miercuri, 2 septembrie 2009

Draneita

Aseara m-am uitat printre amintiri. Poze, jurnale, biletele, teancuri si teancuri de hartii cu suflet. Si printre toate declaratiile de dragoste si de durere (ca altele de care sa am? hai, acolo, putina filozofie si niscaiva povesti) am gasit un bilet scris de un necunoscut. Imi aduc aminte perfect intamplarea, in schimb nu imi aduc aminte cum arata el.


Eram acum vreo 10-12 ani in Clubul de Jazz din Timisoara (a propos, mai exista?) cu prietenii. Radeam, beam, cantam si ne simteam bine. Si vine necunoscutul la mine, imi da un biletel si ma roaga sa-i raspund cu da sau nu. Atat. Apoi a zambit si a plecat.


Biletelul: :)

"OK. Dincolo de starea si poantele de grup, vreau sa-ti spun urmatoarea chestie: evident, stii ce este un OZN. Un OZN are in jurul lui un camp in care, daca intri, incepi sa-i imprumuti proprietatile: iti stralucesc mainile, te ridici usor de la pamant etc.

Tu esti un fel de OZN. Calitatea campului tau este firescul.

Si acum am o mica intuitie: este adevarat sau nu ca esti in stare ca in toiul unui moment tandru (chiar cu cineva pe care-l iubesti) sa deschizi un ochi si sa te amuzi de expresia bovina a celuilalt?
Da sau nu?"

Niciun comentariu: