Buna dimineata, lume! E soare afara?

Sa-mi iau intai o bere! Am emotii la fiecare inceput:)

E foarte greu sa incepi un jurnal care nu iti apartine in totalitate. Pentru ca asta mi se pare mie ca executa bloggerii. Am inceput un blog in speranta ca va fi citit (altfel imi scriam in palma)...dar nu am curajul de a interactiona, nici macar nu am de gand sa-l dau prietenilor mei sa-l citeasca - si anume pe el, acest blog...vreo 3 zile, asa, ...cred eu :))

Dupa care....am un mare defect: nimic ce mi se intampla nu trebuie sa ramana nestiut - povestesc tuturor cunostintelor micile mele peripetii, toti amicii mei imi cunosc viata de zi cu zi. Cred ca bloggereala a fost inventata pentru mine. Un loc in care te expui total (odata ce te citeste primul necunoscut...multumescu-ti tie, tu, cel ce ma dezvirginezi de pudoare ) si in acelasi timp ramai doar un "ai mai citit, frate, ce-a scris ala?"

Chiar azi vorbeam cu prietena mea (nu am intrebat-o daca am voie sa-i scriu numele, sa-i spunem Ana)...deci vorbeam cu Ana : "cum spunea si Dono...asa, are dreptate...", sau "mi s-a intamplat si mie sa raman fara telefon intr-un moment in lift, cum i s-a intamplat si Simonei (Zappy)"...deci ne-am dat seama in momentul ala (ALA!) ca suntem in necesitatea de a ne scrie un blog. Si suntem addicted to a citi blogguri....de 3 saptamani. Atunci am inceput. Si am tarat-o si pe ea, Ana, o prietena destul de noua, dar prietena....in tevatura vietii mele. Care, viata mea, e foarte alambicata si o sa povestesc mult mai multe din trecut decat o sa povestesc strazile pustiite ale Bucurestiului , sau oamenii de neinteles ai acestui oras. Punct ca nu se mai intelege nimic. :)

Ma bucur ca un copil de ast (AST) inceput. Am convingerea ca n-am talent la nimic. Ma nascui devreme toamna. Cu toate asta iubesc vara. Ai mei iubiti parinti si bunici au avut fiecare macar un mare talent (ex: tata - scriitor (huh?ce caut eu in viata mea?), mare talent la penita...desenator, arhitect de meserie (asta fiind basic-ul sau)...si parca nu-i ajungea ast (AST) talent...mai era si fotograf profesionist si n-am inteles niciodata memoria lui formidabila- o enciclopedie vie ). Eu...un mare nimic. Nu s-a nascut fata cu nimic la patalama. Dar e sociabila. Zice toti. Deci insistam pe asta. Nu ca nu ne-ar place. Avem "2 personalitati si ne-o dezvoltam pe-a treia".

Noi - toate personalitatile mele - poate ne vom hotari in final...si speram sa ramanem la una - ne gandiram de ceva timp ca ar fi cazul sa dam afara ce avem in noi. Tot. Si frumos. Si nu fizic. Si noi am ajuns la concluzia ca refularea ar fi blogul.

Din moment ce am zis de la inceput ca nu-l dau la nimeni si eu totusi vorbesc cu voi (bunul simt si gramatica m-au invatat ca voi tra` sa fie minim 2) inseamna ca habar n-am ce vreau. Asa e:)

Deci acest blog e o continua umilinta a ceea ce sunt. Incep una, fac alta. Dar stiu sa rad de asta (ASTA) umilinta. Ca prim pas cred eu ca pot sa ma plang. Dar nu...nu e un jurnal, fetita, deci nu te mai plange!

Nu va spun nimic despre mine. Eu sunt un must al sezonului :)

...iu mast gadda do...iu mast gadda hev...iu mast gadda bi...iu mast gadda hev da mi...

Am sa incerc sa nu plictisec, totodata am sa incerc sa fiu eu. Pe asta se bazeaza blogul meu. Ast (AST) mic copil. La care visez de 3 saptamani...de cand am citit primul blog (asta e dono) De atunci parca n-am mai avut liniste. Crestea in mine un sentiment....cred ca e prima dorinta materializata. A mea. In afara de aia de a avea un barbat:).

P.S. nu se materializeaza dorintele mele pt ca nu-mi doresc niciodata indeajuns de mult ceva. Orice.

Acum am sa plec la somn...probabil voi scrie destul de rar...la inceput!

Apoi tineti-va fratilor!

A propos: asl pls (pt cei care-si aduc aminte de mirc)

Eu pot da urmatoarele detalii: nu, nu sunt olteanca dar mi se pare melodios perfectul simplu.

Si inca unul: momentan sunt un nimeni apreciat de mine. Atat de rau, atat de bine, atat de ...me

P.S. AST= acest

...acest tip de...sau ast tip de.....AST e laitmotivul dudei:)