Dilema

Cred ca in final e vorba doar de alegerile pe care le facem. Oportunitati exista la tot pasul, doar sa le iei in seama si sa fi in stare sa iei decizii. Si de-ai luat una care se va dovedi o alegere proasta, cauti noi oportunitati. Si totul se rezuma doar la asta.

Ma plang de cateva luni ca nu mai suport sa lucrez aici. M-am plafonat si m-am saturat de taiat frunza la caini. Am acceptat jobul asta pentru ca e unul lejer. Dar de cand a devenit plictisitor parca nu-i mai vad rostul. Si e departe. Si nu e atat de bine platit pe cat se preconiza anul trecut.

Azi am primit o oferta la o firma mare de evenimente. Problema e ca nu pot sa ma duc la interviu ca il iau clar. Si-apoi ce ma fac? Ca am promis ca stau aici 2 ani? Acuma intrebarea e: ma tin de promisiune sau plec naibii sa fac ce-mi place pe niste bani de 3-4 ori mai multi?

Si o s-o taraganez doar pentru a nu ma face de cacao. Nu-mi place sa nu imi respect vorbele. Si am un sef foarte misto pe care nu pot sa-l las cu ochii in soare. Si ma gandesc ca asemenea oferte sigur vor mai fi si ar fi nebun un om sa nu ma angajeze pe evenimente. Chiar sunt foarte buna, mai buna decat altii pentru ca imi place sa lucrez cu oamenii si imi place sa coordonez si sa aranjez si ma implic chiar mai mult decat ar trebui.

Deci eu ce fac? :)

Adunate de la altii

Cum stau lucrurile in firma:

Daca nu-ti place viata ta, ia-o pe a altcuiva! Cum mi-ar sta in viata ta? Huh? Ma prinde bine la ten!
Vii la o tigara? Sau azi nu fumezi?
?
Bai, schimba-ti scaunul ca scartaie si ma trezeste!!
Mi se pare ca lucrez de o eternitateeee.....
Buna-i aia mica :))

Am angajat doi oameni azi. Da, in plina criza. Suntem cu susul in jos pana vedem pragul.
Un departament destul de mare s-a mutat in fata mea. Mi-a omorat tot view-ul. Si ce-i mai crunt e ca si-au batut curul cu cuie in scaune. Cand vin la 10 la birou - ii gasesc aici. Cand plec la 6 - guess what? Right...ei tot aici. Si intre timp nu se misca. Nu beau, nu mananca, nu fumeaza, nu se pisa.
Asta de 2 saptamani. Sa vedem cand se dau pe breazda ca si ei tot romani :))

Una peste alta si eu am tras o tranta azi. La primul pas facut de la poarta - zdrong - trosc. Fundul Andreei a spart ghiata. Si-apoi catinel-catinel am parcurs ghetarnita, ca mersul pe oua - lebaduta:)

Pam pam!

Bleaua-zbleaua-zbleiz-duda

Traim iubiri si mancam iubiri la mic dejun. Zi de zi viata ne e umpluta ca un ardei cu varza murat - de la artagoasa limba inspre colon. Vorbele vomitate sunt din cauza de insuficienta stomacala ....hm, undeva pe la mijloc, the road to gresca. Si sa mai zici ca nu toate pleaca din stomac.

(Brukner) L`amour.... cu marele zid in mijlocul cuvantului. N-am pierdut oare multe pe parcursul ultimilor ani? Ne-am vandut oare sufletul pe tehnologie si extraterestrii au ramas fara locuri de munca pe pamant?

Mi-e dor si imi e atat de dor de a trai in alt timp.... ar fi fost drept sa am acum 50 ani. As fi simtit mai putin trecerea...

TOTUL l-as reduce la simplitate. Intr-un fel ne asemanam cu universul....cu cat mai mult ne extindem, cu atat mai mult tindem sa fim inghititi de nimicnicia noastra. Si din pacate nu stelele umane fac implozii, gaurile negre se fauresc din prostie...

Eroii, onoarea, candoarea.... au ramas in fata televizorului. Lumea cauta insecte care trec din stadiul de larva in stadiul de insecta adulta. Rautatea atinge limite care nu vor mai fi metamorfozate vreodata...

Ne umplem de creme de marar sa ne creasca tatele, purtam tampoane slim, dam parfumuri in locuri strategige si ne imbatam ca vacile sau stam ca lesitele. Uneori radem cand dau altii tonul.

Am o ura mare pe femei. Isi bat joc de rasa noastra. Invatati de la pisici, ele nu cred in salvatori-eroi, cica au 9 vieti.

Am chiar un simpatic mod de-a scrie, nu-i asa? ...spuse cineva la primul meu post. Eram mai tanara :)...pe blog.

Urasc distantele. Si iubesc ca nu-mi pierd memoria. Cu toate ca uneori urasc asta :)))

E o stare generala trista peste tot. Si nu e criza:)

Inaltarea

Era o reclama la Stella parca..." I would rather die of thirst then drink from the cup of mediocrity". Si uite de-aia m-am apucat eu de Becks :))

Cum imi imaginez eu viata perfecta: a nu se lucra, a se sta si iarasi a se sta. Si a se sta uite-asa in mediocritatea mea fara glorie si faima. Yay ca ce bine-ar fi. Adicatalea si mie imi place o limba proptita bine ce-mi curata scamele de pe mine, dar mai rarut :D

Si-amu ma duc sa muncesc iar..... :(

Puerilitate

Nici cand am fumat iarba in Amsterdam nu m-am simtit atat de waisted ca acum.
M-am decis azi sa plec in Italia. Pestilence, Toscana. Vreau sa vad case albe, pline de flori si lume pacalitoare...E ideea Cris-ului careia o sa-i dau bataie.
Romance and staff...Indelungi plimbari, malul marii, soare...
Doare sa fii prost asa ca suportam consecinte. Sau plecam in tari insorite :)))

Being human

Neinteresant ce scriu eu azi aici, dar simt ca imi face bine asa ca va atentionez ca nu veti intelege nimic:)

Joaca de-a munca se cheama ce fac toti la birou la inceput de an.
Mie una imi e dor de vara, de plimbarile pe jos pana la City Grill si de funnny-urile cu Cris. Nu, nu mai vreau vacanta de Craciun inapoi. Mi-a lasat un gust amar, m-a dezamagit rau inceputul de an. Asta e cand ai asteptari prea mari....

Sunt un om trist de cateva zile. Nu mai gasesc micile placeri si ma simt impovarata de fapte. As vrea sa le matur si sa le bag sub pres dar stiu foarte bine ca raman acolo si ma vor racai in continuare. Asa ca trebuie sa le iau la rumegat si sa le gasesc rezolvari.

Complicatii sentimentale... nici macar nu sunt atat de sentimentala pe cat imi e de lehamite. Am sentimentul de a doua zi cand nu stii cum sa faci mai repede sa pleci si sa nu-l mai vezi niciodata. Dar nu e vorba de asta. Si-atunci de ce ma comport asa?

Anul asta mi-a adus ceva nou. Vina de a fugi de responsabilitati. Tot timpul am ocolit rezolvarea problemelor, ma durea sufletul sa ma chinui sa le rezolv, asa ca le lasam sa dispara in timp. Acum nu mai pot dormi noaptea pana nu dau naibii telefonul ala :))

Of, Doamne!

Prima zi de munca. Am ajuns la birou cu 2 ore mai devreme decat incepea programul. Zor si drag si spor. Bine`nteles ca nuuuu! Doar ca la ora 7 am aterizat in capitala venind din Timisoara. Si am atins ora 8 si n-am atins centrul.... Deci am luat decizia sa prestez direct la munca. Deci am ajuns in 10 min. Deci nasol.

Ce e si mai nasol decat oboseala? E canceeeer! Sloiuri de gheata imi curg din nas si turturii se preling din tastatura. Ca de altceva nu ma ating. Click de la distanta cu buricul aratatorului pe mouce :))

Am avut pe drumul asta si o peripetie. Trebuia sa oprim sa alimentam masinul. Prima optiune - Severin. Nush din ce considerente total luate pe neganditelea si necontatalea ne-au facut sa ne ducem pana in Strehaia. Si ne dam noi jos din masin, repede repede la toilet - toilet nefunctional. Pai cum, doamna, ca si acum 2 luni era tot stricata!!!??? Pai da, a functionat doar 3 zile... lol

Bun, repede plinul sa putem pleca spre urmatoarea. O cafea va rog. Nu ne merge aparatul....Doooh:))

Atunci hai sa platim si sa mergem. Nu ne accepta cardul. Asta nu se poate. E card de motorin, nu de bani. Hm, Sandu, ai bagat benzina? Ha ha aha hihihi n-are cum!! Take a look! Am bagat benzina.......

Hai s-o scoatem. Nu merge. Fetele iau cealalta masina si fuguta la Bucuresti, Sandu asteapta masina la un motel de pe-acolo, masina de tractare care trebuie sa fi ajuns just about now.

Frumoasa Strehaia, ce sa zic :))) Nu-mi va mai ramane in memorie cu turlele-i mirifice....probabil Sandu va avea ce a ne povesti despre motelurile-i mirobolante:)))))

Si-acum de fapt ce ma doare. Exista oameni tare necajiti ei asa in sinea lor. Am un prieten, care printre altele imi este foarte drag si acest prieten al meu cred ca a luat-o razna. Este in prag de divort. Nu ca l-ar fi parasit nevasta si el a incercat sa faca totul spre a salva casnicia...nici vorba....se certau ca 2 copii si el, barbatul, are coloana vertebrala si nu cedeaza. Ca doar e barbat, nu?

Dar isi doreste un copil. L-am intrebat de ce. Cica nu mai are pentru ce trai. Si acum bomba: a dat anunt in ziar ca vrea copil si cauta mama surogat. Plateste bine - 12 000 euro, doritorii pot lasa un comment aici - lol-. Parerea mea e ca mai bine se sinucide daca nu mai are pt ce trai decat sa ajunga sa se gandeasca la asemenea rezolvari. Pentru ca mie un lucru mi-e foarte clar. Are probleme majore si cred ca a trecut mult timp de cand nu s-a mai pus fata in fata cu el.

Cred ca e nevoie de foarte multa singuratate si amaraciune in viata unui om, cred ca nu se respecta deloc, cred ca nu pune pret pe nimic si condamn amarnic egoismul si nebunia, ciclicitatea gandului. Cred ca e un om care distruge tot ce atinge si daca nu te poate bucura nimic pe pamantul asta decat achievmentul unui task impus mai bine sa nu mai stea printre oameni.

Cred ca este atat de nefericit si ca in momentul in care i-a venit ideea ca un copil i-ar implini viata a inceput sa rumege ideea in lung si-n lat pana cand a devenit nebunie.

Cred asta si nu gasesc alta explicatie. Nu poti cauta mama surogat sa-ti toarne un copil - care va ramane fara mama, acea mama va ramane cu bani de mobila si aragaz, dar cu traume morale - din motive altruiste. Nu. Gasiti-mi un singur motiv care sa nu fie total egoist in combinatia asta si incerc sa-mi revizuiesc parerea.

Din acest cauz am ramas total dezamagita de acest inceput de an.
In rest, toate-s struna ca pana acum :))))