miercuri, 25 februarie 2009

Tv

Dupa o indelunga pauza de uitat la televizor, aseara m-a incercat o lene foooarte pufoasa. Si cum stateam eu asa in patut, butonand telecomanda, ajung pe tvr 2, la ora de stiri. Si zic sa ma pun la curent. Eh, daca poti.

Un prezentator cu par pe mana si cu maxilarul inclestat. Eu una n-am putut si pace sa aud ce zice din cauza ca omul citea prea cu intonatie. Parca il citea pe Minulescu. Fiecare virgula avea un uber inteles in gura lui. Si uite-asa am stat eu sa ii inteleg fonetica in loc sa aud ce zice. N-am, vad ca, nici o sansa sa aflu ce se mai intampla in lumea asta.....

Si-apoi trec pe tvr 1 si prind un film. De la inceput. Si interesant. Si ma uit. Si ma uit. Si la un moment dat mi-e sete. Si n-am apa langa mine. Apoi rabd, sa nu pierd fazele. Si ma apuca toate, si foame si sete si dor de baie, ma foiam in pat in nestire. Apoi, zic io, ce acum 10 ani eram total impotriva reclamelor care ma faceau sa pierd sirul oricarui film, bagati, fratilor, macar una bucata pauza publicitara.

Nu ma lasati asa.... aproape 2 ore sa nu ma misc din pat, mai....

vineri, 20 februarie 2009

Plimbareala

M-am obisnuit sa traiesc fara sa ma complic. Vreau zarzavat, ma duc la piata. Vreau sa beau, birt scrie pe mine. Nu fac fite daca il loc de patrunjel imi dai morcov sau vodca in loc de campari. Dar ca sa-mi incarc contul de wow imi trebuie ba un card de facut plati online, ba un card ce se cumpara de la magazin. De calculatoare, ofc.

Pana anul asta nu intampinam nici o dificultate in a-mi cumpara un card de la magazin, deci lenea-mi binecunoscuta nu m-a lasat sa fac vreun popas pe la banca.

Toata saptamana asta am colindat Divertele mamii lor. N-avem. N-avem. N-avem. Prin ianuarie nu aveau, acum iarasi nu au. Pai de ce nu faceti, fratilor, aprovizionare? Va plangeti ca sunteti in plina criza, taiati salariile la oameni, da` cand cineva vrea sa va bage bani in casa, il tratati ca pe unul care va cere. Sa stiti de la mine, nu-i frumos ce faceti!

Mbon. Plan B. Il sun pe Gridlok (paladinul meu personal:P) care ma si enrvase la neuron sambata trecuta. Hai, fie, trec peste orgolii, ca doar imi tremurau dejitile de cand nu ma mai jucasem. Raspunsul lui fuse scurt si la obiect: deah, iti incarc. Mbine, mbine, da` trimite datele contului ca aia de la banca nu baga pe Gridlok.

Si imi trimite un cont din vreo cinci cifre. Am zis ca e cu capul si m-am suparat si mai tare si la cat de tare m-am suparat am zis ca nici nu-i mai cer in viata mea nimic, ca atat il rog si io si el face misto de mine.

Intr-un final (inainte sa ajung la servici) imi trimite mesaj sa ii zic cand sa intre sa-mi incarce accountul de wow. Ei, asta-i buna. M-a cuprins enervarea enervarilor. Si-l sun. Si ma ratoiesc nitel asa, ca doar altfel parca n-as mai fi eu :)) Raspunsul fuse iarasi scurt si cuprinzator: "du-te tu la banca cu datele ce ti le-am trimis io pe tel, ca-i bine-asa".

Mbon again. Ma duc, ca ardea. Ajung la banca, dau sa caut in telefon, telefonul inchis. Gizas, iar tra` sa ma lamentez in fata lui. Il sun, Grid, mai imi trimiti si mie datele inca odata pe celalalt telefon...bla bla. "Ti le trimit". Astept cu foaia-n fata, completata, intre timp in spatele meu se adunasera vreo doua persoane.

Bip-bip. Mesaj. Zambesc dragut celor din spatele meu, imi cer scuze si ma reped la telefon sa sustrag datele din el. Hopa. Memory full, you want to delete some items? Da vreau, futu-i mama ei de viata si mai repede. Zambesc frumos celor 3 persoane aflate acum in spatele meu. Sterg eu niste nimicuri de pe acolo in speranta ca mesajul va intra, dar nu, dragul de el a ramas pe teava...pe undeva.

Grid....te rog mai trimiti o data? Nu mai explic de ce, doar ma miorlaiam jalnic, cerand mila cu lopata. Bine ca n-am reusit sa-l enervez, sa ma trimita la baie pe mine si pe tot neamu` meu :D

Finally reusesc, inmanez evidenta dorintei mele arzatoare, observ ca nu are nici un comentariu la adresa celor doar 5 cifre cu toate ca eu stiam ca tra` sa fie ceva interminabil de lung, contul asta si apoi don-soara banchista ma pune sa completez pt. ce sunt banii. Pentru marijuana, fa, pentru ce sa fie 50 ron? In fine, trec cado acolo si ii explic din priviri cum ca ar trebui sa se grabeasca altfel ii tund parul negru de pan` la brau- pan` la nas. Si zambesc frumos ditamai cozii ce se facu in spatele meu.

Neimportant de ce i-a mai trebuit si copie dupa buletinul meu- sa mai piarda vreo 2 minutele, dar hai, treaca de la mine, am reusit sa gasesc o solutie prin care la noapte ma voi face 77 :))

Cu sau fara Grid, care e bolnav in pat, asa era si de dimineata cand nu-l lasam sa doarma cu insistentele mele, in scopuri bine determinate. Sa te faci bine! :)) Repede!

LATER EDIT: Nici macar io n-am reusit sa-mi recitesc poliloghia pan` la capat :))

joi, 19 februarie 2009

Nevasta

Si daca tot am povestit de nevasta-mea, ia de intrati aici si votati-o!!!

Trebuie doar sa trimiteti un comentariu cu "bruneta"

Police-noua formatie

Ante scriptum: Nevasta= prietena mea

Deci sa vorbim despre un lucru serios si cel mai bine ar fi sa pornim cu povestea:

A fost azi ca de atatea multe ori, multa lume la masa, birt in centrul orasului: Belini se cheama, merita. Preturi f. ok, atmosfera extraordinara cauzata de personal. Nu fac reclama, dar chiar ma simt bine de cate ori merg acolo...si merg des. Ca azi. Si lume multa se perinda pe la masa, unii pleaca altii vine. Ca la Tm - intr-un fel.

Ca la sfarsit de seara, nevasta-mea, fiind cu masinul ei si viitorul ei sot cu masinul lui- se oferi sa ma duca acasa. Al ei pleca cu masinul mare de calci pe toti, noi cu o mini-minii-masin.

Cam in secunda doi dupa ce ne urcaram la volan vine un pseudo-pitiponc-cocalar-maestru sa-si ceara banii de parcare. Nevasta ii da zece mii. Pseudo-pitiponcul-cocalar-maestru se uita la ei si-i spune neveste-mii: "Pai la cat ai stat aici....(uitandu-se la bani) parca ma----ta nu intra-n pret!"
Noi oripilate(fara a vorbi, doar gandeam)....Ce pula mea, e parcarea matii, pai daca tot e garaj de pule de ce nu inchiriaza cu placuta si nume, sa stim si noi!!!

Si fara sa vorbeasca, doar gandindu-se, Nevasta da sa inchida usa. Pseudo-pitiponcul-cocalar-maestru pune mana pe portiera neveste-mii...si n-o lasa s-o inchida...io ma gandeam aici ce bine i-ar sta cu o mana fara 4 degete.

In momentul doi - apar doi Pitiponci-cocalari-maestrii. Doi am zis. Care zis, fara nici un fel de prezentare, "D-soara, ramaneti unde sunteti". Puteam sa ma intreb de ce draq nu m-or fi bagat si pe mine in seama, dar nu, nu, io m-am intrebat ce draq cauta astia sa ne spuna noua ce sa facem.

Esential e ca ramanem perplexe amandoua. Si ne uitam la show. Cei doi Pitiponci-cocalari-maestrii ii puneau catusele pseudo-pitiponcului-cocalar-maestru. Ala se vaicarea de vai mama lui. Noi, ca proastele, in masina. "Fata, aia nu-s politisti". "Fata, il sun pe al meu". "Io ies dupa Adi (za best om de baza in Belini)"

Cert e ca n-am facut nimic-perplexe blonzite de situatiune-ca vine la noi la masina (noi am inghetat, Nevasta are ceva pb in a circula cu masina, io duhneam a alchool) unul dintre pitiponcii-cocalari-maestrii sa ne spuna ca tra sa dam o declaratie. Dupa ce ne-a zis ca tra sa ramanem pe loc. Dupa ce ca traim intr-o tara libera unde nici mama de pizda de politist nu are voie sa-i spuna inimii mele ca tra sa freezzzz. Io nu inghet cand vrea pula pitiponcului-cocalar-maestru-politizd. Si i-am cerut sa-mi arate legitimatia. Nevasta mi-a zis sa tac. (toata seara de atunci incolo). Io n-am putut. Dar pitiponcul-cocalar-maestru a aratat legitimatia. Mai mult, in 5 min a venit o intreaga masina de pitiponci-cocalari-maestrii. Multi, cata frunza cata iarba, valuri dupa valuri, ca orgasmu`! (femeilor...unora)

Si ne cere buletinele. Nevasta il da. Vine precenu` ei cu masina indeajuns de mare si de inalta sa calce pe cap toata floarea politiei. Dar n-o face. E un gentlemen care traieste in ziua de azi.

(Intre timp Pseudo-pitiponcului-cocalar-maestru i-au fost inoculate catusele in sange si in coaste si noi eram victimele declaratiei)

Pai fratilor, cum pula mea sa i se scoale pizdii mele sa dau declaratie impotriva unui om cu care sunt obisnuita sa traiesc? Uneori mi se scoala si ma revolt. Si atunci politia spune ca ala nu e caz. Nu-mi spuneti voi mie oare ca politia voia sa protejeze doo pizde? Sigur Pseudo-pitiponcul-cocalar-maestru nu o facut ceva mai rau si declaratia noastra nu era decat un mod de a-l infunda cumva?

(Eu i-am zis ca nu vreau sa dau buletinul si nu a insistat sa ma legitimeze). Nevasta a dat buletinul. Talonul nu i l-a cerut(sa ne amintim ca totul se intampla cat timp noi doua eram in masina). Politistii n-au completat nimic, nu ne-a luat nici o declaratie, nici la insistentele noastre - probabil a recunoscut saracul ahtiat-dupa-bani(pseudo-pitiponcul): tot.

Tot ce nu avea legatura cu seara asta.
Intrebarea e: cine mama matii te crezi, fraiere politist ce nu ma aperi pe mine....sa ma tii din drumul meu fara sa ai tupeul sa te prezinti?

Multa multa muee! Si te iau si de cap sa te indrum daca nu izvoraste nimic. Ma cac pe legea voastra de kkt si tin mah, chiar tin cu saracul om care voia mai mult de 10 mii. Doar ca sa vedeti ca unii romani se pisa pe puterea voastra. Ca sa vedeti ca nu dam toti bani, cacatii draqu`!! Nu ma vand, fraiere, tara-i vanduta ca altfel as vinde-o si pe Ea!

Am nevoie de parerea voastra, sincer, altfel o voi lua ca o tara de pseudo-micipiti-ponci

Intr-o nustu` care vara.....
Intr-o nushtiu care tara...
Intr-un nu stiu care pat....
Totul e de nuanta daca nu imi spuneti de am sau n-am dreptate.Aici. Acum :0

luni, 16 februarie 2009

Simplu calcul

Foarte tare. Cica asta sunt eu :))

Cum ar fi sunat "pe 10 februarie am implinit 11 111 zile"? :)))

Age in years 30.46
Age in months 365
Age in days 11117
Age in hours 266809
Age in minutes 16008546
Age in seconds 960512767
Age in Milli seconds 96051276702
Age in weeks 77819
You born on Sunday

duminică, 15 februarie 2009

Nu pentru prieteni

Ciudate sentimente... mila, deznadejde, prea multa incredere.

Oricine te crezi, pe orice teritoriu te-ai afla, in apele oricui te-ai scalda, la un moment dat te impresoara cele trei incercari. E un basm intreg, toate se imbina: peripetii iti trec printre degete, monstrii te asteapta la orice pas (adepti ai suprematiei tale), binele se infioara la gandul invingerii. Trainicul erou e menit sa dainuie.

Si-atunci lasam in spate (infranti de ale noastre skill-uri) dragonii mici, barbari flamanzi, orci suferinzi, druizi fara urechi, humanoizi fara de suflet, jalnice suflete chinuite. Un neant intreg de roiuri.

In joc orice e simplu. Un joc e simplu. In orice rol te-ai vrea.

Si-atunci incepi sa iti consideri oponentii mai slabi, prima greseala....

Si mai sunt cei sortiti sa piarda. Roata nu se invarte dupa ceas. Am stiut cand am avut timpul. Voi? Voi stiti cum sa va ganditi la oameni, cum sa-i catalogati, cat de schimbatori sunt?

Stiti sa va doara?

Sau stiti sa nu?

marți, 10 februarie 2009

Asta criza!

Multe se întâmplau în caminul de medicina din Timişoara. Cu toate ca aveam apartament pi şentru, ma înghesuiam cu prietena mea într-o camaruţa de 2 pe 2 ca acolo se petreceu lucrurile. Multe nopţi nedormite, multe vodci ingurgitate...

E şi cum în viaţa fiecarui om se intâmpa sa crezi ca-ţi gaseşti jumatatea, aşa i s-a întâmplat şi prietenei mele. Şi convieţuiam în camaruţa de 2/2 tustrei, printre multe vodci şi beri de nu mai aveam pe unde calca de morţi.

Fiecare avea sarcinile împarţite. Mai mult ei, ca eu eram aeriana, aveam o scuza - înca imi cautam jumatatea. :D

Caminul avea o singura parte proasta. Trebuia sa te cari cu geluri şi şampoane dupa tine pâna la duş şi cu hârtia igienica pâna la toaleta. Şi erau la ceva departare de camera....

Într-o dimineaţa el o întreaba pe a mea: “Tuh, Zm-ule, luaşi kurpapir?” Ea: “Nu, ca am luat ţigari şi nu mai avem bani”. Deh, viaţa de student. Fetelor, daca vreţi sa suparaţi un barbat, lasaţi-l fara hârtie igienica. Se înegrise la faţa de suparare. Scandal-scandal, dar situaţia necesita rezolvare. Aşa ca se duce el la butic şi ia un sul de kurpapir pe datorie.

Şi presteaza.

A mea începe sa se enerveze de una singura. “Cum poa` sa faca aşa urât din atâta motiv, ca io am uitat, mai am o suta de mii, da` ce era sa-i zic? Ca am uitat? si ce aşa mare scofala, sa faca duş dupa:))”

Şi creştea tensiunea în a mea vazând cu ochii. Şi io o vad cum se repede pe uşa. Ce faci, tuh, o întreb eu, mergi dupa el sa te cerţi cu el la buda? Am primit un raspuns ferm. Nu!

Şi ea pleaca, vine el în camera. “No unde-i, tuh?” Nu ştiu, îi raspund. Si stam amândoi cuminţei, ca spiritele erau încinse. Nu trec 5 min şi apare a mea pe uşa târşâind dupa ea un ditamai sacul, facându-i pe buna dreptate concurenţa lui Moş Craciun.

“Na-ţi hârtie igienica, sa ai pentru toata viaţa!!!!”

Va daţi seama ca un an de zile tot caminul a folosit hârtie igienica de la noi.... O mai dadeam la necunoscuţi la schimb cu zahar sau cartofi :))

Şi ne-am imaginat şi faţa vânzatoarei de la chioşc...
Buna, daţi-mi va rog hârtie igienica de o suta de mii!
De o suta de mii? Pai nici nu ştiu daca am atâta...
Daţi-mi-o pe toata!!!
Pai şi în ce sa vi-o pun?
Într-un sac!!!

:)))))))))))

luni, 9 februarie 2009

Puffy, mancate-ar mama!

Si ma grabesc eu sa ajung la birou, ca-n fiesce dimineata. Mai ca azi e si luni si am uitat de tot ca exista si ora 9. Rapid spalat, scos blugi si orisice bluza din dulap, tras pe mine, gata. Cand e vorba de somn, prefer sa fiu turbo decat sa ma trezesc cu 5 min mai repede.

Cobor scari, dau sa ma incalt, hm...ce cizme mi se potrivesc? Alea de blana zic eu. Zis si facut, repede le trag in picioare si plec.

Ajung la servici. Mai cald ca afara, bine`nteles. Si cum stau eu linistita la birou simt un oaresce miros. De pisica. Sau de caine. Hm. Evaluez birou, sub birou, calculator, scaun. Nu. Nici o pisica. Nici un caine. Ma aplec. Ma miros. Ma mut si ma miros iara.

Nu va mai zic decat ca o sa-l omor pe Puffy cand ajung acasa.

miercuri, 4 februarie 2009

Personal

Incepe sa ma inspaimante iubirea. Stiu clar ca am luat un personal. Ast tren se crede rapid (ii inteleg temerile)

De 2 ani merg cu intersitiu`.

Si atunci de ce ma intereseaza ce gandeste personalul?

Acelasi drum il fac. Nu conteaza trenul, nici schimbarea peisajului. Cei ce calatoresc. Ei imi dau viata. Calatorii sunt niste personaje din orase. Diferiti, ciudati. Ii iubesc pe toti. Prietenii mei de pe personal au prins intersitiu`meu rapid :)), unul dintre prietenii mei s-a impiedicat. Nimeni n-a tras semnalul de alarma. Eu conduceam intersitiul.

Sunt sau nu vinovata de moartea lui? Si mai mult, as putea oare ucide mecanica?

Faceti-va contract pe viata, merita!! Aici

Zdravo!

Ciudat cum toata seara am avut idei dornice de a fi fructificate pe lalyada si acum toata memoria s-a sters. Oi fi robot? N-oi fi?

Stari date de marihuana: niciuna, de ras, stare de bine, paranoia. Oare de ce as mai fuma?!? Pot sa-mi construiesc doua case in atriul drept? Nu!:P

Soarecele si pisica, piesa jucata zilnic: io te iubesc, tu iubesti pisica. Pisica alearga soarecele. Soarecele e ocupat cu cascavalul. Mi-a soptit pasarica pe care o iubea pisica ca soarecelui nu-i mai place cascavalul. Gaurii din cascaval i se rupe de pisica. Prea mult pisica toata ziua.

Morala: Dumnezeul meu nu te fugareste si e al meu, meu meu :D

luni, 2 februarie 2009

Vegetarism

De ce sa nu lasi pe maine ce poti face azi? Fac azi ce as face maine. Adica o frec pe bloguri. Si azi si maine.

Imi aduc aminte de joburile anterioare, facute din pasiune, in care m-am implicat total. Acum sunt un fel de leguma. Una fericita- vezi leguma Bonduelle.

Mi-e dor de tine, Ana.... vreau sa vin la un vin, sa stau de povesti cu tine, sa te vad cand imi asculti toate aberatiile si of-urile inexistente, sa te simt cat esti de calda si intelegatoare... sa te vad cum dai tuturor din jurul tau o parte din tine. Uof.