Era dimineata rau azi dimineata. Dupa doua nopti aproape nedormite simteam frigul in toate oasele. Aveam ochii mijiti si nu puteam privi strada cu ei.
Si cum mergeam agale spre servici, opreste o masina rosie din care, un domn la costum cu ochelari de soare cu dinti ma intreaba "Te duc la metrou?" Oh, da, toata viata am asteptat momentul asta mirific. Sa gasesc idiotul cu care sa-mi petrec toate noptile, iar diminetile sa ma duca la metrou. Nu pe luna, nu la stele, nu la mare, nu spre soare, but la metrou. Da, draga domnule idiot, am fost cea mai mare fraiera ca n-am acceptat invitatia ta si-a masinii tale sa ma insoteasca 30 sec pana la metrou. Cate puteam savarsi in timpul asta....sa-mi ceri numarul de telefon. Poate peste 15 ani ne-am fi adus aminte cum ma duceai tu diminetile la metrou...
I-as impusca pe barbatii cretini si plini de ei. Pe cei care au pierdut natura vanatorii, pe cei care nu au pic de umor sa intre intr-o conversatie. Crapa-ti-ar masina in prima groapa si vedea-te-as cum m-ai mai duce tu pe jos la metrou. Am zas.
Si ridicati-s-ar doar cand simti cai putere sub sezut!
Tu di airrport!
marți, 29 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Hahahahahahahaha! Pacat ca nu poti sa ii dai sa ceteasca toate urarile pasionale:D
Da, i le spuneam live daca era seara si ma prindea putin aptiguita. I s-ar fi luat de agatat pitulici pe strasse :))
Trimiteți un comentariu