Being human

Neinteresant ce scriu eu azi aici, dar simt ca imi face bine asa ca va atentionez ca nu veti intelege nimic:)

Joaca de-a munca se cheama ce fac toti la birou la inceput de an.
Mie una imi e dor de vara, de plimbarile pe jos pana la City Grill si de funnny-urile cu Cris. Nu, nu mai vreau vacanta de Craciun inapoi. Mi-a lasat un gust amar, m-a dezamagit rau inceputul de an. Asta e cand ai asteptari prea mari....

Sunt un om trist de cateva zile. Nu mai gasesc micile placeri si ma simt impovarata de fapte. As vrea sa le matur si sa le bag sub pres dar stiu foarte bine ca raman acolo si ma vor racai in continuare. Asa ca trebuie sa le iau la rumegat si sa le gasesc rezolvari.

Complicatii sentimentale... nici macar nu sunt atat de sentimentala pe cat imi e de lehamite. Am sentimentul de a doua zi cand nu stii cum sa faci mai repede sa pleci si sa nu-l mai vezi niciodata. Dar nu e vorba de asta. Si-atunci de ce ma comport asa?

Anul asta mi-a adus ceva nou. Vina de a fugi de responsabilitati. Tot timpul am ocolit rezolvarea problemelor, ma durea sufletul sa ma chinui sa le rezolv, asa ca le lasam sa dispara in timp. Acum nu mai pot dormi noaptea pana nu dau naibii telefonul ala :))