marți, 18 noiembrie 2008

Pitici - tot 7

Ce n-am avut a fost intelepciunea. E drept ca o dobandesti in timp, dar daca mie timpul nu-mi ajunge? Traiesc tot ce conteaza, cand imi conteaza mie. Ma cred imatura si sunt o ciudatenie a timpurilor. Fauresc iubiri si fac pe clovnul zi de zi. Iubesc o data pe zi - cel putin. Sper ca timpul nu-mi va lua placerea asta....

Nu inteleg timpul de azi. Ma depaseste. E cu 2 pasi inaintea mea. Cum ma acomodez cu o situatie, hop, schimbarea. Eu ce draqu, nu mai imbatranesc niciodata? Reusesc sa nu tin pasul cu timpul?

Sunt o romantica in lumea mea, dar lumea mea apartine generatiei Pepsi. Nu reusesc sa imi invat lectia. Nu imi pasa, dar ma doare. Ma simt o paria a societatii pentru ca imi permit sa simt. Simt dezamagiri, simt placeri. Le las pe toate sa intre in mine cat mai adanc pentru ca stiu ca pot sa le fac fata. Nu alerg dupa nimic, niciodata, eu n-am curse contracronometru.

Dar ce ma fac cu dorintele? Cu cat mai mare necizelarea mea de an 2008, cu atat mai aprige dorintele mi-s. Si se pare ca nimeni nu mai da frau sentimentelor. "Ma cred bou, pai bou oi fi?" gandeste societatea, zic eu iar, luand o musca din asfalt.

Prea multi robotei peste tot, prea multa depravare degeaba. Nici stanca nu se misca de sub fata femeii plina de machiaj, dar pe sub tanga, ea uda toata se gandea c-ar trebui sa fie ....de partea ailalta, masculul alfa de-un metrusaizecisicinci coboara treptele jeep-ului cand pisa in opturi din picioare. Hei, baieti, asta era un joc din copilarie, doar al vostru....noi, femeile, nu vrem sa stim traiectoria!!! Dar noi, femeile, am ramas atat de putine...

Ma trezesc dupa un an jumate ca barbatii ma plac. Am redescoperit jocul? Mda, dar deja ma simt capabila sa joc singura. Si motivul pentru care ma joc singura e evident: nimeni nu mai stie sa se joace. Totul e pe tava, totul e servit.

Marul nu-mi mai sta in gat pentru ca nimeni nu s-a gandit sa otraveasca o jumate din el. Viata decurge lin, povestile apun. Dispar piticii, apar balaurii - or fi ei cei 7?. Nu va e frica de decor? Am ramas ultima Alba-ca-zapada? "La mine-n suflet este vifor...Si vin nebuni sa faca ski..."

De ce nu va mai tulbura nimic? De ce goana asta atat de parte de suflet? De ce si de unde lipsa de cuvinte si de ce ati renuntat la joc? Nimic nu se compara cu un castig de cacialma bine jucata.... Frica de a fi lasat deoparte in trafic? Pai eu as renunta la sofat si as lua-o pe jos.

Dar pe trotuar e liniste. Curvele au devenit manageri si politicieni. Bravo lor si sincer, bravo noua, celor care nu votam!!!

Cu sexul stam bine in schimb, e piticul tronant. Orhideele se deschid la fiecare diamant ce poate a fost mama (a propos de cenusa mortilor transformata in diamante...bingo!...in schimbul sumei de...).

Si-a mai ramas un pitic in poveste si nu-mi aduc aminte cum il cheama. O fi fost El, oi fi fost Eu? E o poveste fara cap, sau coada, e o poveste despre sex si bani. Sex pe bani. Bani, asa s-o fi numind? El, Eu, Bani, da, cred ca este timpul nostru.

Happy end - alb negru - Tele cinema Teca, remember?

PS. Nu e o postare trista, e mandria mea de a fi altfel. Omorati-ma in continuare cu alt cronometraj - cu cat mai multe riduri imi faceti, cu atat mai mult timpu`-l voi pretui :)

Niciun comentariu: