joi, 13 noiembrie 2008

Duna rea

Ma inconjor si ma umplu de tristeti. Lumea e undeva departe. Nu pot fugi, nu pot gandi.

Sunt amplu. Un univers gandit, gandit de mii de ori inainte de a ajunge la mine. Alerg si caut speranta. Alerg si caut in van. Dupa ce o gasesc, ea moare. Eu unde ce sa caut?

Intreb si raman cu intrebarea. O lume intreaga e in neputiinta-si de a-mi raspunde. Caut.

Si vad o duna. In Delta. O duna nonconformista. Paseste pe taramul neingaduit. Dupa ea apar si muntii. Dune peste dune mi se-nfatiseaza pe retina-mi molateca si aproape covarsita de pleoapa.

Ma trezesc. Ma trezeste finetea dunei. E asa fluida si matasoasa... E o duna diafana, albastra si intreaga. E duna mea. E duna rea. E Dunarea!

E ValAntim in varianta scurta:

http://www.fictiuni.p5net.ro/Memory.htm


2 comentarii:

tartoras spunea...

SUFLETUL SA-I FIE ODIHNIT IN PACE, ANDREEA!
Treptat...vei vedea, durerea , remuscarile si dorul se vor atenua!!Eu sunt alaturi de tine...

tartoras spunea...

Si pentru a completa cele spuse mai sus...TE IUBESC MULT SI ITI VOI FI ALATURI IN REDESCOPERIREA TA, IN CAUTAREA TA!!!!