Daca eu il fac mic, mic, mic si-l bag in buzunarul de la pantaloni si il tin acolo si el ma face mica, mica, mica si ma baga intr-o lampa sa ma tina acolo, noi doi cum ne mai intalnim? Si daca nu ne mai vedem de mici, mici, mici ce suntem?
Ce faci, Ioane, şezi şi cugeti?
Nu, numai şed.
marți, 1 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Deveniţi mici, mici de tot, e posibil să nu ne mai vedem, ochii micşorându-se proporţional, iar distanţele sporind neverosimil!
Tu vrei sa ma faci pe mine sa plang?:D
E de-ajuns sa nu-l vad sa fie neverosimila distanta, cat sa se poata face dorul mai mare?
Dar poate ca ai dreptate, distanta creste cu fiecare zi de inchistare...
Mă gândeam doar la sporirea efectului literar, nu să accentuez suferinţa...
Da, Vania, merci, dar cele doua merg mana in mana :)
Trimiteți un comentariu