ruego en el alma

Y un ruego en la boca
Y un ruego en el alma

Con toda palabra
Con toda sonrisa
Con toda mirada
Con toda caricia

Me acerco al fuego
Que todo lo quema
La luz de tu cara
La luz de tu cuerpo

Es ruego el quererte
Es canto de mudo
Mirada de ciego
Secreto desnudo

Me entrego a tus brazos
Con miedo y con calma
Y un ruego en la boca
Y un ruego en el alma

Y un ruego en la boca
Y un ruego en el alma

......................

Con toda palabra
Con toda sonrisa
Con toda mirada
Con toda caricia

Me acerco al fuego
Que todo lo quema
La luz de tu cara
La luz de tu cuerpo


La luz de tu cara
La luz de tu cuerpo

La luz de tu cara
La luz de tu cuerpo

marți, 6 octombrie 2009

Insomnia

Sunt atata de obosita incat nu mai pot sa ma trezesc dimineata. Pentru ca nu pot dormi noptile de vreo doua saptamani.

Ii invidiez pe cei care pun capul pe perna si intra in lumea viselor cat ai clipi. Pentru mine adormirea este o intreaga tevatura.

Numaratoarea nu merge. Cand ajung pe la 30, numerele se transforma in piese de domino care se prabusesc din ce in ce mai repede, pana se face un sir lung cat un trenulet. Pe nesimtite, piesele de domino se transforma in oi de toate culorile care sar peste un gard dintr-o parte in alta. Si pierd numaratoarea ca sunt foarte naravase oitele, nu vor sa sara doar de la stanga la dreapta. Nu, ele se amesteca de nu mai pot sa le tin numarul si atunci ma enervez ca nu sunt cuminti si ascultatoare si imi trece orice bruma de somn.

Pe la vreo 10 ani am descoperit cum sa-l pacalesc pe Mos Ene sa vina mai repede sa-mi atinga genele. Am inceput sa-mi inchipui povesti. Si pana in ziua de azi, noapte de noapte, eu doar asa pot sa adorm. Imi transform o dorinta in poveste.

Uneori castig la loto (variatiuni pe tema: un sac cu bani fara fund, o lume in care n-ai nevoie de bani etc) si purced la cheltuit. Rareori imi inchipui shopping-ul in sine, e cam plictisitor. Ma inchipui direct coafata si imbracata, corvoada in sine nu-mi face placere. Si plec sa vizitez toata lumea. Si intr-un final ajung la mare, soare, nisip unde dau de barbatul visurilor mele, cand adorm. Somn usor!

Cand sunt indragostita mi-l inchipui doar pe el. La mare, la soare, la nisip. In ast caz sigur e vorba de o lume fara bani. Si divagari pe tema. El, el, el si adorm. Vise placute!

Uneori creierul lui Einstein cantareste mult mai putin decat materia mea cenusie. Cred ca am inventat tot universul de cand m-am nascut. Aplauze, glorie si faima. Pe culmile ei, apare barbatul visurilor mele care n-are cum sa reziste unei asemenea minti stralucitoare si pica in sageata lui Cupidon. Noapte buna! :)

In ultimul timp imi inchipui ca sunt top dps. Cred ca ar trebui sa ma las de wow. Cred ca nu pot adormi de atatea calcule. Cat strenght imi mai trebuie fata de agility, ce gems sa pun pe chestul pe care-l voi lua zilele urmatoare, cum sa fac la pvp in TOC sa ii toc pe aia mai repede si de-astea. Probabil ca de aici mi se trag insomniile. E singura poveste in care nu apare barbatul visurilor mele, care, se pare ca are darul de-a ma adormi. Halal barbat imi gasesc si eu.

Deci cum adorm oamenii? Ca pentru mine e chinul de pe lume sa trec in lumea viselor....

joi, 1 octombrie 2009

Ziua internationala a muzicii

Am primit o leapsa de la Dan, care ma pune in maaare dificultate.

Nu, nu stiam ca azi e ziua internationala a muzicii, dar hai sa o sarbatorim! Problema mea e ca nu am o melodie preferata. M-am tot uitat si nimeni nu ma obliga sa pun muzica simfonica, muzica pe care o ascult doar duminica, uneori si pentru care am nevoie de o anumita stare. Nu s-ar incadra la melodia preferata. Culmea e ca am postat deja melodia care-mi place in perioada asta - Live-Dance with me, asa ca va trebui sa gasesc alta. Si am sa pun tot ceva de la Live, ceva ce ascult mult de tot in ultimul timp.



The way you're bathed in light
reminds me of that night
god laid me down into your rose garden of trust
and I was swept away
with nothin' left to say
some helpless fool
yeah I was lost in a swoon of peace
you're all I need to find
so when the time is right
come to me sweetly, come to me
come to me

love will lead us, alright
love will lead us, she will lead us
can you hear the dolphin's cry?
see the road rise up to meet us
it's in the air we breathe tonight
love will lead us, she will lead us

oh yeah, we meet again
it's like we never left
time in between was just a dream
did we leave this place?
this crazy fog surrounds me
you wrap your legs around me
all I can do to try and breathe
let me breathe so that I
so we can go together!

love will lead us, alright
love will lead us, she will lead us
can you hear the dolphin's cry?
see the road rise up to meet us
it's in the air we breathe tonight
love will lead us, she will lead us

life is like a shooting star
it don't matter who you are
if you only run for cover, it's just a waste of time
we are lost 'til we are found
this phoenix rises up from the ground
and all these wars are over

over
over
singin' la da da, da da da
over
come to me
singin' la da da da, da da da
come to me

Dau leapsa mai departe catre Tartoras, Maddy, Rhenus, Mita , Flavius si bine`nteles, oricui se anunta doritor sa ne impartaseasca gusturile muzicale :)