Laly nervoasa

No, pai zilele astea cred ca imi spal toate pacatele de la munca. Vad o radiera maaaare si alba peste toate zilele in care n-am avut chef de munca sau am venit mai tarziu la birou. Si uite asa face radiera pe creierii mei...uite-asa...

Stadiul 1: Undeva trebe ca am gresit foarte tare. Ce urasc eu cel mai mult pe lumea asta este sa astept. Prietenii mei stiu foarte bine ce zic eu aici. Incep sa ma crizez, ma consum cu fiecare minut ce trece, timpul mi se pare interminabil. Ma joc cu telefonul, aprind o tigara, ma invart ca un leu in cusca, trimit mesaje "subtile" de amenintare :)). Nervii mei se intiiiind pe mii de kilometri. Si se rup in momentul in care persoana pe care o astept reuseste sa raspunda la telefon. Grea tehnologia asta mobila. E facuta doar pentru unii. Astia de fac kilometrajul.

Stadiul 2: Mai nasol e cand astepti sa se termine o sedinta. Eee, atunci intru in alte stari mai complicate. Nervii intinsi la maxim nu-s o solutie cand n-ai pe cine sa refulezi. Si atunci incep sa-mi gasesc de lucru. Bine inteles nu ceva de lucru in adevaratul sens al cuvantului. De citit bloguri, de gasit alti sariti de pe fix care mai sunt la ora asta la munca pe care sa-i intrerup din munca si sa-i iau la o tigara, de facut teste paramegauber psihologice si tot felul de activitati inutile, de parca nu mi-ar sta bine in birt la o bere sau acasa citind o carte.

(De ieri am spus ca nu mai aprind teleul decat pentru stiri. Mi-am dat seama ca 10 ore pierdute spre si la servici pe zi cu inca 4 ore de butonat telecomanda in zadar acasa ma reprezinta pe mine ca om. Bleah, ea, realitate deci luam masuri. Si ieri am citit o carte. Si azi voi face la fel. Si sper sa ma loveasca realitatile astea mai des ca prea am ajuns sa fac umbra pamantului degeaba.)

Stadiul 3: Iar cel mai nasol e sa astepti sa ti se intample ceva. Sa nu te simti bine asa cum esti, sa nu iei nici un fel de masura si sa nici nu ti se intample nimic. Si-atunci te rogi.....

E, eu n-am ajuns inca in stadiul 3, dar traiesc traumele simultane ale primelor doua stadii. Inclin sa cred ca stadiul 2 ma scoate momentan din toti pepenii.

Gata plec. Va pup