miercuri, 8 octombrie 2008

Caprelul

Ah, nu stiu cum pot trai departe de Timisoara si departe de prieteni. Departe de starea continua de bine. E o alta lume in capitala si un stil de viata mecanic. Zi de zi un oras gri si mohorat te intampina in drumetia atingerii scopului suprem: banii de intretinere. Pfft!

Incerc sa ies cat mai mult. In Timisoara viata sociala inseamna tot. Ne sunam, ne intalim; ne intalnim fara sa ne sunam, oricum, dar nu se poate sa nu ne intalnim. Toata lumea iese la cafele si la sucuri. Seara la baute. Mai rarut de la o varsta incolo ca nu ne mai tin bujiile. Nu povestim niciodata de servici (decat fazele funny), nu ca am fi facut o regula, ci pentru ca nu ne intereseaza. Pentru ca pierdem oricum destule ore din viata muncind ca sa mai si vorbim despre munca. Pentru ca poti ajunge cineva si fara sa fii obsedat. Pentru ca viata netraita cu prietenii e degeaba. Pentru ca maine niciodata nu zambesti, orice bine ti s-ar intampla, daca doar straini se uita la zambetul tau.

Cum arata ziua la timisoreni: trezit, servici, acasa, dus, iesit in oras.
Cum arata ziua la bucuresteni: trezit, mers la servici, servici, plecat de la servici, e deja noapte. Unde doamne iarta-ma sa mai iesi??

Am facut un calcul simplu. Mie imi ia o ora sa ajung la munca, implicit imi ia o ora sa ma intorc de la munca. Deci 2 ore pe zi, asta inseamna 10 ore pe saptamana si cu un calcul aproximativ - 2 zile pe luna, 24 zile pe an - zile pierdute in metrouri si autobuse. Merita? Pentru ce? Sa ajungem unde? Cat mai departe de noi?

Sunt asa nostalgica pt ca am citit un mail primit mai demult de la Medut:

"Ceau pizdici
Si
La multi ani, sa cresti mare si frumoasa si sa-ti fie dor de mine!

Ce draq cauti acolo? Vino acasa sa facem chef impreuna. Sambata tinem ziua mea la Fred.
Ba, am uitat sa ti zic ca o sa fiu matusa. Alina e gravida.Ce zici ce trece vremea! Eu inca ma vad in clasa intaia cand venea bunu sau mama dupa noi. Sunt nostalgica dar nu stiu cum se face ca de cate ori ne intalnim nu apucam sa sa intram in amanunte. Prea mult departe, prea multe noutati.
Lali, gaseste-ti naibii un gagic si hai acasa.

Ce naiba faci cu Robert! Distreaza-te in seara asta, nu pierde nici o clipa, baby, ca viata ii scurta. Te tuc eu, Cosmina, Raluca, Radu, Fred(care se imbata la ora asta) Jenel and everybody else.

Azi am pus geamurile termopane, bineinteles pe unu (ala de la balcon) l-au facut prea mic, asa ca l-am dat jos si acum am ramas cu zidu spart, poate sa intre la mine in casa cine vrea pe balcon( hi, hi) si de aia, de ciuda bem dar te iubim si iti dorim tot ce iti doresti si tu, adica bani, bani, bani si …..bani si fericire, dragoste, bani. Stii tu ce.
Te pup cel mai tare si iti mai scriu."

Si eu te iubesc, Medut si poate la 60 ani o sa ne mai facem odata ziua impreuna!! hihii

2 comentarii:

Ana Thomas spunea...

Ce ne-ar fi viatza fara prieteni????
Te tzuk....iti multumesc ca mi-esti prietena!!!!

laly spunea...

Asa, si eu le multumesc prietenilor ca ma fac sa zambesc de cate ori ma gandesc la ei :)