joi, 26 noiembrie 2009

Stavilar in drum spre intelegere

Si lumea, pana si lumea mi se topi sub limba. Atunci am incercat din tot sufletul sa tac.

Iesindu-mi linistea din gura, lumea s-a intrebat, m-a minunat, s-a bulversat, m-a felicitat. Ca am reusit sa tac.

Am incercat apoi sa mint, ca lumea sa mi se va retopi sub limba.

Eu intre timp ce era sa fac?
- sa cred in Mos Craciun?
- sa cred in dragoste?

Sincer, ambele variante au fost puerile si de cacat - cel putin de cand m-am nascut eu. Nu neg, nu pot sa neg dorinta de a le avea. Pururea si pe-amandoua. Conditia existentei ar prima suprematiei, omeneste vorbind.

Dar linistea izbucni violent din ... iarasi, gura mea. Limba incepu sa nu mai suporte presiunea linistii si jura ca va face un SF din tot ce se intampla.

Am lasat in final limbii sansele de-a se juca in gura mea.

4 comentarii:

monik spunea...

Lasa vrajeala si hai pe facebook:)))

ocserver spunea...

@monik: pai nu vezi ca se vrajeste??? :))

laly spunea...

Mai mai mai, faceti coalitie aici, ai?:))

Nici io nu mai stiu exact ce-am vrut sa zic, asa mi se intampla cand trec de la 45 de grade la 0 grade :)

ocserver spunea...

ei draga, cand si cand ne mai trezim si noi... :)) intr-adevar, trecerea e greoaie... :)) dar, cu ceva cafea si mult zeama de varza... e better, incet-incet... ;)