Flash-uri

Cum mama naibii camera mea e plina de praf? Ieri am refacut smotrul. Cred ca asa o s-o tin pana de Craciun, cand, maybe, I said maybe se va finaliza zugraveala, pardoseala si toate cele gresii si dude reschimbabile all over the house.

Am eu un deja vu sau e mult timp de cand am citit "Nopti albe"? De cand se renoveaza casa rumeg carti. Teleu n-am. Cred ca tare o sa insist in lupta cu mine si nici n-o sa mi-l mai bag in camera. Revin. Aseara citeam "Mendebilul" si hop, apare Ruletistul bashca din prima pagina. Si ma intreb eu acum, lene fiindu-mi a da un search pe google, Ruletistul nu era si in "Nopti albe"? Adecatalea, Cartarescule, ori ma pacalesti, ori nu! Nu ca nu te-as pretui.... sa speram ca gresesc. Opinii, ceva?

PS. Nu am citit continuarea, doar am recitit povestea norocosului.
PPS. Supravietuitorul a fost un film mediocru, btw, parerea mea (si nu inteleg cum draq inca nu avem pelicula inca ataaaat de performanta...incat actorii tra` sa faca voice-over - pt care nu sunt platiti- peste cadrele trase...loale :)

Am un junghi in omoplatul drept de vreo 3 zile. Ma innebuneste. Ce ma fac cu el? Il mananc?:)
Nu vreau sa plece Ana in State. Nu pot face nimic pentru asta :(

Wow-ul se va downloada si in seara asta. Incep sa cred ca viata e grea. Chiar daca azi a fost prima zi dupa mult timp in care mi-am permis sa o frec la munca.

Ma omoara ochii. M-am trezit intr-o dimineata cu ochiul stang lipit. M-am speriat, am ajuns la servici si am dat fuga la doftor. Cica n-am nimic. Cica dioptriile mi-s corecte (da, mi-s mioapa rau, nu vad la 15 cm de retina) Pai si io de ce ma simt de parca as avea ochii unui ciclop. Nu tu clipeala, nu tu umezeala. Doftorul mi-a dat lacrimi artificiale si bomboane de afine. Una bucata milion. Hm. Nu simt diferenta decat in buzunar.

Aveam un copac in care imi placea sa stau cand eram mica. Dud. Avea crengile in asa fel incat formau un fotoliu daca stiai cum sa ajungi acolo. Am si adormit odata in el si era sa pic cand m-a strigat Runu. O creanga plata imi era spatar, alte trei tineu loc de sezut si aveam 2 crengi pe post de brate de fotoliu. Mancam la dude din tronul meu de printesa an de an. Dar dudul, cu dude negre, dadea de furca bunicilor mei la maturarea aleilor gradinii. Si cand am crescut atat de mare incat ma uitam si dupa altceva decat dude si frisca, ai mei bunici s-au gandit ca ei nu mai matura in fiecare zi...

De ce oare? Le era mai greu oricum sa-mi faca de mancare , sa ude gradina and stuff. Toate le faceau pt. mine. And moi, io nu voiam decat sa stau in dud, zi lumina sa citesc. Pacat. A fost singura greseala a iubitilor mei bunici. In rest, pot sa zic cu mana pe inima ca nu exista iubire mai mare ca cea pe care am simtit-o eu, creatia le apartine.

Fumez in camera daca tot s-a inegrit. Dar ma simt cu musca pe caciula.

A propos de bunicii mei, pana la 11 ani am fost o rasfatata. Ma trezeam si strigam sa vina cineva sa-mi ridice rulourile. Fugea bunica mea de la bucatarie mancand pamantul - se trezese comoara ei... ma intreba ce meniu - nu folosea cuvantul asta- vrea printesa la pranz. Si aia facea- ce dicta nebuna. Restul familiei manca tocanita. Eu regim special. Pana la 11 ani nu am ridicat singura furculita. Ma asezam la masa, in fata mea nu se punea farfurie. Se stia ca veneam cu cartea. Doar citeam si deschideam gura.

Cred ca de mica am invatat ca mi se cuvine si bine am invatat, ca lumea asta noua, fara bunici, incepe sa ma darame.

Deja nu mai e flash think, e memory stick, asa ca ma opresc. Cred.

Oricum, mi-am dezghetat ceva sentimente de cand cu blogul asta. Si am dat si refulari afara.

Blizzard 26% download. Tres bien :)