joi, 24 septembrie 2009

Sunt toata un of, alt of

Ma aflu exact in situatia unui copil caruia i-ai luat jucaria.

Intai a fost senzatia de respingere a realitatii, mi s-au impaienjenit ochii de neputiinta, sufletul urla ca nu mi se poate intampla asta chiar mie, iar mainile s-au repezit sa reinfaste jucaria smulsa cu putere de la pieptul meu. M-au cuprins toate furiile lumesti si parca am simtit cum serpi imi ies prin par cu ura, repeziciune si furie inimaginabile.

Apoi, cand jucaria nu mai era in raza mea vizuala, am plans. Am plans atat de tare si de mult si in toate felurile posibile. Am suspinat adanc, am plans in hohote, am plans isteric, am plans cu lacrimi de crocodil, am plans cu siroaie, am plans pana n-am mai avut putere.

Si-acum m-am resemnat. Si nici o vorba nu ma mai alina. Si toata tristetea am strans-o si-am legat-o fedeles sa nu mai plece de la mine, sa-mi ramana sclava pe vecie. Si totul e pustiit in jurul meu si nu mai vad culori in oameni. Am ochii goi si nu mai vreau sperante. Sunt secatuita de disperare.

Mi-e amar, mi-e dor...

5 comentarii:

Cris spunea...

Ei, daca ai plans cu asa mult foc, tristetea s-a mai dus. Degeaba o tot legi tu si o tot cocolosesti. Si cu cat o strangi mai tare, cu atat o sa se sufoce si o sa moara mai repede:)
Stiu eu ca nu e loc de tristete definitiva in viata ta, esti prea zgubilidica:) Pup!

laly spunea...

Pai da, pana n-o am si pe asta la maxim nu ma potolesc :)
Pup back si chiar m-ai facut sa zambesc :)

Anonim spunea...

as comenta mai mult la tine dar in afara de postarile cu WOW, pe astea mai poetice/personale/filozofice nu le inteleg. nush de ce ai plans si te`ai necajit dar sper ca acuma e ok.

Vlad spunea...

Hauliu mamă.

laly spunea...

@ Maddy: merci, intr-adevar nu pot sa povestesc cu personaje si ot tacamul, dar de ceva timp imi cam vars oful pe blog. Se va schimba asta dupa ce-mi voi consuma drama de tot :)

@ Vlad: lol, no shit ca lol :)
ma simt ca un gandac acuma :P